Drumul spre plinătate 8⁰ parte – ”Plinătatea vieții”

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

Drumul spre plinătate

8 parte – ”Plinătatea vieții”

(Text extras din video-conferința din 4 iunie 2012)

Tomislav Vlašić: Bună ziua, dragi ascultători, vă salutăm și vă dorim o bună receptare și înțelegere a acestui program. Continuăm cu tematica noastră ”Drumul spre plinătate”. Prezentarea de astăzi e intitulată: ”Plinătatea vieții”. Ce înseamnă aceasta? După cum am spus, Dumnezeu nu creează nimic incomplet. Dumnezeu comunică plinătatea și neîncetat umple Creația. Când omul, prin alegerea sa, strică ceva, El vine în ajutor și-i dă posibilitatea de a reintra în plinătate. Timpurile în care trăim ne ridică atâtea semne de întrebare și probleme, dar în  toate acestea putem trăi plinătatea. Despre aceasta dorim să vă vorbim. Vom porni de la un mesaj pe care l-a primit Stefania și pe care îl vom prezenta.

Stefania Caterina: Este vorba despre mesajul Sfintei Fecioare Maria pe care l-am primit de Paști, în care ne vorbește despre timpurile noi:

”Fiii mei, vă binecuvântez cu binecuvântarea Cristosului Înviat și cu binecuvântarea mea de Mamă a celui Înviat. Eu nu L-am purtat în pântece doar pe Cristosul destinat să fie răstignit, ci și pe Cristosul destinat să trăiască în glorie și să stea la dreapta lui Dumnezeu. Noi toți suntem destinați acestui țel.  Eu am împlinit deja trecerea către Noua Creație, care vă așteaptă pe fiecare. Astăzi, încercați să vă opriți privirea asupra Învierii glorioase a lui Isus, asupra acelei puteri infinite care izvorăște fără încetare din El pentru tot poporul Său.

Continuă lectura „Drumul spre plinătate 8⁰ parte – ”Plinătatea vieții””

Drumul spre plinătate 3⁰ parte – ”Paternitatea și maternitatea în Dumnezeu”

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

 

Drumul spre plinătate

3 parte – ”Paternitatea și maternitatea în Dumnezeu”

(Text extras din video-conferința din 15 martie 2012)

 

Stefania Caterina: Vă salutăm, dragi ascultători, și dorim să continuăm să aprofundăm tema inițiată intitulată ”Drumul spre plinătate”. Astăzi vom aborda un subiect extrem de delicat și important, cel al paternității și al maternității, așa cum sunt ele în Dumnezeu, aspect esențial și pentru a înțelege unde se situează fiecare dintre noi în planul lui Dumnezeu, dat fiind că în noi – în bărbat și în femeie – acționează maternitatea și paternitatea, care sunt extrem de importante, pentru că prin ele Dumnezeu realizează multe din proiectele Sale.

Tomislav Vlašić: Să considerăm, înainte de toate, că bărbatul și femeia sunt instrumente ale lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia pentru ca, împreună cu îngerii, să fie instrumentele Sale pentru a guverna întregul Univers. Prin creativitatea bărbatului și a femeii, prin creativitatea îngerilor, care contemplă chipul lui Dumnezeu, El susține Universul, pentru că El nu acționează de unul singur. De aici provine autoritatea lui Dumnezeu care se exprimă prin paternitatea și maternitatea, fondate în Dumnezeu. În același timp, tema de astăzi ne ajută să reflectăm asupra a ceea ce am expus anterior referitor la turnura definitivă a omenirii[1], pentru a ajunge la Noua Creație și pentru a primi aceste instrumente în originalitatea lor, așa cum sunt ele în Dumnezeu. Vin timpuri în care nicio autoritate care nu vine de la Dumnezeu nu va rămâne în picioare. Numai acea autoritate fondată în Dumnezeu, în forța creatoare a lui Dumnezeu, va rămâne în picioare și-și va îndeplini slujirea pentru omenire.

Să ne întoarcem, deci, la începuturi, la ceea ce ne prezintă Biblia: Dumnezeu i-a creat pe bărbat și pe femeie după chipul Său. I-a creat ca două făpturi diferite, dar în același timp complementare una alteia și unite între ele. Biblia ne spune că, unindu-se, bărbatul și femeia devin una. Adam, bărbatul, recunoaște în soția sa, în femeia sa, ”oase din oasele sale și carne și carnea sa[2]. Uniunea dintre bărbat și femeie nu se limitează doar la aspectul fizic, biologic. Este vorba despre uniunea în Spiritul lui Dumnezeu care se exprimă în masculinitatea bărbatului și în feminitatea femeii și acționează între ei pentru că își comunică Spiritul lui Dumnezeu unul altuia. Astfel, ambii intră în lumină și devin capabili să discearnă și să aleagă în mod corect partenerul; în același timp, uniți, bărbatul și femeia  exprimă la unison, creativitatea lui Dumnezeu.

Așa era la început, când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia. Amândoi  exercitau  slujirea preoțească, profetică și regală. Poate suna puțin ciudat, dar așa era. Omul nu putea să guverneze Creația împreună cu Dumnezeu decât pentru a o purta la Dumnezeu; aceasta este misiunea unui preot. Nu putea să guverneze Creația în numele lui Dumnezeu fără să transmită creaturilor adevărul lui Dumnezeu, care se exprimă printr-o vibrație continuă, despre care am putut citi în ultimele două mesaje ale Spiritului Sfânt[3]. După păcatul originar, în om s-a produs o ruptură, atât în bărbat precum și în femeie, ca și în relația dintre ei. După păcatul originar, nivelul relației dintre bărbat și femeie a decăzut mult. A predominat instinctul în locul acțiunii Spiritului lui Dumnezeu și astfel s-a distrus și armonia. Femeia, după cum ne spune Biblia, s-a simțit mânată de dorința de a se uni cu bărbatul său, însă bărbatul a dominat-o[4]. Consecințele erau clare; deja în capitolul al patrulea citim despre moartea lui Abel, ucis de fratele său Cain, care este rodul evident al acestei dezordini. După păcatul originar, bărbatul și femeia s-au închis față de Spiritul lui Dumnezeu și s-au bazat pe un spirit puternic care i-a înșelat: spiritul răului.

În aceste timpuri, prin puterea Sa creatoare, Dumnezeu va conduce cuplul bărbat-femeie, această primă celulă a societății  și a poporului lui Dumnezeu la origine, la realizarea proiectului pe care l-a avut pentru bărbat și femeie de la început. Să vedem care sunt modelele pozitive existente în Univers care ne fac să sperăm că aceste lucruri sunt posibile. Stefania ne va vorbi despre aceasta.

Stefania Caterina: Pe planetele fidele lui Dumnezeu, unde omul nu a comis păcatul originar și nu   s-a răzvrătit față de Dumnezeu, bărbatul și femeia au păstrat prerogative fizice și spirituale diferite de cele ale noastre. Au conservat aproape intacte toate acele prerogative pe care oamenii le aveau înainte de păcatul originar. După câte am putut vedea și mi-a fost prezentat și în întâlnirile pe care  le-am avut cu mulți frați și surori de pe aceste planete, raportul dintre bărbat și femeie e complet diferit față de cel existent  pe Pământ. De ce aceasta? Pentru că între bărbat și femeie nu a dispărut acea armonie care trebuia să existe, după planul lui Dumnezeu. Bărbatul și femeia nu sunt două persoane separate una de alta care se întâlnesc, se plac, se unesc. Nu! Amândoi fac parte din același plan al lui Dumnezeu și împreună împlinesc o misiune care se inserează perfect în acest plan. În relația dintre ei nu există nimic din acea conotație a depravării sexuale,  a egoismului extrem, a geloziei, a rivalității ș.a.m.d., tipică, din păcate, pentru  Pământ și pentru alte planete rebele față de Dumnezeu. Dimpotrivă, bărbatul și femeia își păstrează originalitatea, maternitatea și paternitatea lor, și sunt pe deplin conștienți ele. Se unesc pentru ca în ei și între ei să se realizeze plinătatea care vine de la Dumnezeu, care exista la începuturile creației și care va fi în Creația Nouă. Această plinătate există în fiecare dintre noi, pe Pământ, dar este doar o sămânță.

