de Tomislav Vlašić

 Participarea la Sfânta Euharistie

Dragi frați, dragi surori, continuăm parcursul nostru pe tema Reunirii în Cristos a întregului Univers. Astăzi, reflecția noastră e centrată pe participarea la Sfânta Euharistie. Începem cu rugăciune, în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt:

Dumnezeule Trinitar și Unic, în Tine este patria noastră, dar, dacă suntem deschiși, Tu locuiești în noi, în inimile noastre, iar noi putem să experimentăm prezența Ta într-un mod deosebit în Euharistie, acolo unde Tu, Tatăl, Îl oferi pe Fiul Tău ca răscumpărare pentru păcatele noastre și unde El înfrânge Moartea, Păcatul, Infernul, unde ne învie în Spiritul Sfânt și ne înalță la dreapta Ta. Tu ni-L dăruiești pe Spiritul Sfânt care, împreună cu Fiul, ne învie și ne conduce până când vom intra în viața veșnică și vom trăi cu Tine. Te rugăm în această reflecție să ne dăruiești harul să învățăm să participăm la Euharistie, să înțelegem profunzimea acestui Mister în care se celebrează memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Cristos, care este izvorul și culmea vieții creștine, să știm să mergem la acest izvor pentru a fi întăriți și pentru a învinge orice încercare, orice obstacol și pentru a fi glorioși prin Cristos, cu Cristos, în Cristos. Amin.

Din experiențele noastre, persoanele care ne scriu, care comunică cu noi, pun adesea o întrebare anume: Cum putem intra în comuniune cu frații din Univers fideli lui Dumnezeu? Cum putem intra în legătură cu frații fideli lui Dumnezeu? La această întrebare este așteptat un răspuns care să ofere semne vizibile, astronave, etc., însă noi trebuie să intrăm în adevărul credinței noastre, care nu se referă doar la noi, cei de pe Pământ care credem în Isus Cristos, ci care se referă la tot Universul.

Noi putem intra în comuniune deplină cu întregul Univers care este în Dumnezeu, cu toți sfinții, îngerii, cu frații și surorile credincioase lui Dumnezeu doar prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, în Spiritul lui Cristos. Nouă, creștinilor, ne este dat un dar extraordinar: prezența lui Cristos care ne mântuiește, Mântuitorul nostru, în Euharistie. De fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie, suntem invitați să participăm la Patima, Moartea, la Învierea și la Înălțarea lui Isus la Cer. Acesta este procesul interior care trebuie să se desfășoare în noi, dacă dorim să participăm cu adevărat la Euharistie, procesul interior al participării noastre la viața lui Cristos.

Ca punct de plecare pentru reflecția noastră îl voi cita pe Sfântul Pavel care spune: ”Au nu ştiţi că toţi câţi în Cristos Isus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Cristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.”[1] Întrebarea mea pentru voi toți este următoarea: Cine e demn, cu adevărat demn să participe la Euharistie? Cel care a murit pentru sine și trăiește pentru Cristos, cel care dorește să moară pentru sine și să trăiască pentru Cristos. Doar cei botezați, cei care au murit pentru sine, îngropați în moartea lui Cristos sunt demni să participe la Euharistie, să celebreze, să primească toată dinamicitatea Morții, Învierii și a Înălțării la Cer a Domnului Isus Cristos. De aceea, pregătirea noastră pentru Sfânta Euharistie trebuie să conțină și o verificare: dacă suntem morți pentru noi înșine, dacă vrem să murim pentru noi înșine. Din acest punct de vedere, putem să ne dăm seama imediat că celebrarea grăbită a Euharistiei sau când ajungem în ultimul moment, ne face să fim superficiali. Ne mulțumim să spunem: Mărturisesc lui Dumnezeu Tatăl, tuturor…; aceasta este o formulă recitată, dar conținutul ei este disponibilitatea de a muri egoismului nostru, nouă înșine, pentru a-L trăi pe Cristos.

Cel de-al doilea punct al pregătirii noastre pentru celebrarea Euharistiei este pregătirea noastră în rugăciune, în care Îi încredințăm totul lui Dumnezeu, toate nevoile noastre și ne căim pentru păcatele noastre; Îi încredințăm lui Dumnezeu limitele noastre și lăsăm totul în mâinile lui Dumnezeu, încrezători că El ne iartă, că are grijă de noi, că ne ajută să găsim pacea, tăcerea interioară în care se trezesc dorințele lui Dumnezeu cu puterea Spiritului Sfânt. Participarea noastră la Euharistie ar trebui să fie participarea la rugăciunea lui Isus Cristos, Marele Preot, care nu S-a rugat pentru El însuși. El S-a rugat pentru noi, pentru întreaga omenire, a dorit doar să fie supus voinței Tatălui, să-I fie credincios Lui, și, dacă rugăciunea noastră nu intră în rugăciunea lui Isus Cristos, nu poate să fie înălțată.

