Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Rugăciuni sau Rugăciunea?

Vă salut pe voi toți, frați și surori care ascultați și participați la rugăciune. Continuăm reflecțiile și rugăciunile noastre uniți în Cristos. Tema pe care o dezvoltăm astăzi este: Rugăciuni sau Rugăciunea? Ce sunt rugăciunile noastre, o recitare, sau viața noastră este o rugăciune? Începem cu rugăciune: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne Isuse Cristoase, învață-ne să ne rugăm,

sau, mai bine, atrage-ne în Inima Ta ca să participăm la rugăciunea Ta,

 să fim în același Spirit, în Spiritul Tău care ne unește cu Tatăl.

Atrage-ne, pentru că Ți-am prezentat viața noastră și am oferit-o Fecioarei Maria

pentru pacea în lume, în omenire.

Ne-ai chemat pe acest drum de a fi reuniți și de a reuni totul în Tine. Învață-ne pașii pe care trebuie să-i facem, luminează-ne calea, dă-ne să înțelegem semnele și toată acțiunea lui Dumnezeu, să putem primi harurile și să trăim în har. Luminează-ne scopul vieții noastre, ca rugăciunile noastre să fie atrase de acest scop, care este uniunea mistică cu Tine, ca să putem intra în aceste legi curate ale Spiritului Sfânt. Amin.

 

După cum știm cu toții, Papa Francisc i-a invitat în această zi pe toți să se roage și să postească, nu doar pe noi, creștinii, ci și persoanele aparținând altor religii, pe laici și, după cum am auzit în mass-media, mulți, chiar și laici, au răspuns și doresc să postească. În această rugăciune Universală la care Sfântul Părinte ne cheamă, se unesc diverse voci, diverse moduri de a se ruga, diverse formule. Noi, creștinii, avem atât de multe rugăciuni inspirate pe care le găsim în Sfânta Scriptură, cu care ne rugăm, avem rugăciunea pe care  ne-a transmis-o Biserica, cum este rugăciunea care a fost dată ucenicilor. Avem rugăciunile care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei Bisericii către Preacurata Fecioară Maria, sfinți, în mod deosebit Rozariul, meditația, etc.

Eu doresc să subliniez un aspect, și anume acela că există un spirit care îi unește pe toți aceia care se vor ruga sau vor posti, fie laici, fie creștini, fie persoane aparținând altor religii: un Spirit care dorește Pacea.

Noi, creștinii, suntem chemați să dăm acea calitate a rugăciunii pe care Isus Cristos ne-a încredințat-o. Prin urmare, doresc ca noi, în această reflecție, în aceste rugăciuni, să ne situăm pe calea pe care Isus Cristos ne-a indicat-o, și să ne împlinim slujirea noastră împreună cu Sfântul Părinte, pentru a cere pacea, și, desigur, vă invit pe voi toți să adăugați ceea ce pentru acest drum e fundamental: oferirea vieții noastre pentru pace.

Nu mă voi opri în această reflecție asupra rugăciunilor, ci doresc să vorbesc despre RUGĂCIUNEA cu majusculă, cu toate literele majuscule, RUGĂCIUNEA prin excelență. Ce anume este această rugăciune? Această rugăciune este o relație care, din partea noastră, implică toate facultățile noastre, întreaga noastră ființă, spiritul, sufletul, trupul, expresivitatea noastră față de Dumnezeu, față de noi înșine, față de aproapele; rugăciunea care dezvoltă identitatea fiecăruia dintre noi, identitatea poporului lui Dumnezeu, care dezvoltă viața integră în credință, speranță, în iubire, atât la nivel individual, cât și colectiv, așa cum a fost la Rusalii. RUGĂCIUNEA cu majuscule este relația noastră totală, integră, cufundată în Spiritul Sfânt, unită cu Rugăciunea Domnului Isus Cristos, preotul nostru înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Identitatea rugăciunii noastre, a creștinilor, este aceasta: intrarea în viața Dumnezeului Trinitar și Unic, așa cum vibrează ea în Preasfânta Treime între Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Aşa trebuie să vibreze viaţa și în noi; desigur, putem ajunge la aceasta progresiv, parcurgând drumul pentru a ajunge la acea plinătate care este în Dumnezeu, dezvoltând continuu această sămânță pe care Dumnezeu a pus-o în noi, trezită în noi cu puterea Spiritului Sfânt, prin Isus Cristos. Acest parcurs ne conduce la Rusalii. Când vorbim despre uniunea noastră cu rugăciunea lui Isus Cristos, acest lucru nu poate rămâne abstract. În ultima reflecție am vorbit despre participarea la Memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Isus Cristos. Dezvoltarea rugăciunii noastre creștine urmează drumul pe care a mers Isus, plin de suferință, dar victorios.