Pe aceste planete fidele lui Dumnezeu, bărbatul și femeia  se unesc, și-n această uniune realizează acea plinătate originară; împlinesc, astfel, acest plan al lui Dumnezeu despre care am vorbit, de a guverna Creația. De fapt, bărbatul și femeia au împreună o misiune; fiecare cuplu are misiunea sa, care este înainte de toate o misiune preoțească, regală și profetică, dar care se concretizează și     într- o misiune specifică, originală pentru fiecare cuplu. Spre exemplu, am întâlnit cupluri de ingineri, de medici ș.a.m.d. Însă aceste profesii nu stau în centru; în centru stă misiunea pe care Dumnezeu  le-a încredințat-o, aceea de a guverna și de a se îngriji de viața planetelor lor, care se realizează prin competența specifică fiecărui cuplu. De aceea, tot ceea ce cuplul trăiește se revarsă asupra umanității întregii planete: forța lor, plinătatea lor, unitatea lor în Cristos, în Dumnezeu.  Toate aceatea aduc beneficii imense acelor umanități, pentru că armonia dintre bărbat și femeie înseamnă armonie în întreg poporul: nu există războaie, litigii. De multe ori ni s-a spus că toate războaiele de pe Pământ și toate diviziunile prezente în omenirea noastră, provin de la acea ruptură enormă dintre bărbat și femeie care s-a creat prin păcatul originar. Prin urmare, pe aceste planete nu există discordie între membrii poporului, tocmai pentru că nu există discordie între bărbat și femeie. Fiecare cuplu, chiar și atunci când procreează fii, perpetuând astfel specia, împlinește o misiune: nu generează din egoism, pentru a avea un copil doar pentru ei, ci în vederea progresului omenirii lor, în conformitate cu legile lui Dumnezeu.

Tomislav Vlašić: Poate ar fi bine să precizăm cum cuplul preoțesc își îndeplinește misiunea preoțească într-o societate a unei planete care a rămas fidelă lui Dumnezeu.

Stefania Caterina: Și pe aceste planete există cupluri care guvernează planeta. Însă nu trebuie să utilizăm acest termen – a guverna – în sensul în care noi îl percepem, ci în sensul unei slujiri în folosul omenirii. Cuplul care guvernează o planetă, alimentează cu oferta sa, cu forța, rugăciunea, cu iubirea sa omenirea și viața însăși pe acea planetă, chiar și la nivel fizic. De exemplu, există o planetă pe care, din templul  care reprezintă centrul vieții și unde omenirea se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, țîșnește o apă care irigă toată planeta și face ca pământul să fie roditor. Această apă izvorăște din templu și acest cuplu, prin rugăciunea sa, prin oferirea sa lui Dumnezeu, prin slujirea sa față de frați, menține viu acel izvor și curgerea apei. Prin urmare, înțelegeți importanța acestei oferiri reciproce, a unuia pentru altul și a oferirii sacerdotale comune a acestui cuplu, care asigură viața întregii umanități a unei planete.

Tomislav Vlašić: Comparând această realitate a planetelor fidele lui Dumnezeu și realitatea prezentă pe Pământ, ne-am putea speria văzând situația în care ne aflăm. Însă  eu aș dori  să privim un model prezent printre noi, care depășește omenirile fidele lui Dumnezeu: Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif. E un cuplu pe care Dumnezeu l-a ales, care prefigurează maternitatea și paternitatea Noii Creații și căruia i se vor alătura și omenirile fidele lui Dumnezeu. Maria și Iosif sunt un cuplu unic în Univers, care a urmat necondiționat planul lui Dumnezeu, la plinirea timpurilor. Maria a conceput într-un mod excepțional, prin lucrarea Spiritului Sfânt. Iosif s-a alăturat acestui proiect al lui Dumnezeu pentru a servi lucrarea lui Dumnezeu. Amândoi s-au pus în slujba Fiului lui Dumnezeu și au trăit pentru Fiul lui Dumnezeu, călăuziți de Spiritul Sfânt. E un lucru enorm; și pentru noi, oamenii de pe Pământ, e un har și o mândrie faptul că Isus Cristos s-a întrupat pe Pământ. Să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru că pe Pământ am avut un cuplu care a trăit un raport sublim în Dumnezeu, care este și modelul, imaginea omenirii viitoare. Raportul lor este un model pentru întreaga omenire, și, în același timp, e model pentru întreaga omenire din Univers și pentru toți cei care parcurg acest drum spre plinătate.

Preasfânta Fecioară Maria s-a unit cu Cristos, Salvatorul, încă din momentul concepției, chiar dacă aceasta sa petrecut în vederea Sacrificiului lui Cristos. S-a unit cu Cristos și L-a slujit. Și Sf. Iosif s-a unit cu Cristos și L-a slujit. Aceasta este prima celulă a Bisericii, modelul Bisericii, și nu poate fi altfel: cuplul este instrumentul fundamental nu numai al societății ci și al vieții în Dumnezeu.

Maria s-a unit cu Cristos într-un mod special la picioarele Crucii; acolo a devenit Mama Omenirii. Dar, în acel moment, în ciuda morții sale premature, și Sf. Iosif era prezent în spirit; știm că cine stă în Dumnezeu, chiar dacă e defunct, își trăiește identitatea sa și-și continuă misiunea. De aceea, Biserica îl numește ocrotitorul Bisericii, al poporului lui Dumnezeu. Eu aș vrea să alegem pentru el o altă expresie: ”Tată Grijuliu al Bisericii”, sau ”Tată iubitor al lui Cristos în Biserica Sa”, pentru a descoperi cu adevărat paternitatea sa și maternitatea Mariei și pentru a trăi înlăuntrul nostru această unificare care s-a petrecut deja în Dumnezeu.

 Discursul meu vă poate părea ciudat, pentru că suntem obișnuiți să considerăm că Biserica s-a născut de Rusalii; Biserica a început în pântecele Mariei, a crescut în familia din Nazaret. Rusaliile sunt confirmarea din partea Spiritului Sfânt a Bisericii și a începutului misiunii sale. Și aici putem vedea cum Dumnezeu îi folosește pe bărbat și pe femeie ca instrumente fundamentale pentru o spiritualitate sănătoasă, iar noi trebuie să ne continuăm drumul și să descoperim prezența Preasfintei Fecioare și a Sf. Iosif în viața noastră și în raportul dintre bărbat și femeie.

Stefania Caterina: Da, din păcate, noi, creștinii, suntem obișnuiți să-l  vedem pe Sf. Iosif  ca pe o figură marginală. Dar Sf. Iosif, din experiențele pe care le-am avut, a exercitat o paternitate concretă pentru Isus: L-a ajutat, L-a ocrotit pentru a Se pregăti pentru misiunea Sa, și a făcut acest lucru împreună cu Maria.  De multe ori ni s-a spus că Sf. Iosif nu este doar un sfânt oarecare. Așa cum a fost un părinte ocrotitor al lui Isus Cristos pe Pământ, el este și ocrotitorul poporului lui Dumnezeu, pentru că la Picioarele Crucii Maria era prezentă ca Mamă a omenirii, Mamă a Bisericii, dar și spiritul Sf. Iosif era prezent, ca tată, ca părinte al Bisericii. Noi numim părinți ai Bisericii mulți Sfinți, tocmai pentru că au exercitat o paternitate. Cu atât mai mult, însă, trebuie să ne gândim la Sf. Iosif ca la un părinte care ocrotește viața lui Isus în poporul lui Dumnezeu și care cooperează la misiunea pe care Cristos continuă s-o împlinească prin poporul Său.

