Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

 

Drumul spre plinătate

3⁰ parte – ”Paternitatea și maternitatea în Dumnezeu”

(Text extras din video-conferința din 15 martie 2012)

 

Stefania Caterina: Vă salutăm, dragi ascultători, și dorim să continuăm să aprofundăm tema inițiată intitulată ”Drumul spre plinătate”. Astăzi vom aborda un subiect extrem de delicat și important, cel al paternității și al maternității, așa cum sunt ele în Dumnezeu, aspect esențial și pentru a înțelege unde se situează fiecare dintre noi în planul lui Dumnezeu, dat fiind că în noi – în bărbat și în femeie – acționează maternitatea și paternitatea, care sunt extrem de importante, pentru că prin ele Dumnezeu realizează multe din proiectele Sale.

Tomislav Vlašić: Să considerăm, înainte de toate, că bărbatul și femeia sunt instrumente ale lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia pentru ca, împreună cu îngerii, să fie instrumentele Sale pentru a guverna întregul Univers. Prin creativitatea bărbatului și a femeii, prin creativitatea îngerilor, care contemplă chipul lui Dumnezeu, El susține Universul, pentru că El nu acționează de unul singur. De aici provine autoritatea lui Dumnezeu care se exprimă prin paternitatea și maternitatea, fondate în Dumnezeu. În același timp, tema de astăzi ne ajută să reflectăm asupra a ceea ce am expus anterior referitor la turnura definitivă a omenirii[1], pentru a ajunge la Noua Creație și pentru a primi aceste instrumente în originalitatea lor, așa cum sunt ele în Dumnezeu. Vin timpuri în care nicio autoritate care nu vine de la Dumnezeu nu va rămâne în picioare. Numai acea autoritate fondată în Dumnezeu, în forța creatoare a lui Dumnezeu, va rămâne în picioare și-și va îndeplini slujirea pentru omenire.

Să ne întoarcem, deci, la începuturi, la ceea ce ne prezintă Biblia: Dumnezeu i-a creat pe bărbat și pe femeie după chipul Său. I-a creat ca două făpturi diferite, dar în același timp complementare una alteia și unite între ele. Biblia ne spune că, unindu-se, bărbatul și femeia devin una. Adam, bărbatul, recunoaște în soția sa, în femeia sa, ”oase din oasele sale și carne și carnea sa”[2]. Uniunea dintre bărbat și femeie nu se limitează doar la aspectul fizic, biologic. Este vorba despre uniunea în Spiritul lui Dumnezeu care se exprimă în masculinitatea bărbatului și în feminitatea femeii și acționează între ei pentru că își comunică Spiritul lui Dumnezeu unul altuia. Astfel, ambii intră în lumină și devin capabili să discearnă și să aleagă în mod corect partenerul; în același timp, uniți, bărbatul și femeia  exprimă la unison, creativitatea lui Dumnezeu.

Așa era la început, când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia. Amândoi  exercitau  slujirea preoțească, profetică și regală. Poate suna puțin ciudat, dar așa era. Omul nu putea să guverneze Creația împreună cu Dumnezeu decât pentru a o purta la Dumnezeu; aceasta este misiunea unui preot. Nu putea să guverneze Creația în numele lui Dumnezeu fără să transmită creaturilor adevărul lui Dumnezeu, care se exprimă printr-o vibrație continuă, despre care am putut citi în ultimele două mesaje ale Spiritului Sfânt[3]. După păcatul originar, în om s-a produs o ruptură, atât în bărbat precum și în femeie, ca și în relația dintre ei. După păcatul originar, nivelul relației dintre bărbat și femeie a decăzut mult. A predominat instinctul în locul acțiunii Spiritului lui Dumnezeu și astfel s-a distrus și armonia. Femeia, după cum ne spune Biblia, s-a simțit mânată de dorința de a se uni cu bărbatul său, însă bărbatul a dominat-o[4]. Consecințele erau clare; deja în capitolul al patrulea citim despre moartea lui Abel, ucis de fratele său Cain, care este rodul evident al acestei dezordini. După păcatul originar, bărbatul și femeia s-au închis față de Spiritul lui Dumnezeu și s-au bazat pe un spirit puternic care i-a înșelat: spiritul răului.

