„Reuniți în Cristos”, Situația în care ne aflăm

de Reflecții și rugăciuni, Vlašić

Situația în care ne aflăm

Dragi ascultători,

începem acest parcurs de rugăciune și reflecții din fiecare sâmbătă, la orele 18 (19, ora României), parcurs pe care l-am intitulat: ”Reuniți în Cristos”, iar astăzi prezentăm în mod special tema: ”Situația în care ne aflăm”.

Nu doresc să repet multele lucruri pe care le-am spus în toți acești ani, ci aș dori să pornesc de la cuvintele Sfântului Pavel, din primul capitol al Scrisorii către Efeseni:

“Aceasta este bogăţia Harului lui Dumnezeu,

pe care El l-a făcut să prisosească în noi…

făcându-ne cunoscută taina Voinţei Sale…

astfel cum hotărâse în Sine mai înainte,

spre economia plinirii vremilor,

ca toate să fie iarăși unite în Cristos,

cele din Cer şi cele de pe pământ.” (Ef 1,7-10)

Vorbim, deci, despre reunirea în Cristos a întregului Univers.

Această temă este cunoscută tuturor creștinilor, este un adevăr de credință.

Eu mă prezint ca martor al evenimentelor care se află în curs de desfășurare, evenimente legate de reunirea întregului Univers în Isus Cristos, ca martor al harurilor care sunt date omenirii pentru aceste timpuri.

Aș dori să vă ajut să vă pregătiți pentru aceste evenimente, să vă pregătiți dinlăuntru, ca să puteți fi reuniți în Cristos.

Când vă prezentăm evenimentele care au loc în Univers, vi le prezentăm așa cum sunt ele în ochii lui Dumnezeu, în modul în care El le conduce și cu instrumentele pe care El le dă pentru aceste timpuri, pentru a conduce întregul Univers la reunirea în Cristos.

Situația în care ne aflăm, mai ales noi, cei de pe Pământ, e gravă, dramatică. Doresc să subliniez câteva aspecte:

– Până la sfârșitul anului 2012, omenirea de pe Pământ nu a dat un răspuns pozitiv în ceea ce privește reunirea tuturor lucrurilor în Cristos a întregului Univers; a eșuat în misiunea sa. Omenirea de pe Pământ, în special creștinii, sunt martori că Isus s-a întrupat pe Pământ, o singură dată pentru toată omenirea Universului, că a murit și a înviat. Aceasta este puterea enormă care ar trebui să acționeze în cei care-L mărturisesc pe Isus Cristos pe Pământ. Omenirea de pe Pământ nu a împlinit această datorie; ea trebuia să fie protagonista, să fie în fruntea misiunii de evenghelizare a Universului, unită cu instrumentele extraordinare, cu frații credincioși lui Dumnezeu din Univers. Aceasta nu s-a întâmplat.

– Pământul a întârziat procesul de evanghelizare a Universului. Această evanghelizare, după cum ați fost informați, a fost încredințată omenirilor fidele lui Dumnezeu, în frunte cu umanitatea de pe Alfa Centauri.

– V-ați întrebat ce înseamnă aceasta pentru Pământ? V-am spus că ritmul, tempo-ul se va schimba, că timpul este accelerat și că evenimentele se desfășoară mai rapid. Dumnezeu a decis să-Și împlinească promisiunile făcute, de a reuni totul în Cristos, și am auzit în repetate rânduri că Dumnezeu nu mai dă înapoi. Răspunderea Pământului este din nou mare; cu toții observăm cum evenimentele se derulează tot mai rapid; dar ne-am întrebat de ce? Evanghelizarea Universului a început; frații credincioși lui Dumnezeu din Univers nu așteaptă prea mult, ei pornesc, investiți cu mult har și putere.