Atunci, în adevărata participare la Euharistie, noi parcurgem acest drum. Și, dacă observăm Euharistia în dinamicitatea Sa, ea cuprinde toate nivelurile, toate aspectele vieții noastre și ne duce, împreună cu Isus Cristos la înălțare. Adevărata rugăciune în fiecare suflet, trebuie să dezvolte Euharistia trăită; prin urmare, creștinul participă încontinuu la Euharistie, pentru că e unit mistic cu Cristos. Cu lacrimile sale, cu suspinele sale, cu bucuria și cu preoția sa regală care conduc în Cristos toate situațiile lumii, noi prezentăm și situația Siriei, care nu este o situație izolată, ci e situația întregului Pământ și a întregului Univers, pentru ca  tot ceea ce ne apasă, ne amenință, să fie în mâinile lui Cristos care se oferă Tatălui, mijlocește, iar noi mijlocim în El.

Nu există rugăciune în afara Euharistiei, în afara parcursului lui Isus Cristos, în afara tuturor elementelor pe care Cristos le-a trăit, pentru că El a luat asupra Sa natura noastră; iar natura noastră, așa cum e, cu El trebuie să se înalțe victorioasă. Rugăciunea e cea care dezvoltă relația noastră intimă, profundă cu Dumnezeu, care dezvoltă întreaga noastră viață pentru a o transforma într-o viață nouă, în viața făpturii noi. Noi nu ne unim doar cu Isus Cristos, ci, în mod special, și cu Maria Neprihănită, Mama noastră, și această uniune cu Maria nu este facultativă, ci e indispensabilă, e necesară, pentru că ea este Mama noastră, Mama Neprihănită, Mama care se află în Preafânta Treime în gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu a participat asemenea ei la viața lui Isus și nimeni nu se află acum atât de aproape de Dumnezeu ca ea. Mamă nu e un titlu onorific; ea este Mama care ne generează în Dumnezeu și care-și promovează fiii. Urmând mesajele pe care ea ni le dă, trebuie să-l vedem alături de ea și pe Sfântul Iosif. Sfântul Iosif nu poate fi redus la operele caritative, la cel care ne ajută în nevoi. Trebuie și putem să fim liberi în relația noastră cu sfinții, însă există o relație mai elevată cu Sfântul Iosif. Biserica îl numește Ocrotitorul Bisericii, dar el nu este ocrotitorul edificiilor, al palatelor, ci al vieții lui Dumnezeu în fiecare din noi, în toată Biserica, împreună cu Maria. Nici acesta nu este un lucru facultativ. Voi știți că Biserica sărbătorește în fiecare zi un sfânt, și există și sfinții locali care se pomenesc. De ce? Pentru că e un moment deosebit, când tot cerul sărbătorește acel sfânt, și, când Dumnezeu revarsă peste noi haruri particulare prin acel sfânt. Există şi spiritele curate, îngerii, care contemplă Chipul lui Dumnezeu și care ne transmit acea viață, pentru că în ei vibrațiile vieții sunt puternice.

V-am explicat că în Univers există frați și surori credincioase lui Dumnezeu, care trăiesc foarte uniți cu Cristos. În întregul Univers există drepți și, în același timp, există persoane de bunăvoință care caută mântuirea și care, de unele singure nu pot ajunge la ea. Prin urmare, toate acestea ne introduc într-o comuniune universală, care nu poate fi facultativă. Există o bogăţie Universală, şi, cine o minimalizează, se sărăceşte pe sine şi-i sărăceşte pe alţii. Prin urmare, în Isus Cristos prin Spiritul Sfânt, rugăciunea noastră trebuie să parcurgă mereu drumul comuniunii universale, pornind de la noi înșine și de la aproapele nostru. În aceasta constă creșterea, progresul, acesta este parcursul pe care l-am indicat, că întreaga omenire trebuie să intre prin Trecerea Pascală în Rusaliile Cosmice.