În aceste timpuri, prin puterea Sa creatoare, Dumnezeu va conduce cuplul bărbat-femeie, această primă celulă a societății  și a poporului lui Dumnezeu la origine, la realizarea proiectului pe care l-a avut pentru bărbat și femeie de la început. Să vedem care sunt modelele pozitive existente în Univers care ne fac să sperăm că aceste lucruri sunt posibile. Stefania ne va vorbi despre aceasta.

Stefania Caterina: Pe planetele fidele lui Dumnezeu, unde omul nu a comis păcatul originar și nu   s-a răzvrătit față de Dumnezeu, bărbatul și femeia au păstrat prerogative fizice și spirituale diferite de cele ale noastre. Au conservat aproape intacte toate acele prerogative pe care oamenii le aveau înainte de păcatul originar. După câte am putut vedea și mi-a fost prezentat și în întâlnirile pe care  le-am avut cu mulți frați și surori de pe aceste planete, raportul dintre bărbat și femeie e complet diferit față de cel existent  pe Pământ. De ce aceasta? Pentru că între bărbat și femeie nu a dispărut acea armonie care trebuia să existe, după planul lui Dumnezeu. Bărbatul și femeia nu sunt două persoane separate una de alta care se întâlnesc, se plac, se unesc. Nu! Amândoi fac parte din același plan al lui Dumnezeu și împreună împlinesc o misiune care se inserează perfect în acest plan. În relația dintre ei nu există nimic din acea conotație a depravării sexuale,  a egoismului extrem, a geloziei, a rivalității ș.a.m.d., tipică, din păcate, pentru  Pământ și pentru alte planete rebele față de Dumnezeu. Dimpotrivă, bărbatul și femeia își păstrează originalitatea, maternitatea și paternitatea lor, și sunt pe deplin conștienți ele. Se unesc pentru ca în ei și între ei să se realizeze plinătatea care vine de la Dumnezeu, care exista la începuturile creației și care va fi în Creația Nouă. Această plinătate există în fiecare dintre noi, pe Pământ, dar este doar o sămânță.

Pe aceste planete fidele lui Dumnezeu, bărbatul și femeia  se unesc, și-n această uniune realizează acea plinătate originară; împlinesc, astfel, acest plan al lui Dumnezeu despre care am vorbit, de a guverna Creația. De fapt, bărbatul și femeia au împreună o misiune; fiecare cuplu are misiunea sa, care este înainte de toate o misiune preoțească, regală și profetică, dar care se concretizează și     într- o misiune specifică, originală pentru fiecare cuplu. Spre exemplu, am întâlnit cupluri de ingineri, de medici ș.a.m.d. Însă aceste profesii nu stau în centru; în centru stă misiunea pe care Dumnezeu  le-a încredințat-o, aceea de a guverna și de a se îngriji de viața planetelor lor, care se realizează prin competența specifică fiecărui cuplu. De aceea, tot ceea ce cuplul trăiește se revarsă asupra umanității întregii planete: forța lor, plinătatea lor, unitatea lor în Cristos, în Dumnezeu.  Toate aceatea aduc beneficii imense acelor umanități, pentru că armonia dintre bărbat și femeie înseamnă armonie în întreg poporul: nu există războaie, litigii. De multe ori ni s-a spus că toate războaiele de pe Pământ și toate diviziunile prezente în omenirea noastră, provin de la acea ruptură enormă dintre bărbat și femeie care s-a creat prin păcatul originar. Prin urmare, pe aceste planete nu există discordie între membrii poporului, tocmai pentru că nu există discordie între bărbat și femeie. Fiecare cuplu, chiar și atunci când procreează fii, perpetuând astfel specia, împlinește o misiune: nu generează din egoism, pentru a avea un copil doar pentru ei, ci în vederea progresului omenirii lor, în conformitate cu legile lui Dumnezeu.