Este foarte important să înțelegem că în jurul acestei prime celule, a familiei din Nazaret, s-au adunat mai apoi apostolii și ucenicii, femeile. Astfel s-a creat o familie tot mai vastă care este Biserica, poporul lui Dumnezeu. În ziua Rusaliilor, Spiritul Sfânt a coborât pentru a confirma ceea ce deja începuse, pentru că Spiritul Sfânt vine mereu să confirme atât ceea ce Dumnezeu începe să facă   într-un suflet cât și într-un popor.

Maria și Iosif sunt figuri complementare, și pot afirma că în toate experiențele mele am văzut-o pe Maria operând împreună cu Sf. Iosif. Spre exemplu, am văzut multe suflete intrând în Paradis. Maria era cea care întâmpina aceste suflete, dar Sf. Iosif era cel care le conducea înspre Paradis. Deci tocmai în originalitatea lor diversă, Preacurata și Sf. Iosif împlinesc misiunea unui cuplu preoțesc; desigur, nu vorbesc despre cuplu în accepțiunea noastră, ci de uniunea spirituală dintre bărbatul și femeia care și-au oferit viețile lor lui Dumnezeu și care acționează împreună în folosul întregii omeniri.

Tomislav Vlašić: În Nucleul Central  Fecioara Maria și  Sf. Iosif sunt prezenți ca Mamă și Tată, și am experimentat că fără ei nu se poate ajunge nici profunzimea și nici echilibrul; cu consacrarea noastră la Inima Neprihănită a Mariei și la Inima Înflăcărată a Sf. Iosif, se obține această armonie înlăuntrul persoanei și între persoane. Când vorbim despre uniunea dintre bărbat și femeie, e foarte important să ne dezlipim de concepția că un cuplu există doar pentru a procrea fii; acesta e doar un aspect al relației de cuplu. Orice relație bărbat-femeie, indiferent că sunt căsătoriți sau au ales fecioria, trebuie să conducă la această cufundare în paternitatea lui Dumnezeu, în acea putere creatoare, mântuitoare și sfințitoare, și, în acest fel, să emane acea Vibrație Trinitară care se comunică de la spirit la spirit, despre care am citit în ultimele mesaje pe care Stefania le-a primit de la Spiritul Sfânt[5]. Deci, în această fază a istoriei care, după cum am spus deja, marchează o turnură definitivă a omenirii, e fundamental să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, punând ordine în acest  raport dintre bărbat și femeie. Rolurile lor în viața religioasă ca și în societate sunt egale ca importanță, pentru că niciunul nu-l poate înlocui pe celălalt, ci e necesară prezența ambilor și ca amândoi să trăiască în armonie între ei.

Stefania Caterina: Da, și în acest caz trebuie să ne întoarcem la origine, înainte de păcatul originar, când sexualitatea bărbatului și a femeii era curată și sublimă. Ea era expresia directă a puterii divine creatoare, pentru că prin sexualitate se perpetuează specia umană și, într-un anumit sens, se întrupează puterea creatoare a lui Dumnezeu. Însă sexualitatea a fost grav murdărită de păcatul originar și a fost degradată până la un nivel animal și chiar mai rău decât atât, dat fiind că animalele se împerechează pentru a procrea, urmând un instinct natural, și nu din plăcere. Sexualitatea omului merge dincolo de actul sexual al procreării. Ea cuprinde toată capacitatea bărbatului și a femeii de a se exprima în afectivitea lor și de a relaționa cu persoana de sex opus. Deci sexualitatea este de fapt vehicolul prin care se exprimă puterea lui Dumnezeu, capacitatea Sa de a crea. Sexualitatea, deci, trebuie să se întoarcă la caracteristica sa originară, aceea de a fi o forță pozitivă și nu ceva depravat sau care trebuie reprimat, în moduri de multe ori greșite. Toate acestea le va face Dumnezeu, acționând asupra spiritului omului.

Tomislav Vlašić: Am dori să încheiem dându-vă niște repere pozitive de reflecție, și doresc să vă readuc în atenție această mare speranță pe care trebuie să o hrănim, și anume aceea că Dumnezeu imprimă omenirii o turnură definitivă, pentru ca fiecare dintre noi să se deschidă și să vadă crescând înlăuntrul său speranța.

Mă adresez în acest moment celor logodiți. Ce mare ocazie ca între cei doi să nu se petreacă o întâlnire întâmplătoare! Cine se lasă invadat de Spiritul lui Dumnezeu este iluminat pentru a face alegerea potrivită a partenerului, astfel încât amândoi să-și găsească identitatea și misiunea proprie. Între ei, acea curgere a puterii creatoare a lui Dumnezeu se exprimă în realizarea personală a fiecăruia și pregătirea unei noi vieți. Astfel, în această pregătire, conceperea și nașterea unui fiu sunt învăluite de puterea creatoare a lui Dumnezeu, mântuitoare, salvatoare și sfințitoare. Atunci, cuplul transmite cu adevărat viața nouă. Nu se limitează doar la procreere ci imprimă o evoluție întregii omeniri pentru că generează generații noi. Consecințele pozitive nu ni le putem nici măcar imagina. Numai așa se pot realiza așteptările logodnicilor care visează la o viață frumoasă, unită, armonioază, fericită. Numai așa se pot rezolva situațiile în care bărbatul și femeia nu reușesc să trăiască împreună și același lucru e valabil pentru toți membrii unei familii.

Adesea am întâlnit părinți, mai ales mame preocupate în perioada de pubertate a fiilor: se întrebau  cum pot să-și  îndrume fiii dat fiind  că nu reușesc să le fie aproape, etc. Îmi cereau o soluție, iar eu  le răspundeam mereu că prima sarcină a părinților este aceea de a imprima Spiritul lui Dumenzeu în sufletele copiilor lor. Când spun aceasta nu mă refer la ceva abstract: o mamă, un tată, care imprimă în copii darul credinței prin încredere, darul speranței, darul carității, îi pun pe un drum sănătos; copiii pot să greșească în viață, dar amprenta pe care au primit-o rămâne și le orientează viața. Părinții, însă, se ocupă cu multe lucruri, însă nu se îngrijesc de acest aspect fundamental pentru copii lor. Atunci când copilul greșește în viață, când îi este greu, aleargă la mama, la tata. Acelea sunt momentele când se trezește încrederea pe care Dumnezeu a imprimat-o în ei. Astfel, întreaga familie se unește în Spiritul lui Dumnezeu, lăsând, desigur, fiecăruia libertatea de a face propriile alegeri.

Doresc să merg mai departe, pentru că acest raport bărbat femeie nu se referă doar la cei căsătoriți; îi privește pe toți bărbații și toate femeile. Adevărul și  viața lui Dumnezeu vibrează  înspre toți. Relația bărbat-femeie îi privește, deci, și pe consacrați. O comunitate de persoane consacrate ar trebui să manifeste vibrația acestei puteri Trinitare, atât individual cât și împreună. Dacă comunitatea consacrată nu trăiește această dinamicitate Trinitară, vă întreb, și-a găsit ea atunci vocația? Și-a aflat misiunea? Ce mare putere va emana o comunitate religioasă care trăiește și transmite această vibrație în Spiritul lui Dumnezeu de la spirit la spirit!