Ce legătură are aceasta cu rugăciunea de fiecare zi? Dacă noi trăim uniți cu Spiritul pur în Preasfânta Treime, aceasta se revarsă asupra persoanelor de bunăvoință. Spiritul Sfânt e cel care comunică. Isus a spus: ”Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” [1] Dacă noi suntem părtași ai spiritului lumii și ne lăsăm cuprinși de el, suntem lumești și insipizi, fără gust. Dacă noi ne înălțăm în Spiritul Sfânt, chiar dacă nu ne cunoaștem la nivel fizic și suntem departe unii de alții, puterea Spiritului Sfânt se propagă. E ca și cum  seara, când lipsește lumina, observați că se aprinde o lumină aici, una acolo, şi, încet-încet se aprind multe lumini și se luminează orașul. Aceasta este datoria noastră, fapt pentru care vă invit pe toți cei care mă ascultați să vă oferiți viața lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria și împreună cu Sfântul iosif, în comuniune cu toți cei care sunt în Spiritul Sfânt și care se străduiesc să dobândească roadele Spiritului Sfânt, de această dată, pacea.

Cum putem să ne rugăm, atunci când vorbim de RUGĂCIUNEA cu majusculă? Ceea ce ne-a fost indicat de Sfânta Fecioară în ultimul mesaj dat prin Stefania: fiind simpli. Lăsând ca Dumnezeu să schimbe gândurile noastre, dorințele și relaționând cu simplitate. La Medjugorje, Preacurata a spus odată: ”Mulți se roagă, puțini intră în rugăciune”. Mulți se roagă rugăciuni, dar, a intra în rugăciune, înseamnă a intra în viața Preasfintei Treimi. Astfel, viața Preasfintei Treimi se revarsă peste noi și prin noi. Iată câteva indicații simple pentru a intra în rugăciune:

Înainte de toate: să intrăm în rugăciune îndepărtând din lăuntrul nostru toate gândurile;    să-I încredințăm lui Dumnezeu toate preocupările, păcatele noastre, să îndepărtăm resentimentele, să-I prezentăm rănile noastre, necazurile noastre, învinovățirea noastră și a altora, să iertăm. Mai apoi, să abandonăm totul lui Dumnezeu, încrezători, pentru a afla pacea în noi și libertatea Spiritului. Acesta este un proces și nimeni nu-l poate face în locul vostru, niciun preot, niciun carismatic, nimeni. Fiecare trebuie să facă acest parcurs înlăuntrul său. Ceilalți pot doar să ne indice calea.

Când, făcând acest pas, ajungeți să fiți liniștiți în Dumnezeu, liberi în Dumnezeu, atunci puteți asculta Cuvântul lui Dumnezeu, dorind ca Spiritul Sfânt să vă facă să ascultați și să înțelegeți acel Cuvânt. Cuvântul Evangheliei nu este un cuvânt tehnic. În fiecare cuvânt se află Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, cu toată puterea Spiritului Sfânt trimis de Tatăl. Acel cuvânt ne dă viață. În funcție de deschiderea inimii noastre, noi vom fi capabili să ascultăm, să înțelegem, să absorbim cuvântul, să ne unim cu el în viața noastră, pentru că spiritul nostru e capabil să-l îmbrățișeze, să-l primească, să și-l însușească, nu doar ca un cuvânt tehnic, ci ca un cuvânt plin de Spirit Sfânt care acționează în adâncul nostru. Cuvântul ne trezește pentru tot ceea ce Isus ne învață, face, ne conduce ca să participăm la acțiunea preotului Isus Cristos și ne înalță la Tatăl. Această ascultare generează automat bucuria, viața, răspunsul.