Tomislav Vlašić: Poate ar fi bine să precizăm cum cuplul preoțesc își îndeplinește misiunea preoțească într-o societate a unei planete care a rămas fidelă lui Dumnezeu.

Stefania Caterina: Și pe aceste planete există cupluri care guvernează planeta. Însă nu trebuie să utilizăm acest termen – a guverna – în sensul în care noi îl percepem, ci în sensul unei slujiri în folosul omenirii. Cuplul care guvernează o planetă, alimentează cu oferta sa, cu forța, rugăciunea, cu iubirea sa omenirea și viața însăși pe acea planetă, chiar și la nivel fizic. De exemplu, există o planetă pe care, din templul  care reprezintă centrul vieții și unde omenirea se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, țîșnește o apă care irigă toată planeta și face ca pământul să fie roditor. Această apă izvorăște din templu și acest cuplu, prin rugăciunea sa, prin oferirea sa lui Dumnezeu, prin slujirea sa față de frați, menține viu acel izvor și curgerea apei. Prin urmare, înțelegeți importanța acestei oferiri reciproce, a unuia pentru altul și a oferirii sacerdotale comune a acestui cuplu, care asigură viața întregii umanități a unei planete.

Tomislav Vlašić: Comparând această realitate a planetelor fidele lui Dumnezeu și realitatea prezentă pe Pământ, ne-am putea speria văzând situația în care ne aflăm. Însă  eu aș dori  să privim un model prezent printre noi, care depășește omenirile fidele lui Dumnezeu: Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif. E un cuplu pe care Dumnezeu l-a ales, care prefigurează maternitatea și paternitatea Noii Creații și căruia i se vor alătura și omenirile fidele lui Dumnezeu. Maria și Iosif sunt un cuplu unic în Univers, care a urmat necondiționat planul lui Dumnezeu, la plinirea timpurilor. Maria a conceput într-un mod excepțional, prin lucrarea Spiritului Sfânt. Iosif s-a alăturat acestui proiect al lui Dumnezeu pentru a servi lucrarea lui Dumnezeu. Amândoi s-au pus în slujba Fiului lui Dumnezeu și au trăit pentru Fiul lui Dumnezeu, călăuziți de Spiritul Sfânt. E un lucru enorm; și pentru noi, oamenii de pe Pământ, e un har și o mândrie faptul că Isus Cristos s-a întrupat pe Pământ. Să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru că pe Pământ am avut un cuplu care a trăit un raport sublim în Dumnezeu, care este și modelul, imaginea omenirii viitoare. Raportul lor este un model pentru întreaga omenire, și, în același timp, e model pentru întreaga omenire din Univers și pentru toți cei care parcurg acest drum spre plinătate.

Preasfânta Fecioară Maria s-a unit cu Cristos, Salvatorul, încă din momentul concepției, chiar dacă aceasta sa petrecut în vederea Sacrificiului lui Cristos. S-a unit cu Cristos și L-a slujit. Și Sf. Iosif s-a unit cu Cristos și L-a slujit. Aceasta este prima celulă a Bisericii, modelul Bisericii, și nu poate fi altfel: cuplul este instrumentul fundamental nu numai al societății ci și al vieții în Dumnezeu.

Maria s-a unit cu Cristos într-un mod special la picioarele Crucii; acolo a devenit Mama Omenirii. Dar, în acel moment, în ciuda morții sale premature, și Sf. Iosif era prezent în spirit; știm că cine stă în Dumnezeu, chiar dacă e defunct, își trăiește identitatea sa și-și continuă misiunea. De aceea, Biserica îl numește ocrotitorul Bisericii, al poporului lui Dumnezeu. Eu aș vrea să alegem pentru el o altă expresie: ”Tată Grijuliu al Bisericii”, sau ”Tată iubitor al lui Cristos în Biserica Sa”, pentru a descoperi cu adevărat paternitatea sa și maternitatea Mariei și pentru a trăi înlăuntrul nostru această unificare care s-a petrecut deja în Dumnezeu.

