Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

 

partea a noua

Doriți să vă vindecați sau să înviați?

 

 

 

Dragi frați, dragi surori, astăzi dorim să atingem un subiect extrem de delicat, care cere atenția voastră totală, atenție pentru tot ceea ce v-am explicat, pentru ca în voi să se pună în mișcare acea dinamică a harului pe care Dumnezeu v-o dăruiește dacă sunteți gata să abordați acest subiect. Vă propun tema de astăzi ca pe o interogaţie: Doriți să vă vindecați sau să înviați? Să ne rugăm pentru aceasta: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.

Te binecuvântăm, Tată; Tu L-ai trimis pe Fiul Tău în mijlocul nostru și în El putem vedea Chipul Tău desăvârșit, în care ne oglindim și noi, ca omenire mântuită, în care se oglindește viitorul omenirii. El a coborât până în adâncul mizeriei noastre, a atins, a șters cauzele răului de care suferim, a deschis calea.

Dar noi, ca ființe libere, trebuie să-L alegem liber și să-L urmăm.

În Numele Tău, El ni L-a trimis pe Spiritul Sfânt, care împlinește toată lucrarea Mântuitorului. Te rugăm să ne dăruiești cele șapte daruri ale Spiritului Sfânt ca să-L înțelegem pe Mântuitorul Lumii, să înțelegem programul de mântuire a întregului Univers. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

La început, doresc să clarific despre ce anume vorbesc. Nu doresc să vorbesc depre medicină, nici să neg valorile medicinei de pe Pământ. Există persoane capabile  și descoperiri foarte valide, dar sunt extrem de limitate şi nici nu se pot compara cu cele ale omenirilor credincioase lui Dumnezeu. Pe Pământ, aceste descoperiri fac bine pe de-o parte și dăunează pe de alta; oricum, nicio medicină de pe Pământ nu reușește să oprească moartea, nu poate învia oamenii.

Doresc să vă vorbesc despre atitudinea fundamentală a unui creștin, dacă dorește vindecare sau învierea. Dacă vrea vindecare, va căuta un vindecător, ca aceia pe care-i cunoaștem prin mass-media, uneori va căuta lucruri esoterice, alteori vindecători prin rugăciuni, dar cine vrea să învie, trebuie să-L caute pe Mântuitorul Lumii: pe Isus Cristos, în toată dinamicitatea de iubire pentru noi, care a dat mărturie că ne-a iubit, vindecat, care învia și care, cu acele semne, a dorit să ne facă să ajungem la drumul Său care se încheie cu trecerea Pascală, înfruntând răul, natura umană.

Înaintea noastră stă imaginea, exemplul, realitatea viitorului omenirii care aderă la Mântuitorul Lumii. Prin urmare, în acest parcurs de reunire în Cristos, înspre Noua Creație, trebuie să dezbatem acest subiect. Le cer iertare acelor ascultători care aparțin altor religii sau laicilor. Cu mărturia noastră nu dorim să jignim pe nimeni. Isus vindeca şi oameni aparținând altor religii, necredincioși. El este deasupra structurilor mentalității acestei lumi, e aproape fiecărui om de bunăvoință.

Datoria noastră este aceea de a manifesta acest adevăr. În aceste timpuri, acest adevăr se va manifesta cu toată puterea vieții lui Dumnezeu celui care dorește să cunoască adevărul, să adere la adevăr. Cu aceasta nu dorim să fim în opoziție față de persoanele aparținând altor religii, nici cu ateii; aceasta este doar obligația credincioșilor creștini de a fi instrument de mântuire, de manifestare a vieții așa cum este ea în Dumnezeu, cum poate fi întrupată în noi. Nu dorim să convingem pe nimeni cu cuvinte, dar dorim ca toți să adere la acest drum, să înceapă să manifeste viața lui Dumnezeu, să fie persoane mântuite, înviate.