– Omenirii de pe Pământ i-a fost lăsată misiunea de a evangheliza Pământul, dar nu este vorba despre o evanghelizare făcută pe baza catehezelor elementare, ci despre planul de reunire în Cristos a întregului Univers. Ce spuneți? Ați dat un răspuns, ați format nuclee? Rugăciunea voastră, atât individuală cât și colectivă are acest conținut? S-a îmbunătățit calitatea grupurilor de rugăciune, a Celebrării Euharistice, a relațiilor dintre creștini? Sunt întrebări la care puteți răspunde voi și fiecare dintre noi.

– Pentru acest an, Pământului îi este acordată o putere extraordinară, și sunt martorul acestui fapt, puterea Preasfintei Treimi, acțiunea Trinitară. Pământul este chemat să primească această putere Trinitară. Biserica și-a definit identitatea sa în profesarea, manifestarea Vieții Preasfintei Treimi și-n celebrarea Jertfei lui Cristos.

– După șase luni care s-au scurs, ne întrebăm dacă am răspuns, dacă am răspuns la punctele clare pe care Sfântul Mihail, Precursorul celei de-a doua veniri a lui Isus, le-a dat, pentru a parcurge acest drum al reunirii în Cristos: formarea nucleelor, pentru ca tot poporul să devină un singur nucleu, o inimă și-un suflet și pentru a ajunge la Rusaliile Cosmice. Isus, în mesajul Său, a vorbit despre viitorul poporului Său, pe care-l vede format din multe nucleee, care, la sfârșit, se transformă într-un singur popor în întregul Univers, poporul lui Dumnezeu.

– Reflectați dacă omenirea de pe Pământ, creștinii, au răspuns. Dacă va lipsi un răspuns minim necesar din partea Pământului în acest an, ce anume poate face Dumnezeu? Poate să respecte libertatea oamenilor de pe Pământ care vor să-l distrugă, să-l cufunde în abis, sau să intervină din exterior. Voi știți ce înseamnă să intervină din exterior? Înseamnă să trimită încercări. Dacă nici prin suferințe oamenii nu sunt dispuși să-L primească pe Dumnezeu, așa cum L-au primit sfinții, care erau bucuroși să fie părtași la legile lui Dumnezeu, Dumnezeu va trebui inevitabil să-Și conducă restul poporului; îl va conduce pentru a-l uni lui Cristos, împreună cu întregul Univers.

– Apelul meu se adresează tuturor oamenilor de bunăvoință, și celor care nu cred în Dumnezeu, care nu cred în Isus Cristos, și este acesta: doriți adevărul, acționați în adevăr! Nu faceți compromisuri cu adevărul. Orice om de știință ar trebui să fie integru, să spună adevărul.

– Mă adresez, însă, într-un mod special creștinilor: ei au misiunea de a manifesta viața Trinitară a Dumnezeului Unul și Întreit, să-L manifeste pe Isus Cristos. Ei au datoria să ajungă la o viziune clară, ca prieteni ai lui Dumnezeu.

Ce anume se întâmplă în Univers? Cum conduce Isus desfășurarea evenimentelor? El le-a încredințat apostolilor, și într-un mod deosebit lui Ioan, Petru și lui Iacob, planurile Sale, viața Sa. Tot așa, El dorește să le reveleze, să le încredințeze prietenilor Săi, celor care doresc să-L urmeze cu sinceritate, ceea ce se petrece în Univers. Dar acest lucru e posibil doar printr-o convertire sinceră, printr-o deschidere interioară. Iată de ce noi v-am invitat pe toți să ne unim în rugăciune sâmbătă seara, la orele 18. Desigur, cine nu poate atunci, poate să aleagă un alt moment, dar ar fi frumos să fim toți uniți măcar în spirit, la orele 18. Noi atunci începem să ne rugăm, apoi vă trimitem reflecția noastră, după care continuăm să ne rugăm asupra voastră, pentru voi. Rugați-vă și voi. Ce anume să vă rugați? Ceea ce ați învățat. Creștinii au toate mijloacele: au sacramentele (Sfintele Taine), o au pe Preacurata Fecioară Maria, Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor, îi au pe sfinți; Dumnezeu a adăugat și instrumentele extraordinare. Creștinii știu să se roage. Eu doresc și aș vrea să vă ajut să aprofundați rugăciunea, ca să puteți avansa în rugăciune, pe drumul vostru înspre Dumnezeu și în transformarea voastră.