 Discursul meu vă poate părea ciudat, pentru că suntem obișnuiți să considerăm că Biserica s-a născut de Rusalii; Biserica a început în pântecele Mariei, a crescut în familia din Nazaret. Rusaliile sunt confirmarea din partea Spiritului Sfânt a Bisericii și a începutului misiunii sale. Și aici putem vedea cum Dumnezeu îi folosește pe bărbat și pe femeie ca instrumente fundamentale pentru o spiritualitate sănătoasă, iar noi trebuie să ne continuăm drumul și să descoperim prezența Preasfintei Fecioare și a Sf. Iosif în viața noastră și în raportul dintre bărbat și femeie.

Stefania Caterina: Da, din păcate, noi, creștinii, suntem obișnuiți să-l  vedem pe Sf. Iosif  ca pe o figură marginală. Dar Sf. Iosif, din experiențele pe care le-am avut, a exercitat o paternitate concretă pentru Isus: L-a ajutat, L-a ocrotit pentru a Se pregăti pentru misiunea Sa, și a făcut acest lucru împreună cu Maria.  De multe ori ni s-a spus că Sf. Iosif nu este doar un sfânt oarecare. Așa cum a fost un părinte ocrotitor al lui Isus Cristos pe Pământ, el este și ocrotitorul poporului lui Dumnezeu, pentru că la Picioarele Crucii Maria era prezentă ca Mamă a omenirii, Mamă a Bisericii, dar și spiritul Sf. Iosif era prezent, ca tată, ca părinte al Bisericii. Noi numim părinți ai Bisericii mulți Sfinți, tocmai pentru că au exercitat o paternitate. Cu atât mai mult, însă, trebuie să ne gândim la Sf. Iosif ca la un părinte care ocrotește viața lui Isus în poporul lui Dumnezeu și care cooperează la misiunea pe care Cristos continuă s-o împlinească prin poporul Său.

Este foarte important să înțelegem că în jurul acestei prime celule, a familiei din Nazaret, s-au adunat mai apoi apostolii și ucenicii, femeile. Astfel s-a creat o familie tot mai vastă care este Biserica, poporul lui Dumnezeu. În ziua Rusaliilor, Spiritul Sfânt a coborât pentru a confirma ceea ce deja începuse, pentru că Spiritul Sfânt vine mereu să confirme atât ceea ce Dumnezeu începe să facă   într-un suflet cât și într-un popor.

Maria și Iosif sunt figuri complementare, și pot afirma că în toate experiențele mele am văzut-o pe Maria operând împreună cu Sf. Iosif. Spre exemplu, am văzut multe suflete intrând în Paradis. Maria era cea care întâmpina aceste suflete, dar Sf. Iosif era cel care le conducea înspre Paradis. Deci tocmai în originalitatea lor diversă, Preacurata și Sf. Iosif împlinesc misiunea unui cuplu preoțesc; desigur, nu vorbesc despre cuplu în accepțiunea noastră, ci de uniunea spirituală dintre bărbatul și femeia care și-au oferit viețile lor lui Dumnezeu și care acționează împreună în folosul întregii omeniri.

Tomislav Vlašić: În Nucleul Central  Fecioara Maria și  Sf. Iosif sunt prezenți ca Mamă și Tată, și am experimentat că fără ei nu se poate ajunge nici profunzimea și nici echilibrul; cu consacrarea noastră la Inima Neprihănită a Mariei și la Inima Înflăcărată a Sf. Iosif, se obține această armonie înlăuntrul persoanei și între persoane. Când vorbim despre uniunea dintre bărbat și femeie, e foarte important să ne dezlipim de concepția că un cuplu există doar pentru a procrea fii; acesta e doar un aspect al relației de cuplu. Orice relație bărbat-femeie, indiferent că sunt căsătoriți sau au ales fecioria, trebuie să conducă la această cufundare în paternitatea lui Dumnezeu, în acea putere creatoare, mântuitoare și sfințitoare, și, în acest fel, să emane acea Vibrație Trinitară care se comunică de la spirit la spirit, despre care am citit în ultimele mesaje pe care Stefania le-a primit de la Spiritul Sfânt[5]. Deci, în această fază a istoriei care, după cum am spus deja, marchează o turnură definitivă a omenirii, e fundamental să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, punând ordine în acest  raport dintre bărbat și femeie. Rolurile lor în viața religioasă ca și în societate sunt egale ca importanță, pentru că niciunul nu-l poate înlocui pe celălalt, ci e necesară prezența ambilor și ca amândoi să trăiască în armonie între ei.