Diferența fundamentală, după cum am spus, între vindecare și înviere este că persoanele care nu îmbrățișează Învierea lui Cristos, caută vindecători. Astăzi se vorbește despre italieni, că între ei sunt 12 milioane care urmează vindecători, de diferite feluri, și nu se întreabă ce efecte are acea vindecare. Dar eu vă spun: fiți atenți, pentru că intrăm în timpul în care Satana și Anticristul vor umfla toate puterile esoterice și tot ceea ce aparține egoismului, egocentrismului și veți cădea în capcană, dacă veți căuta vindecători. Și nu doar dacă veți căuta vindecători, ci și dacă în Isus Cristos vedeți doar un vindecător, în preot un vindecător, în grupul de rugăciune locul unde se fac vindecări, în practicarea rugăciunii de vindecare a rădăcinilor, căutați carismaticii, grupuri de rugăciune ca să vă îmbunătățiți starea personală, dar nu vă ocupați, nu vă preocupați pentru strămoșii voștri, nu doriți să ajutați omenirea căzută care așteaptă încă manifestarea Fiului lui Dumnezeu prin fiii care L-au primit pe Isus Cristos. Aici doresc să mă opresc în mod special, pentru a menționa câteva punctele subtile pe care le trăiesc persoanele în drumul lor spiritual.

Cine nu dorește să învie în Cristos – vorbim despre prima înfrângere a morții, a celei spirituale – în spiritul nostru, în suflet, cine nu acceptă această înviere, se orientează automat să supraviețuiască pe Pământ, să cârpească o haină care e menită să putrezească odată cu moartea. Stefania Caterina a publicat în cartea ”Dincolo de Marea Barieră” două capitole care ating acest subiect: capitolul Vindecării Rădăcinilor și Moartea. Din experiența noastră și din contactul cu cititorii, vedem că marea parte a cititorilor se teme să citească acel capitol, se teme să se gândească la moarte. Acolo, moartea este prezentată ca sora moarte, ca o poartă, o trecere înspre veșnicie, înspre plinătate. Dacă oamenii ar trăi după acele principii, s-ar putea vindeca lăuntric. De ce? Pentru că moartea poartă în sine teama fundamentală, care ne strivește, ne leagă de Pământ. Neînvingând moartea, noi nu învingem cauza relelor care ne afectează. Dacă nu ne lărgim orizonturile cu ceea ce ne-a adus Isus Cristos prin Învierea Sa, noi suntem prea închiși în noi înșine, preocupați de consecințele păcatelor, ale păcatului colectiv; suntem orientați asupra noastră. Vedeți, deci, legătura între înviere și vindecare. Cel care acceptă învierea, care o dezvoltă, care e deschis să primească această putere transformatoare a omenirii, se află pe drumul vindecării, acela se vindecă. Toate lucrurile se așează la locul locul lor, și cele din trecutul nostru, rădăcinile noastre.

Există o teză, o idee, potrivit căreia chiar și Moartea lui Isus Cristos face parte din economia mântuirii de la începutul Creației, pentru că Isus Cristos S-a proslăvit în acest fel. Și suferința Sa, Moartea Sa, fac parte din această bunătate infinită a lui Dumnezeu, şi ea intră în viața noastră, dacă credem în aceste lucruri. Isus Cristos intră în viața noastră cu acea iubire pe care Dumnezeu a avut-o de la început, prevăzând faptul că unii oameni se vor îndepărta de El.

Prin urmare, doresc să încercăm să reperăm punctele pe care trebuie să le vindecăm în noi. Unul dintre ele este: prima moarte, care este sclavia egoismului nostru; să ne eliberăm de sclavia egoismului nostru. Aici există multe nuanțe. Să nu ne uităm la oamenii din jurul nostru care aleargă după bani, care se preocupă de una, de alta, ci să privim în noi înșine. Dat fiind faptul că le vorbim unor oameni care doresc să parcurgă un drum, fiecare să privească în sine, să vadă unde există piedici.

Există un egoism spiritual, după cum am spus mai înainte, dacă persoana nu-L primește pe Isus Cristos ca Mântuitor al Lumii, nu primește, nu se hotărăște spre înviere, și automat, dedesubt rămâne rădăcina egoismului, frica de moarte și închiderea în sine. Atunci, Dumnezeu ne dă posibilitatea de a elimina această frică. Iau exemplul Sfântului Francisc de Assisi care se temea să îmbrățișeze un lepros. Sub imboldul Spiritului Sfânt, întâlnind un lepros, el s-a aruncat către El și l-a îmbrățișat, și mărturisește că în acel moment toată amărăciunea s-a transformat în dulceață. Aceasta înseamnă să acceptăm dinamicitatea vieții Mântuitorului în pasajele sale. Voi știți că nașterea este o criză, o mare criză. Ieșirea dintr-o stare, din burta mamei, ieșire afară cu durerile mamei, înfruntarea vieții; dar nu se poate renaște fără să înfruntăm această criză de creștere,  care este moartea.