Există diverse comunități bărbătești, femeiești, dar în ziua de astăzi există și comunități de frați și surori, în care această armonie se poate exprima într-un mod deosebit, chiar trăind consacrarea feciorească; astfel se completează această lucrare a lui Dumnezeu. Să ne gândim, de exemplu, la rolul preotului: el trebuie să mențină parohia unită în Spiritul Sfânt, să educe credincioșii să trăiască în Spiritul lui Dumnezeu și să comunice Spiritul lui Dumnezeu de la spirit la spirit. Ce putere ar putea avea o asemenea parohie! Ar putea să schimbe totul în jurul său! Întrebarea pe care v-o  pun este următoarea: ”Persoanele care participă la sacrificiul lui Cristos în adunări, se întorc la casele lor înviați cu puterea Spiritului Sfânt sau nu? Pot să aibă influență asupra vieții ateilor?” Răspunsul la aceste întrebări stă în puterea lui Dumnezeu care se exprimă prin bărbat și prin femeie: într-o parohie, parohul ar trebui să-i în acest spirit și pe bărbați și pe femei, toate categoriile, fără distincție, să nu rămână izolat. Vorbesc la nivel spiritual: într-o parohie Spiritul lui Dumnezeu ar trebui să se comunice de la spirit la spirit. Întreg poporul lui Dumnezeu ar trebui să trăiască aceasta. De aceea, este necesară prezența bărbatului și a femeii în poporul lui Dumnezeu, cu demnitate egală. Niciun bărbat nu poate înlocui femeia, nicio femeie nu poate înlocui bărbatul, ci trebuie să se creeze armonie între ei, între cele două sexe. Această armonie va fi cu siguranță imprimată de către părinții care trăiesc în Spiritul lui Dumnezeu şi în formarea copiilor. Dacă și păstorii sunt formați în acest spirit de armonie, vor putea tot mai mult să conducă poporul la unitatea în Spiritul Sfânt.

Stefania Caterina: E important să înțelegem că paternitatea și maternitatea operează oricum, independent de faptul că există sau nu uniunea sexuală, pentru că, după cum vă spuneam mai înainte, paternitatea și maternitatea depășesc sexualitatea omului. Paternitatea și maternitatea sunt cele care conțin sexualitatea și nu invers, fapt pentru care și cel care s-a decis să-i ofere lui Dumnezeu propria sexualitate, spre exemplu persoanele consacrate care au ales castitatea, nu sunt din această cauză lipsite de maternitate și de paternitate. Puterea creatoare divină care se exprimă prin sexualitate se exprimă și în viața spiritului, și trece de la spirit la spirit. Acest lucru e foarte important, deoarece, după cum spuneam,  sexualitatea umană a fost profund afectată de păcatul originar și, aici pe Pământ, ea primește uneori conotații animalice. Din această cauză, Dumnezeu a dorit în tot acest timp castitatea liber aleasă, oferită ca un adevărat și sublim sacrificiu pentru repararea multor rele. Însă Dumnezeu trebuie să recupereze sexualitatea umană și să o înglobeze în paternitatea și maternitatea trăite autentic. Prin urmare, cine s-a decis să se dăruiască lui Dumnezeu în castitate, nu este privat câtuşi de puţin în originalitatea sa de tată și de mamă la nivel spiritual. Cu toate că nu există un contact fizic, între un bărbat și o femeie consacrați lui Dumnezeu există  uniunea spirituală în Dumnezeu; acesta e un flux de putere între bărbat și femeie necesar lui Dumnezeu pentru planurile Sale.

Tomislav Vlašić: Independent de forma de viață aleasă – căsnicie sau viața consacrată – bărbatul și femeia sunt chemați să cultive o relație sănătoasă, comunicând unul altuia viața spiritului cu întreaga ființă. Aceasta ne păzește de individualism. Individualismul stă tocmai la baza dezintegrării. Dumnezeu dorește să recupereze omenirea, și nu putem concepe că reunirea în Cristos a întregului Univers se poate realiza dacă este dezintegrată celula fundamentală, relația bărbat-femeie. Această relație trebuie să se armonizeze în Spiritul lui Dumnezeu, în toate dimensiunile vieții: în politică, în societate, în religie, etc. Numai astfel vom putea culege roadele reunirii în Cristos a întregului Univers. În acest fel vor putea genera fii ai lui Dumnezeu sănătoși, integri. Cu toții avem înaintea ochilor consecințele teribile ale familiilor separate, consecințe teribile ale dezbinării dintre soț și soție, neînțelegerile în familie care sfârșesc de multe cu crime. Toate acestea se repercutează în societate, în religie, pretutindeni. Putem, însă, să o apucăm pe calea pozitivă!

 Noi nu dorim să vă dăm rețete sau teorii, ci să vă prezentăm o experiență amplă pe care am trăit-o atât referitor la Pământ cât și la întregul Univers. Sunt puncte de reflecție pentru a vă ajuta să progresați de la plinătate la plinătate. În fiecare din noi a fost pusă această sămânță a imaginii, a chipului Lui Dumnezeu, a asemănării cu Dumnezeu, a puterii creatoare care acum trebuie să o manifestăm și să o dezvoltăm în toate dimensiunile sale.

Stefania Caterina: Această putere creatoare nu se poate declanșa în noi până când nu ne decidem cu adevărat să ne dăruim lui Dumnezeu, să-I dăruim lui întreaga noastră ființă. Numai cu o credință dinamică, adevărată, puternică, noi Îi permitem lui Dumnezeu să acționeze în noi și să trezească toate acele prerogative pe care fiecare din noi le are, dar care adesea zac sub egoismul nostru, pentru că atunci când noi nu trăim după legea lui Dumnezeu, trăim inevitabil după legea egoismului  nostru, iar legea egoismului murdărește relațiile și le deviază de la ceea ce Dumnezeu a creat în perfecțiunea și în plinătatea Sa. Prin urmare, e necesar acum mai mult ca niciodată, să ne dăruim lui Dumnezeu și să permitem ca legea Lui să guverneze întreaga noastră ființă. Atunci relațiile noastre cu bărbatul, cu femeia, cu vecinii noștri, cu tot ceea ce Dumnezeu ne pune alături, cu mediul înconjurător se vor putea îmbunătăți pentru că vor fi supuse legilor lui Dumnezeu și nu egoismului nostru. Egoismul nostru ne duce la neînțelegeri cu ceilalți, pentru că atunci când suntem egoiști nu acceptăm să ne schimbăm. Dacă, însă, ne cufundăm în Dumnezeu, dacă ne oferim Lui, El va schimba gândul nostru și ne va transforma. În această transformare, noi ne vom relaționa unii cu alții în modul just.

Tomislav Vlašić: Vă mulțumim că ați ascultat mărturia noastră. Vom sta înaintea lui Dumnezeu și ne vom ruga pentru voi, pentru ca puterea creatoare divină să acționeze în voi  și să puteți pune astfel în practică toate aceste lucruri. Vă salutăm și vă binecuvântăm.


[1] V. Video-conferința din 25/2/2012 cu titlul ”Cotitura definitivă a umanității” transmisă pe acest site.

[2] Cf. Gn 2,23

[3] Cf. Mesajelor Spiritului Sfânt din ianuarie și februarie 2012, publicate pe acest site

[4] Cf. Gn 3,16

[5] V. Nota n.3

 

Participarea la Liturghia Cerească

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

Participarea la Liturghia Cerească

(Text extras din video-conferința din 3 martie 2012)

 

Stefania Caterina: Dragi ascultători, vă salutăm şi vă dorim tot binele! Astăzi dorim să continuăm să vă vorbim despre Nucleul Central, despre acţiunea sa în întreg Universul, care, după cum spuneam este extrem de amplă şi se integrează într-o realitate cosmică, ce cuprinde multe dimensiuni, atinge toate realităţile prezente în Univers.

Astăzi am vrea să vă vorbim în mod special despre Liturghia Cerească şi despre participarea poporului lui Dumnezeu la această Liturghie, ca punct fundamental pentru poporul creştin şi pentru întreaga creaţie. La Liturghia Cerească participă, după cum vă vom explica, Nucleul Central, dar la ea sunt prezenţi Arhanghelii, care îşi exercită preoţia lor şi oficiază această Liturghie Cerească. După cum vă spuneam, participarea la această liturghie e de fundamentală importanţă pentru noi toţi, pentru că în Liturghia Cerească se exprimă toată puterea Trupului Mistic al lui Cristos şi de la această Liturghie se revarsă asupra întregului popor al lui Dumnezeu, asupra tuturor celor vii şi răposați, marea putere a Trupului Mistic al lui Cristos. Deci, participarea întregii omeniri la această liturghie, fortifică drumul fiecăruia şi, în acelaşi timp, face să se reverse putere asupra poporului lui Dumnezeu. După cum vă spuneam, Nucleul Central participă la Liturghia Cerească, aceasta fiind o misiune, o sarcină pe care Dumnezeu a rezervat-o membrilor Nucleului Central, şi aceasta nu pentru a le acorda un privilegiu extraordinar, ci tocmai pentru a deschide calea pentru ceea ce va fi participarea deplină a întregii omeniri în Noua Creaţie.