Să ne rugăm, deci, acum:

În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne, cu Harul Tău, trezește memoria sufletului nostru, amintirea a tot ceea ce suntem în Tine, amintirea identității noastre, a misiunii noastre. Trezește spiritul nostru pentru ca, cu ajutorul Harului, să putem primi toate impulsurile Spiritului Tău. Luminează mintea noastră, întărește-ne voința, călăuzește-o.

Fără ajutorul Tău, chiar și ceea ce ne rugăm poate fi o activitate care se învârte în jurul nostru, iar lecturile (lirurgice) pe care le auzim nu ne spun nimic, sau ne spun foarte puțin. O, Isuse, deschide-ne inimile, deschide drumul înaintea noastră.

Astăzi, Biserica celebrează sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel. Catolicii au participat astăzi la Liturghie, au ascultat lecturile. Eu aș dori să vă ajut să faceți niște pași concreți prin aceste lecturi.

Să luăm figura Sfântului Petru: în cap. 16 din Evanghelia după Matei (Mt 16,15-17), ne este prezentată mărturia sa că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Isus l-a lăudat, ”Fericit, ești, Simone”, spunând că această cunoaștere nueste trupească, ci provine de la Tatăl din Cer care i-a revelat-o.

Doamne, eu te rog: deschide adâncurile noastre și arată-ni-L pe Fiul Tău, arată-L tuturor oamenilor de bunăvoință.

Petru nu era perfect, trebuia să-și corecteze atitudinea prin diferite încercări. Și a corectat-o.

La sfârșit, când a participat la Învierea lui Isus, Cel Înviat l-a întrebat: ”Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”, și Petru răspunde: ”Doamne, Tu știi că te iubesc!”, după care Isus îi arată drumul pe care va trebui să-l parcurgă: ”Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. (In 21,15.19)

În acest moment îl vedem pe Sfântul Petru matur, lăsându-se condus de iubirea lui Dumnezeu.

Doamne, te rugăm să ne ajuți să ne lăsăm conduși de iubirea Ta, iubindu-Te mai presus de toți și de toate. Atunci, evenimentele vieții noastre, oamenii, nu ne vor putea clinti de sub privirea Ta. Vom fi capabili să umblăm și pe drumuri sinuoase și să depășim chiar și încercarea morții, să rămânem cu Tine.

Petru și-a dăruit viața lui Cristos, și, de atunci, toată viața sa a fost o mărturie a acestei iubiri a sale pentru Cristos.

Să vedem, atunci, în textul pe care l-am auzit în Liturghia de astăzi, cum Dumnezeu îl conducea pe Petru, care-L iubea mai mult decât orice și-L mărturisea spunând că ”nu există niciun alt nume sub cer în care putem fi salvați” (Fap 4,12), fapt pentru care a fost aruncat în temniță. Iacob, a fost ucis, Petru era în închisoare, în așteptarea încheierii Sărbătorii, așteptând să fie judecat și, foarte probabil, condamnat la moarte, pentru că aceasta era pe placul jidovilor iudeilor.

Fap 12,7-12 ”Cu o noapte mai înainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri iar în faţa uşii santinelele păzeau închisoarea. Dintr-o dată a apărut un înger al Domnului şi o lumină a strălucit în celulă. Îngerul a lovit coasta lui Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Atunci lanţurile i-au căzut de pe mâini. Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele!” Şi Petru a ascultat. Îngerul i-a mai spus: „Pune-ţi mantia şi urmează-mă!” Îngerul a ieşit iar Petru l-a urmat, fără să ştie că ceea ce făcea îngerul era adevărat; credea că este o vedenie. Au trecut de primul post de gardă, de al doilea şi au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraş. Aceasta s-a deschis singură în faţa lor. Odată ieşiţi afară au ajuns într-o stradă, apoi, dintr-o dată, îngerul l-a părăsit. Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul său, care m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de soarta pe care mi-o dorea poporul iudeu”.