Nu putem pretinde să dăm răspunsul definitiv care va fi la sfârșitul timpurilor într-o rugăciune. Viziunile, locuțiunile nu ne ajută decât în mică parte, dar putem face ca acea samânță, trezită de Spiritul Sfânt, să înceapă să crească. Ea are parcursul său, ajunge să înflorească, ajunge la maturitate pentru a da roade, iar viața explodează în bucurie și în recunoștință față de Dumnezeu. În rugăciune, această călăuzire este realizată de iubirea pură. Care iubire? Iubirea care iubește, Iubirea care-L iubește pe Dumnezeu și ceea ce este în Dumnezeu. Cu cât ne detașăm mai mult de intențiile noastre, chiar dacă sunt necesare vieții, cu atâta suntem mai recompensați. Isus spune: ”Căutați înainte de toate împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vă vor fi date” [2] Așa trebuie să trăim încât să ajungem să-L iubim pe Cel Iubit, așa cum fac îndrăgostiții: se iubesc și doresc să se unească. Astfel, în profunzimea spiritului nostru se naște rugăciunea care implică toate facultățile sufletului și ale trupului nostru, ne înalță și ne transformă. Acesta este motorul rugăciunii, nu tehnicile, metodele. Fără acest foc în străfundul nostru, care este focul vieții, suflul vieții care izbucnește în noi și în jurul nostru, nu se ajunge la rugăciune.

Dacă rugăciunea noastră urmează acești pași pentru a participa la rugăciunea lui Cristos trecând prin vicisitudinile de pe Pământ, e mereu fidelă Tatălui în Spiritul Sfânt, înfruntă totul, se înalță. Atunci noi trăim viața noastră preoțească, înălțarea noastră și, ducând la Isus situațiile pe care le întâlnim, în cazul de față războiul din Siria, iar El se roagă Tatălui. Tatăl Îl ascultă pe Fiul, doar atunci când noi dorim să fim înălțați, să intrăm în Spiritul pur; astfel, puterea Spiritului Sfânt îi implică pe alții, credincioși sau necredincioși, creștini sau necreștini, care caută valorile profunde, pe Dumnezeul pe care uneori nici nu-L cunosc. Atunci rugăciunea noastră dă roade. Dacă rugăciunea nu ne conduce la această seninătate, înflorire, la mulțumire, la cântec, la bucurie – nu la acea bucurie pe care o vedem la spectacole, ci la cea care hrănește ființa noastră și se exprimă în simplitate – înseamnă că nu există acel parcurs al rugăciunii.

Noi am experimentat cum atunci când Sfântul Arhanghel împreună cu cei șase Arhangheli se întorc de la bătălia din Infern, intonează, împreună cu ceilalți îngeri, o rugăciune conținută în capitolul 15 din Cartea Apocalipsei. Să o proclamăm împreună:

Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule!

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău?

Că Tu singur eşti sfânt

şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta,

 pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.

 

Această rugăciune o cântă Sfântul Mihail, și ea poate să rămână în noi, în tăcere, dar vie. Putem păstra această rugăciune înlăuntrul nostru, putem crede în Dumnezeul Atotputernic, Stăpânul cel bun, putem experimenta acest lucru.

 Dacă rugăciunea noastră este această relație cu Dumnezeul cel Viu, așa cum ne prezintă Scrisoarea către Evrei, în capitolul 12, atunci viața noastră este vie pentru că viața Preasfintei Treimi se revarsă în noi, peste noi și prin noi, și misiunea creștinului porneşte în puterea Spiritului Sfânt.

Vă invit, frați și surori, să aderați la această rugăciune nu doar astăzi, în aceste zile în care suntem sensibilizați într-un mod special pentru pacea în lume, în Siria, ci să continuați în acest mod, să găsiți timp pentru a face acest parcurs. Și, dacă vom participa mulți la această rugăciune, ea va zgudui Pământul, Universul. Vă mulțumesc.

Să ne rugăm, acum, uniți cu tot Universul, cu toți oamenii, cu toate creaturile de bunăvoință:

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău,

Vie-mpărăția Ta,

Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,

și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri,

și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

 

Dumnezeu Tatăl, izvorul vieții, izvorul luminii, al păcii, izvor atotputernic care înfrânge orice rău prin Fiul Său Isus Cristos cu puterea Spiritului Sfânt,

să ne binecuvânteze

 și să binecuvânteze în noi, și prin noi, pe toți cei la care ne gândim,

cu care suntem legați nu doar fizic, ci și în Spirit,

în Spiritul Sfânt care străbate întregul Univers.

Binecuvântarea să coboare asupra noastră, asupra poporului sirian, asupra conducătorilor națiunilor, asupra celor care decid pentru război sau pentru pace.

Să coboare asupra celor mici și mari și să rămână peste noi toți,

în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Amin.