Continuă lectura „Participarea la Liturghia Cerească”

Nucleul Central

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

Nucleul Central

(Text extras din video-conferința din 11 februarie 2012)

  

Stefania Caterina: Vă salut și vă mulțumesc, dragi ascultători. Vă urez bun venit la această video-conferință, în care dorim să vă vorbim mai pe larg despre anumite teme care fac parte deja din mărturia noastră și a acestei case editoriale, Luci dell’Esodo, care organizează această video-conferință.

După cum știți și după cum mulți dintre voi au citit în mesajele care au fost publicate pe acest site, Isus a vorbit, mai ales în ultimele mesaje din anul trecut, despre viitorul poporului Său și despre instrumentele pe care le-a prevăzut pentru aceste timpuri, instrumente puternice, care au misiunea de a ajuta omenirea să intre într-o fază tot mai decisivă a istoriei Mântuirii, o fază care este preludiul a ceea ce va fi Noua Creație, dar și cea de-a doua venire a lui Cristos, pe care noi toți o așteptăm; nu știm când va fi, însă ea ne-a fost promisă de Cristos.

Aceste instrumente sunt în acțiune, și despre aceasta dorim să vă vorbim. Personal, am vorbit despre aceasta aprofundat în  conferința din 18 decembrie 2011 pe care poate ați ascultat-o, dar astăzi doresc să vă vorbesc  încă și mai direct, pornind și de la experiența mea personală, și nu doresc să fac acest lucru de una singură. După cum vedeți, alături de mine se află o persoană pe care mulți dintre voi probabil că o cunosc, Tomislav Vlašić, căruia îi voi da cuvântul, împreună cu care am făcut un drum în acești ani și sunt implicată într-un mod deosebit în acest proiect al Nucleului Central, după cum vă vom explica. Împreună vom încerca să vă ajutăm să înțelegeți cât mai bine atât ceea ce sunt aceste instrumente, în particular Nucleul Central, care este acțiunea lor și sensul ei profund pentru poporul lui Dumnezeu care este Biserica. Îi dau cuvântul lui Tomislav.

Continuă lectura „Nucleul Central”

Drumul spre plinătate – 5⁰ parte – ”Neprihănirea și integritatea vieții”

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

 

Drumul spre plinătate

5 parte – ”Neprihănirea și integritatea vieții”

(Text extras din video-conferința din 15 aprilie 2012)

 

Stefania Caterina: Bună ziua, dragi ascultători. Continuăm șirul prezentărilor din ciclul ”Drumul spre plinătate” și astăzi vă vom vorbi despre o temă extrem de importantă și anume despre Neprihănire și despre Integritatea vieții. Aceasta este o temă fundamentală pentru viața noastră spirituală și e totodată rod al oferirii vieții noastre lui Dumnezeu. Dacă ne oferim viața lui Dumnezeu și-I spunem Da-ul nostru, primim în dar Neprihănirea și Integritatea vieții, care sunt primul pas pentru a deveni făpturi noi.

Tomislav Vlašić: Când vorbim despre Neprihănire și despre Integritate, trebuie să ne cufundăm în dinamicitatea harului și a drumului înspre plinătate, deoarece cu fiecare pas pe care-l facem, se deschid orizonturi noi și se prezintă conținuturi noi. Vom încerca, deci, să expunem tema de astăzi privind-o din diverse unghiuri, iar acest lucru presupune colaborarea voastră.

Noi nu putem afirma că suntem neprihăniți. Există o singură creatură neprihănită: Preasfânta Fecioară Maria. Noi ne aflăm pe drumul de întoarcere la o viață neprihănită în Isus Cristos și prin Cristos. Știm că  vestirea Evangheliei a ajuns la oamenii de bunăvoință. De aceea, tuturor celor care L-au cunoscut pe Isus Cristos li se cere să aibă bunăvoință pentru a putea cunoaște adevărul. Dumnezeu, care este Tatăl tuturor oamenilor, Îl trimite pe Fiul Său pentru a căuta și a afla fiecare om care dorește adevărul. Și nouă, creștinilor, care am fost botezați, ni se cere bunăvoința. Prin Botez am primit darul Neprihănirii, însă nu e suficient doar să fim botezați. Botezul e un început, un capital pe care Dumnezeu i-l dă omului, dar pe care omul trebuie să-l dezvolte întreaga viață, pentru a intra în plinătatea vieții lui Cristos.

Despre această temă, a Neprihănirii, Sf. Pavel vorbește în Scrisoarea către Efeseni, evidențiind diverse aspecte. În primul capitol vorbește despre faptul că suntem predestinați pentru Neprihănire, pentru a fi fără de pată înaintea lui Dumnezeu. În capitolul al cincilea spune că suntem sfinți, că suntem chemați să trăim în lumină, integri, limpezi, fără nicio vorbă necuviincioasă care să provoace confuzie. Fiecare expresie a noastră ar trebui să fie integră, neprihănită. E interesant capitolul al patrulea, unde Pavel vorbește despre fiecare din noi în raport cu Trupul Mistic al lui Cristos, cu Biserica. Noi suntem integrați în Trupul Mistic al lui Cristos, în  Biserică, prin neprihănire, prin curăție; de aceea, Sf. Pavel vorbește acolo despre maturitatea interioară, despre desăvârșirea pe care o putem atinge numai în comuniune unii cu ceilalți în Dumnezeu. Acestea sunt teme pe care fiecare din noi, fie individual, fie în nuclee, în grupuri sau în comunități poate să le aprofundeze și să le înțeleagă sensul adânc. Neprihănirea este darul lui Dumnezeu, este un har care se dăruiește celor care îl doresc și care vor să-l trăiască.  După cum am amintit, singura persoană care este neprihănită încă din momentul concepției este Preacurata Fecioară Maria. Ea ne este dată ca Mamă, pentru ca prin Inima Ei Neprihănită fiecare din noi să poată dobândi acest har și pentru ca el să crească până la realizarea sa plenară. Maria este pe deplin unită cu Isus Cristos în suferință și în slavă și de aceea ne poate ajuta ca prin ea, singura ființă care este în Dumnezeu, și noi să intrăm pe deplin în Neprihănire, în plinătatea vieții.

Participarea noastră la darul Neprihănirii trece prin Preasfânta și Neprihănita Fecioară Maria; Dumnezeu ne-a dăruit-o ca Noua Mamă, Mama unei generații noi, care își va avea rădăcinile în Inima Sa Neprihănită. Prin urmare, putem vedea că consacrarea noastră Inimii Neprihănite a Mariei nu este o simplă devoțiune ci un drum obligatoriu. Prin ea ne este comunicată viața neprihănită. Așa cum o mamă ocrotește viața din momentul concepției și pe tot parcursul dezvoltării sale, tot astfel, Mama Neprihănită pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, ne ocrotește și ne stă alături, ne conduce spre o atitudine neprihănită și transparentă față de Dumnezeu, pe care singuri n-am putea-o dobândi, din cauza păcatelor noastre și ale omenirii.

S.C.: Să nu uităm că și Isus, ca om, a avut rădăcinile Sale în Maria. Rădăcinile umanității lui Cristos sunt în Fecioara Maria.