Doresc să menționez câteva elemente care vă pot fi de folos. În viața spiriuală un egoism, egocentrism poate fi subtil și foarte periculos, ascuns: o complacere în propria viață spirituală, disprețuindu-i pe alții, lăcomia, gelozia, invidia. Gândiți-vă câtă invidie și gelozie există în Lucifer, văzând acum poporul înaintând înspre Noua Creație. Totul pornește de la egoism, de la egocentrism.

Există o formă de atașament față de carisme, ca ornament, ca prestigiu, ca ceva măreț; e periculos. Carismele nu trebuie în niciun caz să fie privite ca metodă de vindecare! Cel care vindecă este Isus Cristos, dacă există vindecare. Vindecarea autentică o face Isus Cristos; aduceți-vă aminte de vindecările din marile sanctuare mariane, când persoanele se vindecă în spirit și se schimbă.

Există un alt element periculos: concentrarea asupra bolii, problemelor, un fel de           psiho-analiză spirituală. Ar fi normal ca atunci când simți răul să strigi după ajutor, să te adresezi celui care te poate ajuta. Toată atenția ar trebui să fie îndreptată asupra Mântuitorului Lumii, o atenție încrezătoare, plină de speranță, iubire. În acest punct, capitolul care tratează despre moarte din cartea Stefaniei Caterina ”Dincolo de Marea Barieră” subliniază că rugăciunea autentică este puterea împotriva primei morți. Adevărata convertire alungă, îndepărtează răul. Cufundându-ne în Dumnezeu, ca și Preacurata Fecioară Maria, nu privim răul, cu ne continuăm drumul, iar răul se desparte de noi, se îndepărtează. Cu cât centrul atenției noastre spirituale e Isus Cristos, Învingător, Înviat, și mergem pe urma Lui, cu atâta noi ne eliberăm de egocentrismul nostru.

În viața spirituală există și dorințe puternice de a cunoaşte, o curiozitate în ceea ceea privește lucrurile extraordinare și dorințe de a se mișca pe nivelul lucrurilor extraordinare. La sfârșitul timpurilor, vom avea un singur lucru extraordinar: iubirea curată, iubirea lui Dumnezeu pe care o trăim în noi și cu frații noștri. Adesea se citesc cărți care conțin vindecări extraordinare sau miracole extraordinare;  eu vă spun că, dacă voi trăiți uniți mistic cu Cristos, îmbrățișând toată dinamicitatea acțiunii Sale mântuitoare, dinamicitatea Spiritului Său care coboară tocmai din Mântuirea Sa, puteți trăi în fiecare moment un miracol. În fiecare contact cu Isus Mântuitorul, cu Dumnezeul cel viu, voi simțiți vibrând viața care alungă de la voi răul, vă învie, vă transformă.

Cât suntem de superficiali noi, creștinii! Dacă spovada noastră ar fi făcută înaintea lui Isus având deschiderea ca El să ne schimbe, cu dorința de a fi transformați, ea ar produce miracole, mari miracole. Dacă noi L-am întâlni în fiecare Liturghie pe Isus Biruitor și Înviat, dacă am adera la victoria Sa, s-ar întâmpla minuni și am fi atrași de acea forță, învăluiți de acea forță. Dacă noi ne-am ruga așa cum v-am învățat, viața noastră s-ar schimba.

Citez două texte scurte din Noul Testament din Faptele Apostolilor, capitolul 2, [1] prima predică a Sfântului Petru: ”Să ştie deci toată casa lui Israel cu siguranță că, pe Acest Isus pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos”. Aceasta este vestea care mântuiește, pe care trebuie s-o acceptăm. Textul continuă: ”Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”.

Vedem aici două aspecte: ei s-au simțit pătrunși la inimă de cuvintele lui Petru. Ce înseamnă aceasta? Când un hoț este prins, în momentul descoperirii adevărului, se simte săgetat în inimă. El are două posibilități: una, să nu se căiască, să se închidă în sine, în minciună și să facă totul pentru a se apăra pe nedrept și să întărească în el păcatul, a doua posibilitate, să recunoască, să se căiască. Și noi ne putem comporta așa, sau putem permite ca adevărul să ne ilumineze în întunericul nostru și să-l risipească. Aceasta este puterea cuvântului lui Isus, puterea de a ucide moartea în noi, pentru că păcatul de moarte este însăşi moartea într-un suflet.