Stefania Caterina: Da, și în acest caz trebuie să ne întoarcem la origine, înainte de păcatul originar, când sexualitatea bărbatului și a femeii era curată și sublimă. Ea era expresia directă a puterii divine creatoare, pentru că prin sexualitate se perpetuează specia umană și, într-un anumit sens, se întrupează puterea creatoare a lui Dumnezeu. Însă sexualitatea a fost grav murdărită de păcatul originar și a fost degradată până la un nivel animal și chiar mai rău decât atât, dat fiind că animalele se împerechează pentru a procrea, urmând un instinct natural, și nu din plăcere. Sexualitatea omului merge dincolo de actul sexual al procreării. Ea cuprinde toată capacitatea bărbatului și a femeii de a se exprima în afectivitea lor și de a relaționa cu persoana de sex opus. Deci sexualitatea este de fapt vehicolul prin care se exprimă puterea lui Dumnezeu, capacitatea Sa de a crea. Sexualitatea, deci, trebuie să se întoarcă la caracteristica sa originară, aceea de a fi o forță pozitivă și nu ceva depravat sau care trebuie reprimat, în moduri de multe ori greșite. Toate acestea le va face Dumnezeu, acționând asupra spiritului omului.

Tomislav Vlašić: Am dori să încheiem dându-vă niște repere pozitive de reflecție, și doresc să vă readuc în atenție această mare speranță pe care trebuie să o hrănim, și anume aceea că Dumnezeu imprimă omenirii o turnură definitivă, pentru ca fiecare dintre noi să se deschidă și să vadă crescând înlăuntrul său speranța.

Mă adresez în acest moment celor logodiți. Ce mare ocazie ca între cei doi să nu se petreacă o întâlnire întâmplătoare! Cine se lasă invadat de Spiritul lui Dumnezeu este iluminat pentru a face alegerea potrivită a partenerului, astfel încât amândoi să-și găsească identitatea și misiunea proprie. Între ei, acea curgere a puterii creatoare a lui Dumnezeu se exprimă în realizarea personală a fiecăruia și pregătirea unei noi vieți. Astfel, în această pregătire, conceperea și nașterea unui fiu sunt învăluite de puterea creatoare a lui Dumnezeu, mântuitoare, salvatoare și sfințitoare. Atunci, cuplul transmite cu adevărat viața nouă. Nu se limitează doar la procreere ci imprimă o evoluție întregii omeniri pentru că generează generații noi. Consecințele pozitive nu ni le putem nici măcar imagina. Numai așa se pot realiza așteptările logodnicilor care visează la o viață frumoasă, unită, armonioază, fericită. Numai așa se pot rezolva situațiile în care bărbatul și femeia nu reușesc să trăiască împreună și același lucru e valabil pentru toți membrii unei familii.

Adesea am întâlnit părinți, mai ales mame preocupate în perioada de pubertate a fiilor: se întrebau  cum pot să-și  îndrume fiii dat fiind  că nu reușesc să le fie aproape, etc. Îmi cereau o soluție, iar eu  le răspundeam mereu că prima sarcină a părinților este aceea de a imprima Spiritul lui Dumenzeu în sufletele copiilor lor. Când spun aceasta nu mă refer la ceva abstract: o mamă, un tată, care imprimă în copii darul credinței prin încredere, darul speranței, darul carității, îi pun pe un drum sănătos; copiii pot să greșească în viață, dar amprenta pe care au primit-o rămâne și le orientează viața. Părinții, însă, se ocupă cu multe lucruri, însă nu se îngrijesc de acest aspect fundamental pentru copii lor. Atunci când copilul greșește în viață, când îi este greu, aleargă la mama, la tata. Acelea sunt momentele când se trezește încrederea pe care Dumnezeu a imprimat-o în ei. Astfel, întreaga familie se unește în Spiritul lui Dumnezeu, lăsând, desigur, fiecăruia libertatea de a face propriile alegeri.