Putem acum să ne lărgim puțin orizontul și să vedem cum stau lucrurile pe planetele fidele lui Dumnezeu, unde oamenii nu au comis păcatul originar. Ei au păstrat puteri ale sufletului care le sunt necesare pentru acțiunea și misiunea pe care trebuie să le împlinească. Am vorbit adesea cu frați și surori de pe acele planete și mi-au spus că acele puteri pe care le au sunt rodul oferirii vieții lor lui Dumnezeu. Ei s-au dăruit cu totul Lui și din acest motiv primesc impulsuri curate de la Spiritul Sfânt; de îndată ce primesc aceste impulsuri, ei acționează în conformitate cu dorința lui Dumnezeu. În cazul nostru, situația e cu totul diferită, deoarece nu suntem cu totul curați, neprihăniți, integri. Și ce se întâmplă atunci? Începem să ne târguim cu Dumnezeu, să cântărim dacă e bine sau nu, dacă ne convine sau nu, rămânând de multe ori nehotărâți. Aceasta creează în noi golul, nehotărârea. Frații și surorile credincioase lui Dumnezeu nu sunt așa. Ei afirmă că oferirea vieții lor lui Dumnezeu prin Inima Neprihănită a Mariei este punctul central în viața spirituală, fără de care nu se poate intra într-o relație autentică cu Dumnezeu. ”Când primim un impuls de la Spiritul Sfânt, el trece liber prin spiritul nostru, prin suflet și trup și se transformă imediat în viață. Noi primim integral acel impuls, pentru că, fiind neprihăniți și integri, nu ne tocmim niciodată cu Dumnezeu. Punem în practică ceea ce ni se spune. Pentru voi, cei de pe Pământ, acest lucru este dificil. Când Dumnezeu dă un impuls spiritului vostru și vă cere să faceți ceva, o anumită acțiune, începeți imediat să discutați, datorită faptului că nu I-ați oferit cu adevărat viața și, prin urmare, vă lipsește integritatea și neprihănirea. Aceste discuții alterează relația voastră cu Dumnezeu.”

T.V.: Să o privim pe Sfânta Fecioară Maria. După cum am spus, ea este model și finalitate; tot poporul lui Dumnezeu trebuie să ajungă acolo unde ea a ajuns, în suflet și în trup. Ea este concepută neprihănită, și acesta este un dar pur. Pentru noi, momentul concepției omului este o taină, pe care miintea noastră nu e capabilă să o pătrundă. Despre aceasta   v-am vorbit și am subliniat că este un moment hotărâtor pentru om. Omul se află în acel moment față în față cu Dumnezeu, care îi dezvăluie identitatea și misiunea sa. În același moment și Satana îi oferă omului ceea ce poate el să-i ofere, iar omul trebuie să aleagă. În experiențele noastre referitoare la Maria, am putut vedea că Ea s-a decis cu totul pentru Dumnezeu; nu a lăsat nici măcar o urmă de nehotărâre. Sf. Mihail ne-a explicat că în momentul concepției Maria a fost ispitită de Satana, dar că doar cu o privire a sufletului l-a izgonit în Iad. Asta înseamnă că întreaga sa viață a fost o cooperare cu harul, un răspuns complet. Prin urmare, pentru a intra în Neprihănire, pentru a cultiva acest dar până la plinătate, e nevoie de deplina noastră colaborare. Culmea acestei colaborări este în Trecerea Pascală a lui Isus. La picioarele Crucii, Maria a fost pe deplin unită cu Isus și împreună cu el a intrat în slavă. După cum știm și credem, ea e unica Făptură Nouă care a intrat cu totul în Dumnezeu.

Fiecare încercare, persecuție, dificultate prin care trecem rămânând pe deplin fideli lui Dumnezeu, dezvoltă în noi acest har. Greutățile sunt pentru noi ocazii în care Dumnezeu ne dăruiește har pentru a ne întări în neprihănire și în fidelitatea față de El. Aceasta au trăit și apostolii: ei au făcut Trecerea Pascală împreună cu Isus. În aceste zile din timpul Pascal am auzit predicile Sf. Petru, ale Sf. Ioan, împreună cu ceilalți apostoli; ei nu s-au vestit pe sine, n-au fost niște exaltați, ci au mărturisit pur și simplu viața înviată pe care o purtau în ei, pe Cristosul Înviat care acționa în ei și prin ei. Toate acestea sunt pentru noi exemple ale Trecerii Pascale. Dacă suntem gata să trecem prin fiecare încercare rămânând fideli lui Dumnezeu, atunci încercarea naște în noi harul. În fiecare încercare, Dumnezeu dăruiește haruri speciale pentru ca omul să se înalțe tot mai mult în comuniune cu Dumnezeu.

S.C.: Când vorbim despre Neprihănire, aproape întotdeauna ne gândim la sfera sexuală sau morală. Neprihănirea, însă, este ceva mult mai profund: e înainte de toate curăția intențiilor înaintea lui Dumnezeu, o conștiință dreaptă. E tot ceea ce ne permite să fim persoane care nu sunt dezbinate în sine, ci coerente cu identitatea și cu misiunea lor. Întorcându-ne la Preasfânta Fecioară Maria, aș dori să vă prezint din nou experiența trăită cu frații credincioși lui Dumnezeu din Univers care o recunosc pe Maria ca Mamă și Regină a Universului. Adesea, vorbind despre Ea, ei subliniau unicitatea Mariei, a persoanei sale. Pentru ei, Maria e mai presus de orice ființă, nu în virtutea vreunei puteri, ci pentru că ea este deja ființa nouă, modelul, sămânța, prefigurarea a ceea ce într-o zi vom fi și noi. Desigur, după cum am spus, Maria deține prerogative cu totul deosebite, pentru că L-a purtat în sine pe Fiul lui Dumnezeu.

Frații noștri de pe planetele credincioase lui Dumnezeu ne-au explicat că sufletul are anumite facultăți, puteri, care sunt importante și sunt necesare omului în vederea misiunii de a guverna Creația în Numele lui Dumnezeu. Nu le voi enumera acum; ele sunt în număr de opt, iar oamenii se servesc de ele pentru a  acționa asupra materiei sau pentru a interveni în realitate.

Sufletul Mariei era curat, puternic, plin de toate darurile lui Dumnezeu. În ea erau pe deplin dezvoltate și activate toate cele opt puteri ale sufletului. Frații și surorile credincioși lui Dumnezeu dețin aceste puteri, după cum am spus puțin mai înainte. Ei le folosesc pentru a putea acționa asupra realității, pentru a putea stăpâni toate creaturile și planeta în Numele lui Dumnezeu. Însă Maria, cu toate că avea dezvoltate toate puterile sufletului, nu s-a folosit niciodată de ele. Ea a fost cu totul umilă; nu a dorit să fie mai presus de ceilalți. Este un lucru cu adevărat deosebit! Frații și surorile credincioși lui Dumnezeu ne-au confirmat că Maria a fost singura ființă de pe Pământ care a avut integre aceste puteri. Nimeni dintre noi nu posedă aceste puteri deoarece suntem păcătoși și nu avem un raport curat cu Dumnezeu.

În oamenii de pe Pământ, însă, sunt dezvoltate și funcționale maxim una sau două din aceste facultăți, puteri. În noi toți ele există, dar sunt inactive, blocate, din cauza consecințelor păcatului originar. Ele sunt ca o sămânță și Dumnezeu nu a permis ca să fie active, deoarece omul  de pe Pământ, în răutatea și-n ostilitatea sa față de Dumnezeu, s-ar fi putut folosi de ele într-un mod greșit, periculos pentru omenire, urmând interesele sale egoiste.

 Maria, însă, le poseda pe toate și în ea erau extrem de puternice, însă nu le-a utilizat niciodată, din umilința sa, pentru a nu scandaliza pe nimeni, pentru a nu  fi mai presus de ceilalți, pentru a nu-i face să se simtă inferiori pe cei din jurul său. Ea s-a prezentat mereu ca ”slujitoarea Domnului” și astfel a trăit. Acesta este un alt semn al purității ei înaintea lui Dumnezeu, a lipsei totale de ambiții. Același lucru l-a făcut Isus în timpul Patimii Sale; l-a oprit pe unul din cei care voia să scoată sabia, spunând ”Crezi că eu nu pot să-L rog pe Tatăl să-Mi trimită de îndată douăsprezece legiuni de îngeri?”[1]. Nici Isus, în acel moment, nu și-a folosit puterea Sa. Aceasta ne invită la Neprihănire, să primim darurile lui Dumnezeu nu pentru a le exploata ci pentru a sluji.