Așa cum îl conducea pe Petru, Isus vrea să ne călăuzească pe fiecare dintre noi, potrivit cu originalitatea noastră, cu misiunea noastră, dacă I-am dăruit viața lui Isus și-L iubim mai presus de orice, adică dacă-I permitem să acționeze neîncetat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai deschis calea și ne-ai dat toate posibilitățile. Ajută-ne să ne deschidem inima și să Te urmăm. Fără această deschidere față de Tine, noi nu putem înțelege nimic. Punem în discuție miracolele, intervențiile Tale, nu vedem lucrarea Ta, Mâna Ta, rătăcim.

Doamne, dă-ne harul de a ne converti. Noi nu suntem îndreptățiți să spunem: eu nu cunosc Universul, cum pot participa? Nu avem dreptul să spunem: ”Isus nu mi-a vorbit mie, așa cum le-a vorbit altora. Cum pot să știu?” Tu ești Cel care ne călăuzești pe fiecare din noi. Nu e o problemă comunicarea cu frații credincioși din Univers, cu îngerii; problema constă în faptul că noi nu suntem dispuși să comunică cu noi înșine, cu aproapele nostru, că nu reușim să fim transparenți, corecți unul cu altul.

Doamne, te rugăm să intervii în poporul Tău, pentru că creștinii nu ar trebui să fie așa. Dacă noi, creștinii, ne schimbăm, dacă ne vom deschide Ție, Universul se va deschide tuturor: toți vom cunoaște drumul, căile Tale care duc la Tatăl. Dă-ne Harul Tău în aceste timpuri, amintește-ți de toți aceia care sunt de bunăvoință. Amintește-și că mulți oameni în afara Bisericii așteaptă să vadă Chipul Tău în creștini.

Atingem și figura Sfântului Pavel. Abia primită revelația, după cum mărturisește în Scrisoarea către Galateni (Gal 1,15-17), imediat, fără să se consulte cu nimeni, Pavel L-a primit pe Isus Cristos și a început să-L mărturisească; s-a dus imediat în pustiu ca să aprofundeze în tăcere, în rugăciune, relația sa cu Isus.

Doamne, te rugăm, atinge-ne inimile!

Am auzit multe cuvinte despre Tine; acum a venit timpul să ne transformăm. Tu dorești să ne transformăm. Dăruiește-le tuturor celor de bunăvoință harul să se trezească și să pornească imediat, să ia o atitudine responsabilă, chiar eroică, asemenea Sfântului Pavel, pentru a Te mărturisi, renunțând la sine.

Într-un alt pasaj, din Cea de-a doua Scrisoare către Timotei, Pavel scrie: ”Preaiubitule, eu sunt deja oferit ca jertfă și clipa plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am alergat şi am ajuns la ţintă, mi-am păstrat credinţa. De acum nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care aşteaptă cu dragoste arătarea Lui în mărire” (4,6-8).

În fața încercărilor, înaintea morții, fă ca, asemenea Sfântului Pavel, și noi să putem să așteptăm cununa, nu sfârșitul. În toate încercările, dorim să te preamărim; Tu vei fi preamărit, iar noi Te vom preamări.

Doamne, Te rugăm să ne dăruiești iubirea Ta, pentru ca în iubire să așteptăm manifestarea Ta, care va avea loc atunci când totul va fi reunit în Tine.

Noi o dorim din toată inima.

Continuăm cu rugăciunea Tatăl nostru, reflectând:

Tată, Tatăl nostru, Tatăl tuturor oamenilor, al tuturor creaturilor,

Care ești în Ceruri,

sfințească-se Numele Tău,

vină Împărăția Ta,

facă-se Voia Ta,

precum în Cer, așa și în întregul Univers,

în cei vii și-n cei răposați.

Să se realizeze Împărăția Ta de iubire, de pace, de viață veșnică,

în toți oamenii care doresc să intre în Împărăția cea Veșnică.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,