Desigur, noi avem multe limite, multe greutăți, piedici, suntem presați de timp, însă pentru aceasta nu ne putem justifica, ci trebuie să reflectăm cu adevărat asupra celebrării în sine și asupra modului în care participăm la ea. Dacă vrem să fim părtași ai acestei puteri a rugăciunii lui Cristos, ai dorințelor lui Cristos, atunci vom fi înălțați în Spiritul Sfânt și vom urca împreună cu El înaintea Tronului lui Dumnezeu. Dacă noi rămânem plini de dorințele noastre, atunci nu suntem morți față de noi înșine, nu am ales ca Isus Cristossă fie viața noastră.

Nu vă speriați dacă lucrurile stau așa. Acesta este adevărul. Acesta este adevărul care trebuie să stea înaintea ochilor noștri și pe care trebuie  să-l respectăm, să-l cunoaștem, în care trebuie să ne oglindim.

Experiența noastră pe care o avem fie cu sfinți, fie cu sufletele din Purgator, fie de la frații și surorile credincioase lui Dumnezeu din Univers fideli lui Dumnezeu este aceasta: cu toții văd într-adevăr Patima, Moartea și Învierea lui Cristos atunci când noi celebrăm, dacă Liturghia e celebrată cum se cuvine. Ei mărturisesc că atunci când creștinii celebrează Sfânta Liturghie ca pe un ritual, reci, fără să conștientizeze Patima, Moartea și Învierea lui Cristos, e ca și cum ar fi înconjurați de un nor, de întuneric, și nu reușesc să ia parte la acea celebrare. Prin urmare, răspunsul Bisericii, al poporului lui Dumnezeu de pe Pământ nu constă în a ști că există frații credincioși lui Dumnezeu sau multe alte lucruri, ci în responsabilitatea de a trăi memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Cristos.

Parcursul nostru în participarea la Sfânta Liturghie ajunge la ascultarea Cuvântului; dacă noi, însă, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, suntem plin de dorințele proprii, nu vom înțelege nimic, vom înțelege doar la nivel rațional. Dacă suntem morți pentru noi înșine și dorim să trăim viața lui Cristos, atunci Spiritul Sfânt ne face să înțelegem Cuvântul, iar Cuvântul iluminează inimile noastre așa cum se întâmpla când Isus îi întâlnea pe apostoli, mai ales după Înviere.

La Ofertoriu, din păcate, noi suntem concentrați atunci când preotul ministru prezintă ostia și vinul la acea expresie, la semnul oferirii noastre în ostie, în vin, însă atunci noi trebuie să ne oferim pe noi înșine așa cum Tatăl Îl oferă pe Fiul pentru noi, așa cum Avram era disponibil să-L ofere pe Isac, chiar în speranță împotriva oricărei speranțe. Oferirea vieții noastre lui Isus prin Maria nu e înțeleasă. Pare o devoțiune, cineva care-și oferă viața, însă ea este parte a Euharistiei, este parte a celebrării euharistice, este consacrarea. Ce înseamnă pentru noi consacrarea în acest parcurs dinamic al participării la Euharistie? Isus se oferă și învinge, învinge păcatele noastre, întunericul nostru, pe Satana, învinge moartea, învinge toate piedicile în noi; noi, însă, trăim această dinamicitate?

Dacă intrăm în această dinamică, în ceea ce se petrece la Sfânta Liturghie, vom fi transformați. Ne aducem bine aminte de momentele de după Învierea lui Isus: întâlnirea cu apostolii, cu cei doi discipoli pe drumul către Emaus, întâlnirea la lacul Tiberiadei, când Isus împărțea pâinea, peștele, și cum persoanele se schimbau, se transformau. Sfânta Liturghie are această putere doar dacă noi trăim uniți cu Cristos cel viu; altfel, noi participăm la un ritual. Ritualul nu ne mântuiește; ne mântuiește Isus Cristos cel Viu.