T.V.: Se pune întrebarea: dacă în Maria erau dezvoltate aceste puteri ale sufletului, de ce nu le-a folosit? Oare în sufletul ei nu a apărut golul? Unde este tăria sufletului ei? Puterea sufletului său se află în credința curată, în speranța curată, în iubirea curată. Acesta este fundamentul fiecărei persoane. Isus s-a abandonat cu totul Tatălui în Misterul Pascal, s-a cufundat în moarte și a ieșit Învingător; tot așa, fiecare suflet care rămâne credincios lui Dumnezeu în credință curată, în speranță curată, în iubire curată, poartă în sine viața integră și crește într-o viață integră. Darurile particulare pe care oamenii le pot avea sunt în același timp și un pericol dacă persoana nu este integră. Dacă însă persoanele sunt desăvârșite în credință, speranță și iubire, ele știu că Dumnezeu le conduce viața și I se încredințează. Dumnezeu călăuzește fiecare pas, așa cum vedem în viața lui Isus. În viața Lui nimic nu a fost întâmplător. Nici moartea nu a fost întâmplătoare, ci El a împlinit voia Tatălui la momentul potrivit, pentru Mântuirea întregii omeniri.

Doresc să aprofundăm împreună ce înseamnă a nu folosi aceste puteri din umilință. Ce anume a folosit Maria pentru a învinge răul? Credința sa curată, speranța, iubirea desăvârșită. Aceasta este problema pe Pământ: persoanele nu se lasă antrenate de Dumnezeu, nu se lasă conduse pentru a descoperi rădăcinile adevărate ale vieții spirituale. Nu înțeleg că credința în Dumnezeu merge dincolo de toate puterile, capacitățile, carismele și viziunile. Viziunile și mesajele, dacă dorim să le înțelegem în adevăratul lor sens, nu sunt decât chemări. Ne sunt de folos pentru a ne conduce pe drumul parcurs de Isus Cristos în tăcere, abandonat Tatălui, îngropat în moarte, din care a ieșit învingător.

Acestea sunt rădăcinile vieții spirituale! Fără de ele, omul nu se cufundă în Dumnezeu și, de aceea, nu poate fi integru și complet. Referitor la aceasta, îl citez în mod particular pe fratele Dario, care e medic și care ne-a explicat că pe Pământ este greu de găsit un om capabil să aibă o relație curată și liberă cu Spiritul Sfânt. Când ființa umană are un astfel de raport cu Spiritul Sfânt, știe în fiecare moment ce trebuie să facă, primește puterea de a pune în practică tot ceea ce Spiritul sugerează. Sf. Ioan afirmă că poruncile Domnului nu sunt grele; el devin o povară dacă lipsește Neprihănirea. De aceea, Consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei, care s-a răspândit mai ales după aparițiile de la Fatima, nu se poate reduce la un o simplă devoțiune privată. Generația nouă trebuie să se nască din Inima Neprihănită a Mariei. Noua omenire va renaște prin toți cei care aderă la acest program: care merg la Isus prin Inima Neprihănită a Mariei, participând integral la viața lui Cristos, pentru a ajunge la viața plenară.

S.C.: Să nu uităm că Isus Cristos este întâiul născut între mulți frați, chezășia Noii Creații, Omul Nou; cu Cristos începe o nouă etapă în istoria omenirii, atât pe Pământ cât și în întreg Universul. În acest cadru, Maria nu poate fi văzută ca o figură marginală, fiindcă ea L-a născut pe Isus. Trupul și Sângele lui Isus, sunt trupul și sângele Mariei, nu putem uita acest lucru. Ar trebui să fim conștienți de aceasta și atunci când primim Sfânta Euharistie. Consacrarea făcută Mariei este un pasaj obligatoriu pentru toți cei care vor să se unească cu Cristos.

Vă doresc să puteți simți prezența Mariei în viața voastră și s-o invocați cu sinceritate, pentru că ea este Mama și Regina puternică în credință, speranță și iubire.

T.V.: Referitor la darurile lui Dumnezeu, în baza experiențelor cu frații credincioși, dar și vorbind cu diverși oameni, pot să afirm că pe Pământ există o  mare confuzie. Aceasta, pentru că memoria omului de pe Pământ se deșteaptă cu greu. Omul recurge cu ușurință la puteri pentru a domina, încearcă să fie deasupra celorlalți, se atașează de darurile lui Dumnezeu. Astfel, și diversele interpretări privind istoria sau viitorul, murdăresc planul lui Dumnezeu și alterează realitatea. Spre deosebire de noi, cei de pe Pământ, care am pierdut amintirea, memoria, frații credincioși au amintirea perfectă a evenimentelor încă de la crearea omenirii lor.

S.C.: Acest aspect mi-a fost explicat de Sf. Arhanghel Rafael, care a subliniat diferența dintre omenirea de pe Pământ și omenirile credincioase lui Dumnezeu. Noi știm că originile omenirii noastre sunt încă învăluite în mister. Nu se știe cu certitudine unde și când a apărut primul om, ce civilizații s-au perindat pe Pământ. Arheologii și cercetătorii caută pretutindeni urme ale prezenței omului și ale istoriei sale. E evident faptul că ne lipsește amintirea trecutului: nu știm cine au fost strămoșii noștri, cum trăiau, ce anume s-a petrecut în realitate pe Pământ în epocile trecute. Neavând memoria trecutului, nu reușim să înțelegem nici prezentul și nu putem cunoaște nici viitorul; ne lipsește o serie de cunoștințe care stau la baza tuturor celorlalte cunoștințe. Pe planetele credincioase, însă, oamenii își cunosc bine trecutul, încă de la originile omenirii lor. Experiențele strămoșilor sunt transmise și li se atribuie o mare valoare. Ei dețin o amintire perfectă a ceea ce s-a petrecut în trecut. Prin urmare, prezentul le este clar și nu scapă înțelegerii lor; dețin și o viziune amplă asupra viitorului, asupra destinului omenirii, știu să parcurgă drumul înspre Noua Creație. Consider că este extrem de important pentru noi să  avem un raport viu cu Dumnezeu și pentru a recupera amintirea a ceea ce am fost, a ceea ce suntem și a ceea ce vom fi.

T.V.: Puteți observa că oamenii credincioși lui Dumnezeu se aseamănă extrem de mult îngerilor în relația lor cu Dumnezeu. Îngerii îl privesc pe Dumnezeu și fac ceea ce văd în Dumnezeu. Acești oameni au un raport atât de curat cu Spiritul Sfânt, încât de îndată ce primesc un impuls de la el, știu ce trebuie să facă și primesc putere pentru a-l realiza. Omul de pe Pământ interpretează  impulsurile primite prin prisma ideilor sale, a modului său de a gândi, a intereselor sale, astfel că ele nu sunt receptate decât pe jumătate.

La oamenii de pe Pământ, aceste puteri ale sufletului nu se pot exprima, pentru că Dumnezeu nu permite acest lucru. Când omul egoist dorește să aibă aceste puteri ale sufletului, le va folosi pentru a obține bani, putere, mândrie, prestigiu, pentru războaie. De aceea trebuie să înțelegem ce se întâmplă în viața spirituală, în viața mistică. De ce atâtea războaie în numele inspirațiilor, al carismelor, între persoanele care cred în același Dumnezeu, în Isus Cristos? În zilele noastre, chiar și unii creștini care au daruri extraordinare ajung la granița ezoterismului, creând confuzie în suflete și între suflete. Pentru noi, singura cale este prin Inima Neprihănită a Mariei, în care cei ce cu adevărat vor să fie ai lui Isus vor fi călăuziți de Spiritul Sfânt, sub ocrotirea Ei. Vine vremea, după cum spune Isus în mesajele Sale (publicate pe acest site), în care nimeni nu ne va putea ocroti în afara Mamei Neprihănite.