Doresc să merg mai departe, pentru că acest raport bărbat femeie nu se referă doar la cei căsătoriți; îi privește pe toți bărbații și toate femeile. Adevărul și  viața lui Dumnezeu vibrează  înspre toți. Relația bărbat-femeie îi privește, deci, și pe consacrați. O comunitate de persoane consacrate ar trebui să manifeste vibrația acestei puteri Trinitare, atât individual cât și împreună. Dacă comunitatea consacrată nu trăiește această dinamicitate Trinitară, vă întreb, și-a găsit ea atunci vocația? Și-a aflat misiunea? Ce mare putere va emana o comunitate religioasă care trăiește și transmite această vibrație în Spiritul lui Dumnezeu de la spirit la spirit!

Există diverse comunități bărbătești, femeiești, dar în ziua de astăzi există și comunități de frați și surori, în care această armonie se poate exprima într-un mod deosebit, chiar trăind consacrarea feciorească; astfel se completează această lucrare a lui Dumnezeu. Să ne gândim, de exemplu, la rolul preotului: el trebuie să mențină parohia unită în Spiritul Sfânt, să educe credincioșii să trăiască în Spiritul lui Dumnezeu și să comunice Spiritul lui Dumnezeu de la spirit la spirit. Ce putere ar putea avea o asemenea parohie! Ar putea să schimbe totul în jurul său! Întrebarea pe care v-o  pun este următoarea: ”Persoanele care participă la sacrificiul lui Cristos în adunări, se întorc la casele lor înviați cu puterea Spiritului Sfânt sau nu? Pot să aibă influență asupra vieții ateilor?” Răspunsul la aceste întrebări stă în puterea lui Dumnezeu care se exprimă prin bărbat și prin femeie: într-o parohie, parohul ar trebui să-i în acest spirit și pe bărbați și pe femei, toate categoriile, fără distincție, să nu rămână izolat. Vorbesc la nivel spiritual: într-o parohie Spiritul lui Dumnezeu ar trebui să se comunice de la spirit la spirit. Întreg poporul lui Dumnezeu ar trebui să trăiască aceasta. De aceea, este necesară prezența bărbatului și a femeii în poporul lui Dumnezeu, cu demnitate egală. Niciun bărbat nu poate înlocui femeia, nicio femeie nu poate înlocui bărbatul, ci trebuie să se creeze armonie între ei, între cele două sexe. Această armonie va fi cu siguranță imprimată de către părinții care trăiesc în Spiritul lui Dumnezeu şi în formarea copiilor. Dacă și păstorii sunt formați în acest spirit de armonie, vor putea tot mai mult să conducă poporul la unitatea în Spiritul Sfânt.

Stefania Caterina: E important să înțelegem că paternitatea și maternitatea operează oricum, independent de faptul că există sau nu uniunea sexuală, pentru că, după cum vă spuneam mai înainte, paternitatea și maternitatea depășesc sexualitatea omului. Paternitatea și maternitatea sunt cele care conțin sexualitatea și nu invers, fapt pentru care și cel care s-a decis să-i ofere lui Dumnezeu propria sexualitate, spre exemplu persoanele consacrate care au ales castitatea, nu sunt din această cauză lipsite de maternitate și de paternitate. Puterea creatoare divină care se exprimă prin sexualitate se exprimă și în viața spiritului, și trece de la spirit la spirit. Acest lucru e foarte important, deoarece, după cum spuneam,  sexualitatea umană a fost profund afectată de păcatul originar și, aici pe Pământ, ea primește uneori conotații animalice. Din această cauză, Dumnezeu a dorit în tot acest timp castitatea liber aleasă, oferită ca un adevărat și sublim sacrificiu pentru repararea multor rele. Însă Dumnezeu trebuie să recupereze sexualitatea umană și să o înglobeze în paternitatea și maternitatea trăite autentic. Prin urmare, cine s-a decis să se dăruiască lui Dumnezeu în castitate, nu este privat câtuşi de puţin în originalitatea sa de tată și de mamă la nivel spiritual. Cu toate că nu există un contact fizic, între un bărbat și o femeie consacrați lui Dumnezeu există  uniunea spirituală în Dumnezeu; acesta e un flux de putere între bărbat și femeie necesar lui Dumnezeu pentru planurile Sale.