Noi primim Sfânta Împărtășanie. Din păcate, mulți o primesc cu o mentalitate consumistă: primesc Sfânta Împărtășanie pentru face parte din acel ritual, după care se retrag. A primi Sfânta Împărtășanie înseamnă a primi viața lui Cristos care a învins și care stă la dreapta Tatălui; înseamnă a primi harul pentru a fi înălțați la Dumnezeu Tatăl cu Fiul, a fi părtași ai vieții. Atunci, noi, pe Pământ, participăm cu adevărat la Euharistia care se celebrează înaintea tronului lui Dumnezeu, pentru că Celebrarea Euharistică, liturgică de pe Pământ, ar trebui să fie participarea la Celebrarea cerească. Și în această celebrare, în contextul parcursului nostru de reunire în Cristos, întregul Univers celebrează Patima, Moartea, Învierea și Glorioasa Înălțare a lui Cristos. Și ce bucurie trăiesc sfinții, frații și surorile credincioase lui Dumnezeu, sufletele din Purgator, și toți așteaptă de la noi această participare, oferiți, neprihăniți, adică corecți înaintea lui Dumnezeu și în comuniune unii cu alții și cu tot Universul. Aceasta este Trecerea Cosmică.

Celebrarea euharistică ne conduce la înnoirea vieții, ne schimbă, dacă într-adevăr primim această dinamicitate a harului care trece prin Mântuitorul Lumii. Și aceasta nu se sfârșește odată cu terminarea Sfintei Liturghii, ci continuă pentru fiecare din noi, pentru că trupurile noastre sunt templele Spiritului Sfânt, templul în care sunt prezenți Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, și în noi continuă acel schimb de iubire infinită între Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Atunci în noi se trezește acea putere a Spiritului Sfânt pe care Isus a dat-o apostolilor, și cu cât noi trecem prin orice încercare, situație, participând la Patima, Moartea și Învierea lui Cristos, cu atâta înaintăm și omenirea se înalță, este reunită în Isus Cristos. De aceea, comuniunea noastră cu frații credincioși din Univers, cu toți oamenii din Univers, comuniunea autentică se realizează în celebrarea Patimii, Morții, Învierii lui Cristos și Înălțării Sale la Cer.

 Acest schimb de viață care vibrează în Preasfânta Treime este o infinită bucurie și bogăție pentru toți fericiții; este un izvor de putere vitală și culmea pentru noi. Noi răspundem la această invitație de a fi reuniți în Cristos și de a intra în comuniune cu toți cei care sunt în Dumnezeu și-L recunosc pe Isus Cristos ca Mântuitorul Lumii, de a trăi Euharistia, celebrând Sfânta Liturghie, trăind-o și mărturisind-o. Am spus deja că în aceste lucruri se manifestă identitatea Bisericii de pe Pământ în tot Universul. Manifestarea vieții Dumnezeului Trinitar și Unic este Euharistia în care participăm la Misterul Mântuirii.

În Scrisoarea Sfântului Pavel către Coloseni există un pasaj extrem de important pentru noi, pentru a încheia această reflecție: ”Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a creat”. [2] Vrea să ne conducă treptat la cunoașterea deplină, până la intrarea în lumina perfectă, după Marea Barieră, lumină în care va intra nu doar sufletul, ci și trupul nostru glorios; vom fi cu Cristos. ”Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Cristos.” [3] Și Sfântul Pavel continuă: ”Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Cristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”

 

Doamne, îți mulțumesc pentru acest dar extraordinar pe care ni l-ai dat. În Euharistie ne-ai dăruit totul, dar  noi dorim să intrăm în dinamicitatea Euharistiei. Dorim să participăm la Patima lui Cristos, unind suferințele noastre, patima, moartea noastră cu Moartea lui Cristos, pentru a fi înviați prin puterea Spiritului Sfânt, pentru a fi cu Cristos, cu Tine, între sfinți. Doamne, dăruiește-ne harul și umple-ne cu har, imprimă în noi dorința profundă de a participa la acest mare Mister de Mântuire.

În tot acest timp, noi v-am invitat să vă oferiți lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria, să formați nuclee. Nu v-am spus să formați nuclee pentru a forma structuri închise, secte, ci pentru a vă trezi și pentru a trăi adevărul Euharistic, pentru a trăi adevărul ca și creștini. Masa nu se lasă mișcată dacă nu există indivizi, eroi, sfinți, gata să înfrunte bătălia, să învingă răul, moartea, să intre în acea cunoaștere pe care Dumnezeu o comunică în măsura în care dorim să participăm la viața Sa. Vă invit din nou să reflectați la toate aceste lucruri. Aveți curajul să vă decideți, aveți curajul să formați nuclee. Aveți curajul să formați un popor care răspunde la această invitație, invitație pe care Isus Cristos a făcut-o și apostolilor.

Iar eu vă binecuvântez pe toți, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne reauzim sâmbăta viitoare.

[1] Cf. Rom 6,3-4

[2] Cf. Col 3,10

[3] Cf. Col 3,11

[4] Cf. Col 3,12-14