S.C.: Cu toții vedem ce se întâmplă astăzi pe Pământ, cât rău există și ce mare nevoie este ca persoanele să fie curate, integre. Numai așa se poate deosebi binele de rău. Dumnezeu nu ne cere fapte mari sau ceva ieșit din comun, nu are nevoie de revoluții sau de lupte. El ne cere doar să-i spunem Da-ul nostru și să începem să fim persoane curate, oameni care știu ce trebuie să facă, care stau pe picioarele lor, integri, pentru ca prin noi Dumnezeu să poată face totul nou, să transforme realitatea în care trăim printr-o acțiune vie a Spiritului Sfânt. Aceasta se întâmpla cu apostolii care umblau prin popor și vindecau, spunând deschis: ”Nu suntem noi, ci Numele Lui Isus face aceste lucruri, puterea Sa în noi, Spiritul Sfânt care acționează”. Cred că e important să înțelegem acest lucru și să ne comportăm ca atare. Cel mai mare lucru pe care-l putem face e să ne schimbăm noi înșine. Dumnezeu ne cheamă pe toți, acolo unde ne aflăm, să fim apostolii Săi, puternici în Spirit. Nu ne cere fapte mari, ci o mare sinceritate.

T.V.: Aș dori să indic doi pași care sunt foarte importanți pentru oricine dorește să urmeze acest drum și să pătrundă în darul Neprihănirii.

Primul pas este să ne eliberăm de toată povara dinlăuntrul nostru. Când eram în Medjugorje, în grupul de rugăciune, Sfânta Fecioară ne învăța cum să intrăm în rugăciune. Trebuie să-i dăm lui Dumnezeu, cu deplină credință, încredere și iubire, fiecare slăbiciune, orice păcat, tot ceea ce ne apasă. Aceasta ne conduce la o libertate lăuntrică în care putem auzi impulsurile Spiritului Sfânt și le putem înțelege în mod corect. Să ne eliberăm de poveri! Poverile sunt ura, amintirile apăsătoare, povară e răzbunarea, sentimentele de vinovăție față de noi înșine și față de alții, povară înseamnă a fi mereu într-o stare de confuzie, în tensiune, a fi în conflict cu cineva. Putem deduce că acestea sunt poveri pentru om, care nu poate fi liniștit nici ziua nici noaptea, când coșmarele îl sufocă. Mai cu seamă, nu poate fi creștin cel care nu iartă, care nu dăruiește bucurie și înțelegere. Creștinul ar trebui să aibă mereu pacea lui Dumnezeu și iubirea, pentru a le transmite celorlalți.

Cel de-al doilea pas, după ce ne dăruim cu totul lui Dumnezeu, este să uităm de noi înșine și să trăim pentru Isus. Aceasta înseamnă să fim pozitivi, să ducem o viața pozitivă  și astfel, în fiecare încercare ieșim învingători. Pur și simplu Spiritul Sfânt acționează în noi și, prin spiritul nostru, cuprinde întreaga noastră ființă, care astfel se maturizează. Atunci devenim persoane gata să înfrunte moartea, provocările, rămânând în Dumnezeu cu totul integri. Prin astfel de persoane, Dumnezeu acționează așa cum a acționat prin apostoli și prin toți sfinții în toate timpurile.

În viața spirituală, mai cu seamnă în unele mișcări, este bine cunoscută tema vindecării rădăcinilor omului. Evanghelia ne vorbește despre o nouă generație; este vorba despre noua umanitate care își va avea rădăcinile în Inima Neprihănită a Mariei. Aici vom crește, ne vom transforma în făpturi noi și, împreună cu Ea și cu frații și surorile noastre care fac parte din trupul Mistic al lui Cristos, vom ajunge la plinătate. Despre această temă vom vorbi și o vom aprofunda în prezentarea viitoare.

S.C: Vă mulțumim.

T.V.: Eu aș dori să amintesc un lucru: tocmai astăzi, când vă vorbim despre aceste lucruri, sărbătorim Iubirea Îndurătoare a lui Dumnezeu. Această iubire îndurătoare este Îndurarea care se revarsă peste toate limitele, păcatele noastre, peste toate lipsurile noastre și care poate cuprinde întreaga noastră ființă. Așa cum i S-a revelat lui Toma, Isus vine și la noi, se lasă atins și ne atinge pe fiecare pentru a ne vindeca. Dumnezeu vine la noi pentru a ne da totul, însă fiecare din noi se poate deschide acestui har în mod total, în parte, sau se poate închide total. În acest timp Pascal vă îndemn: intrați în această atitudine de Neprihănire pentru ca Îndurarea lui Dumnezeu să vă poate umple zi și noapte, și veți experimenta Învierea în sufletele voastre.

Vă mulțumesc.


[1] Cf. Mt 26,53

Drumul către Plinătate – 1. parte – ”Cotitura definitivă a umanității”

Tomislav Vlašić

Drumul către Plinătate

1. parte –  ”Cotitura definitivă a umanității”

(Text extras din video-conferința din 25 februarie 2012)

 

Bună ziua tuturor! Vă doresc să puteți primi în suflete acest video și să înțelegeți ceea ce vă voi prezenta. În urma conferinței pe care am făcut-o împreună cu Stefania Caterina în 11 februarie din acest an[1], simțim nevoia de a aprofunda anumite aspecte, referitoare mai ales la mesajul Sf. Arh. Mihail[2], care a indicat șase puncte de urmat pentru a fi reuniți în Cristos. Aceste puncte trebuie luate în considerare de toți cei care doresc să parcurgă drumul pentru a fi reuniți în Cristos.

Continuă lectura „Drumul către Plinătate – 1. parte – ”Cotitura definitivă a umanității””

Stefania Caterina relatează revelaţiile sale pentru Affaritaliani.it: „Nu sunt extratereştri, ci fii ai lui Dumnezeu”.

http://affaritaliani.libero.it

 

Scurt istoric: „În 1998 s-a produs o cotitură importantă în experienţele mele. Isus şi toate instrumentele care se prezentau în numele Său, au început să-mi vorbească deschis despre un plan al lui Dumnezeu pentru întreg universul, care cuprinde toată creaţia, pentru a o transforma”. Într-un interviu lung, Stefania Caterina (din 1994 consacrată laică), relatează celor de la Affaritaliani.it revelaţiile divine despre care a vorbit în mai multe cărţi, şi care o însoţesc de când era o copilă. În ceea ce priveşte diferenţa dintre viziunile sale şi apariţiile OZN-urilor, explică: „Fizic, nu am urcat niciodată la bordul unei astronave extraterestre, însă în spirit am fost dusă să vizitez multe planete, şi am putut să-mi dau seama despre condiţiile de viaţă ale multor fraţi din univers, primind multe explicaţii în ceea ce-i priveşte. În experienţele mele, locuitorii altor planete nu sunt niciodată definiţi extratereştri, termen pe care nu-l îndrăgesc prea mult, adică fiinţe diferite de noi, în afara vieţii noastre. Din contră, mi-au fost arătaţi şi mi s-au prezentat ca şi fraţi, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, mântuiţi de Isus Cristos”.

stefania

Stefania Caterina, născută la Genova în 19 ianuarie într-o familie catolică practicantă, de la care a primit o solidă educaţie creştină, a făcut parte în tinereţe din diverse mişcări ecleziale, dedicându-se activităţilor de voluntariat şi predării catehismului. Licenţiată în drept,  a lucrat şapte ani ca funcţionar în administraţia publică. În 1994 a decis să lase totul pentru a se consacra total lui Dumnezeu şi operei Sale, punându-I la dispoziţie darurile primite de la El. Într-un lung interviu dat pentru Affaritaliani.it, relatează revelaţiile sale.

Continuă lectura „Stefania Caterina relatează revelaţiile sale pentru Affaritaliani.it: „Nu sunt extratereştri, ci fii ai lui Dumnezeu”.”