Tomislav Vlašić: Independent de forma de viață aleasă – căsnicie sau viața consacrată – bărbatul și femeia sunt chemați să cultive o relație sănătoasă, comunicând unul altuia viața spiritului cu întreaga ființă. Aceasta ne păzește de individualism. Individualismul stă tocmai la baza dezintegrării. Dumnezeu dorește să recupereze omenirea, și nu putem concepe că reunirea în Cristos a întregului Univers se poate realiza dacă este dezintegrată celula fundamentală, relația bărbat-femeie. Această relație trebuie să se armonizeze în Spiritul lui Dumnezeu, în toate dimensiunile vieții: în politică, în societate, în religie, etc. Numai astfel vom putea culege roadele reunirii în Cristos a întregului Univers. În acest fel vor putea genera fii ai lui Dumnezeu sănătoși, integri. Cu toții avem înaintea ochilor consecințele teribile ale familiilor separate, consecințe teribile ale dezbinării dintre soț și soție, neînțelegerile în familie care sfârșesc de multe cu crime. Toate acestea se repercutează în societate, în religie, pretutindeni. Putem, însă, să o apucăm pe calea pozitivă!

 Noi nu dorim să vă dăm rețete sau teorii, ci să vă prezentăm o experiență amplă pe care am trăit-o atât referitor la Pământ cât și la întregul Univers. Sunt puncte de reflecție pentru a vă ajuta să progresați de la plinătate la plinătate. În fiecare din noi a fost pusă această sămânță a imaginii, a chipului Lui Dumnezeu, a asemănării cu Dumnezeu, a puterii creatoare care acum trebuie să o manifestăm și să o dezvoltăm în toate dimensiunile sale.

Stefania Caterina: Această putere creatoare nu se poate declanșa în noi până când nu ne decidem cu adevărat să ne dăruim lui Dumnezeu, să-I dăruim lui întreaga noastră ființă. Numai cu o credință dinamică, adevărată, puternică, noi Îi permitem lui Dumnezeu să acționeze în noi și să trezească toate acele prerogative pe care fiecare din noi le are, dar care adesea zac sub egoismul nostru, pentru că atunci când noi nu trăim după legea lui Dumnezeu, trăim inevitabil după legea egoismului  nostru, iar legea egoismului murdărește relațiile și le deviază de la ceea ce Dumnezeu a creat în perfecțiunea și în plinătatea Sa. Prin urmare, e necesar acum mai mult ca niciodată, să ne dăruim lui Dumnezeu și să permitem ca legea Lui să guverneze întreaga noastră ființă. Atunci relațiile noastre cu bărbatul, cu femeia, cu vecinii noștri, cu tot ceea ce Dumnezeu ne pune alături, cu mediul înconjurător se vor putea îmbunătăți pentru că vor fi supuse legilor lui Dumnezeu și nu egoismului nostru. Egoismul nostru ne duce la neînțelegeri cu ceilalți, pentru că atunci când suntem egoiști nu acceptăm să ne schimbăm. Dacă, însă, ne cufundăm în Dumnezeu, dacă ne oferim Lui, El va schimba gândul nostru și ne va transforma. În această transformare, noi ne vom relaționa unii cu alții în modul just.

Tomislav Vlašić: Vă mulțumim că ați ascultat mărturia noastră. Vom sta înaintea lui Dumnezeu și ne vom ruga pentru voi, pentru ca puterea creatoare divină să acționeze în voi  și să puteți pune astfel în practică toate aceste lucruri. Vă salutăm și vă binecuvântăm.