În viața mistică, am pomenit în aceste zile stigmatele Sfântului Francisc, care s-a simțit străpuns și, după cum mărturisește Sfântul Bonaventura, de la Averna s-a întors un om nou. Acel har a străpuns ceva corupt, iar el s-a schimbat, a înviat. Din viața lui Padre Pio, știm că a fost lovit de o suliță, de un har care a străbătut inima sa și a transformat-o.

Când noi avem o atitudine sinceră, umilă, docilă, când ne lăsăm priviți de ochii lui Dumnezeu, când lăsăm ca Cuvântul lui Isus să ne vorbească, sau să ne vorbească printr-un frate, soră, dacă suntem deschiși să primim acea vibrație a adevărului iubirii, noi ne vindecăm. Dacă suntem gata să fim vindecați până la capăt, și noi trebuie să-I cerem harul să străpungă păcatul nostru, ca înlăuntru să moară omul vechi. Nu e o moarte crudă; și Sfântul Francisc simțea în durere o dulceață, o stare de bine, o bucurie și o viață nouă. Creștinul, însă, trebuie să înțeleagă că trebuie să facă aceste Treceri Pascale înlăuntru său. Dacă dorește să fie complet transformat, dacă aderă cu adevărat la programul de a fi reunit în Cristos și de a-i reuni pe alții în Cristos, de a merge înspre Noua Creație, există pași obligatorii: avem oferirea vieții, sinceritatea, neprihănirea, transparența, corectitudinea înaintea lui Dumnezeu și comuniunea cu frații. Sfântul Petru spune: ”Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”. Când noi trăim cu adevărat Botezul nostru, ne cufundăm cu sinceritate în har, pentru ca Preafânta Treime să manifeste prezența și acțiunea Sa în noi, atunci în noi curge viața și Spiritul Sfânt.

Vă citez un alt text al Evangheliei după Ioan, capitolul 15: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele, Cine rămâne în Mine și Eu în El, aduce mult rod, căci fără de Mine nu puteți face nimic”. [2] Ce înseamnă să rămânem în Isus? El explică: ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea”. [3]

Ce vrea să însemne a rămâne în iubirea Sa? A-L iubi mai presus de orice. Pentru Sfântul Francisc, Dumnezeu era TOTUL cu majuscule, Dumnezeu îi dădea totul. În spiritul său se revărsa totul, viața Treimii. Apoi, textul spune: ”Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.” [4]

Dumnezeu ne-a ales. Gândiți-vă puţin că Dumnezeu v-a iubit din veșnicie. V-a iubit în Adam, în Eva. V-a iubit în toate generațiile. I-a iubit pe toți. Acum, voi sunteți chemați să trăiți această iubire, să o revărsați  peste toată istoria omenirii, să comunicați această iubire tuturor predecesorilor voștri. Dacă trăiți așa, Îi permiteți lui Isus să coboare în voi până la porțile Infernului să elibereze prizonierii. În acest context intră vindecarea rădăcinilor, botezul în Spiritul Sfânt și Foc. Dacă voi nu permiteți ca această iubire a lui Cristos să vă iubească, dacă nu credeți că această iubire v-a iubit încă din momentul concepției, veți găsi în viața voastră găuri negre, răni, îi veți învinui pe părinții voștri, pe cei care au fost cu voi, dar vina este înlăuntrul vostru.

Dacă voi vă oferiți lui Isus Cristos și-L iubiți în rănile voastre, dacă iertați, dacă veți înțelege, dacă credeți că Dumnezeu vrea să vă folosească ca pe un instrument și pentru cei răi, pentru persoanele care nu v-au înțeles, atunci voi vă veți vindeca în interior. Până când voi nu vă ridicați de pe acele cruci care v-au provocat răni, dacă nu vă înălțați în Cristos la Tatăl, voi veți fi mereu în groapă și vă veți învârti în jurul ei; și această groapă e ceva putred în voi, care produce boli, indispoziție, resentimente, gelozii, războaie, etc. Nu puteți fi vindecați dacă nu înviați înlăuntrul vostru.

Să luăm aceste cuvinte ale lui Ioan: dacă voi alegeți iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice, vă oferiți pentru a iubi această iubire, sacrificați totul, în voi toate lucrurile se așează la locul lor. Veți înțelege de ce ați suferit în viață, cum v-a folosit Dumnezeu ca să mântuiască. Totul în viața voastră se pune în ordine. În această deschidere a voastră spre iubirea curată a lui Dumnezeu, în voi curge ungerea Spiritului Sfânt, o vindecare continuă, curge și vibrează viața Trinitară în voi. Atunci voi sunteți capabili să comunicați viața atât celor vii cât și celor răposați.

Atunci, voi nu veți scandaliza ateii, persoanele aparținând altor religii: voi veți da viața, nu vorbe goale, iar persoanele de bunăvoință își vor da seama. Decideți-vă să vă schimbați viața astfel ca viața voastră să fie Cristos. Atunci veți ieși din voi înșivă, din egocentrism, care va rămâne într-o anumită măsură, cât suntem pe acest Pământ, unde suntem bombardați de rău din toate părțile. Însă noi să ne înălțăm conștienți cu rugăciunea noastră, și cu cât ne înălțăm mai mult, cu atâta Isus trăiește în noi și învinge, acționează în noi și prin noi.

După cum am spus deja, datoria poporului creștin este aceea de a manifesta viața Dumnezeului  Trinitar și Unic, viața veșnică, cu puterea Spiritului Sfânt. Vă spun că în curând vom intra în acest timp; persoanele de bunăvoință care au ales acest drum pe care vi l-am indicat: oferind viața lui Isus prin Maria, trăind cu sinceritate viața lui Cristos, cufundați în viața Sa, acele persoane vor fi umplute cu putere de forța care va coborî din Cer prin instrumentele extraordinare şi se vor îndrepta cu rapiditate înspre Noua Creație.

Să ne întoarcem la cuvintele Faptelor Apostolilor: poporul se simte străpuns în inimă. Cine nu-L vrea pe Isus Cristos, va simți acest cuvânt, această putere ca  pe ceva ce-l străpunge, și cine vrea să rămână rău se va închide în propria cochilie, dar se va închide în suferință, nu în Inviere. Nimeni nu va putea rămâne în mijloc. Cine a fost indiferent față de Isus Cristos în întreaga sa viață și dorește să continue, va simți toată greutatea acestor timpuri. Prin urmare, vă invit pe toți cei care ați înțeles, să porniți la drum, începeți să trăiți și să acționați pentru a învia. E bine pentru voi. Veți fi înviați și veți putea comunica această putere a învierii și altora. Atunci, creștinismul va fi adevărul care salvează, nu o religie care luptă pentru ea însăși.

Aceasta este invitația mea. Eu mă voi ruga, mă voi oferi și mă voi strădui să trăiesc înviat înlăuntru meu, spre folosul vostru, al tuturor. Dacă veți fi tot mai numeroși, vom fi mai puternici. Poporul lui Dumnezeu de pe Pământ va fi mai puternic. Aceasta este invitația lui Isus. În acest context se inserează, după cum vă spuneam, Botezul în Spirit Sfânt și foc, vindecarea rădăcinilor.

Să ne rugăm, acum:

O, Doamne, Isuse, te rog pentru fiecare frate, pentru fiecare soră care a ascultat aceste reflecții, care a citit aceste mesaje, să aibă curajul să fie umil, docil, să primească cuvântul Tău care ne eliberează, ne vindecă și ne învie, care ne ridică la o viață demnă, care umple spiritul nostru de bucuria speranței că vom fi transformați, că vom deveni făpturi noi, că vom trăi pentru veșnicie.

Puterea Spiritului Tău, Doamne, să ne cuprindă pe fiecare și să se întipărească în fiecare, pentru a putea transmite această putere înainte de toate trăind, mai mult decât predicând, ca fiecare să învețe să trăiască un miracol continuu în viața sa, întâlnindu-Te pe Tine.

Vă binecuvântez pe voi, pe toți cei care sunteți bolnavi, ca să vă abandonați lui Cristos cel Înviat, să-L puneți în centrul bolii voastre, să vă înălțați mintea, gândurile. Îi binecuvântez pe toți cei pe care voi îi purtați în suferințele voastre, în bucuriile voastre, binecuvântez munca voastră, tot ceea de ce aveți nevoie, pentru a putea simți prezența Păstorului Isus Cristos, care e mereu prezent, și ca voi să știți să păstrați în voi această prezență a Celui care vă conduce, vă ocrotește, vă iubește, vă iartă, care vă vindecă în adânc; atunci viața voastră va genera alte persoane sănătoase și va purta vindecarea altora.

În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne reauzim.