Dragi cititori,

încă o dată, Spiritul Sfânt ne încurajează să ne abandonăm total acțiunii lui Dumnezeu pentru a avea o existență fericită, chiar și în încercările vieții. Ne vorbește despre darul Euharistiei și despre Providența divină, subliniind iubirea imensă pe care Dumnezeu o are pentru noi, oamenii de pe Pământ, atât de fragili în fața stricăciunii răului care proliferează pe planeta noastră.

Îmi doresc ca aceste cuvinte să ne ajute să fim tot mai conștienți de darurile primite și de responsabilitatea noastră de a răspunde cu iubire la marea iubire pe care Tatăl ne-a arătat-o.

Cu speranța de a fi tot mai puternici în credință, speranță și iubire,

vă salut și vă binecuvântez în Cristos.

Mesajul Spiritului Sfânt din 30 iunie 2012

”Vă binecuvântez, fii preaiubiți, și vă mulțumesc pentru fiecare pas pe care îl faceți înspre Dumnezeu. Eu pătrund totul în voi, văd dorințele voastre și truda voastră și de aceea vă încurajez să mergeți înainte, chiar și în aceste vremuri grele în care trăiți.

V-am vorbit mult despre viața voastră, despre cum începe și ce anume conține. Viața fiecăruia este o minune a lui Dumnezeu și Universul se minunează pentru fiecare viață care se naște. Întreaga Creație se bucură atunci când se naște un fiu al lui Dumnezeu. Cu toate astea, pentru mare parte dintre voi, viața e grea, presărată cu încercări și dureri. De ce se întâmplă aceasta? E posibil ca viața să fie bucurie, satisfacție adevărată și fericire? Doresc să vă ajut să răspundeți acestor întrebări.

Înainte de toate, trebuie să înțelegeți că viața pe Pământ e în mod obiectiv mai grea decât pe alte planete, deoarece omenirea s-a depărtat de adevăratul Dumnezeu, din cauza păcatului originar comis de strămoșii voștri și nu numai: omenirea voastră continuă să respingă numeroasele invitații la convertire ale lui Dumnezeu și Îi întoarce cu regularitate spatele. Însuși Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, venit pe Pământ ca și Salvator, a fost respins de majoritatea oamenilor, iar multora le e necunoscut. Sfinții, profeții trimiși în mod repetat pe Pământ pentru a vă chema la sfințenia vieții, au fost fost persecutați, neînțeleși, batjocoriți și chiar uciși. La toate acestea se adaugă puterea Satanei, care și-a ales omenirea de pe Pământ drept locuința sa preferată, pentru că este necredincioasă și răzvrătită prin natura sa, gata să i se vândă pentru câțiva bani și pentru puțină putere.

Fiii lui Dumnezeu care doresc să-I fie fideli Creatorului lor, suferă mult pe Pământ, merg pe urmele Mântuitorului lor, Isus Cristos, care a întâlnit ostilitate și ură. De aceea, Dumnezeu Tatăl îi iubește tandru pe fiii Săi de pe Pământ și le vine în întâmpinare cu haruri speciale, pentru a-i face capabili să-I țină numele la înălțime, într-o generație atât de perversă.

Înainte de toate, Tatăl vi L-a dat și vi-L dă în continuare pe Fiul Său, Isus. Acesta este harul cel mai mare. Isus este prezent între voi într-un mod special, în Euharistie, și continuă neîncetat  să-și reînnoiască Sacrificiul pe altarele de pe Pământ. Acesta e un dar special pentru omenirea voastră, care vă permite să depăşiţi distanţa ce vă separă de Dumnezeu şi care ar fi insuportabilă pentru voi, cei care credeţi. Fiecare dintre voi are nevoie să-L simtă pe Dumnezeu aproape, are nevoie de contactul viu cu El. Apropierea de Dumnezeu a devenit imposibilă prin păcatul originar, care a produs o mare ruptură între omenirea voastră şi Dumnezeu. În planul originar al lui Dumnezeu, însă, omul ar fi trebuit să se bucure de prezenţa vie a Creatorului, asemenea sufletelor care se află în Paradis, care percep şi se bucură de prezenţa lui Dumnezeu. În Biblie stă scris că Adam şi Eva, în grădina Edenului, …”auziră paşii Domnului Dumnezeu care trecea prin grădină…”[1]. Aceasta nu e numai o imagine simbolică, ci conţine o realitate care ar fi trebuit să existe şi care a dispărut, datorită răzvrătirii unei părţi a omenirii.

Omenirile fidele lui Dumnezeu care nu au comis păcat originar, percep în continuare prezenţa lui Dumnezeu şi sunt în relație cu Isus Cristos. De fapt, după ce şi-a împlinit misiunea pe Pământ, după Moartea şi Învierea Sa, Isus vizitează în mod obişnuit planetele credincioase Lui, unde este primit, iubit şi cinstit. Astfel, omenirile fidele intră într-un contact direct cu Dumnezeu prin Isus Cristos şi, datorită acestei apropieri cu Dumnezeu, progresează enorm în toate aspectele vieţii lor.

Pentru voi, însă, lucrurile nu stau la fel: Isus a venit pe Pământ o singură dată şi se va întoarce în slavă la sfârşitul timpurilor; împietrirea inimilor voastre Îl respinge. De aceea, pentru voi e fundamentală prezenţa Euharistică a lui Isus. Dacă nu ar fi Euharistia, omenirea voastră ar rămâne separată de Creator, iar voi nu I-aţi putea percepe deloc prezenţa. Euharistia umple, deci, distanţa dintre voi şi Dumnezeu, dar şi pe cea dintre voi şi fraţii voştri din Univers, în special cei aparținând omenirilor credincioase. Aceştia din urmă recunosc şi venerează Euharistia şi intră în comuniune cu voi ori de câte ori pe Pământ se celebrează cu demnitate Jertfa Euharistică. De aceea e fundamentală participarea voastră vie la Jertfa lui Cristos, prin oferirea vieţii voastre Lui, prin Inima Neprihănită a Mariei.

Pentru a fi uniţi cu Sacrificiul lui Cristos, nu-i suficient să participaţi la Sfânta Liturghie ca la un simplu ritual care trebuie îndeplinit pentru că sunteţi constrânşi de precepte religioase. Dacă lipseşte oferirea vieţii voastre lui Dumnezeu, adeziunea sinceră la legile Lui, dacă în voi nu este decizia de a-I aparţine complet lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, şi dacă lipseşte disponibilitatea de a muri şi de a învia cu Cristos, eu vă spun că ritualurile voastre sunt inutile; mai mult, ele sunt o ofensă pentru Dumnezeu. Mă adresez vouă, credincioşilor, care participaţi distrat, dar şi vouă, preoţilor miniştri, care adesea celebraţi Liturghii care nu sunt demne de acest nume. Căiţi-vă şi reconsideraţi-vă atitudinea!

Din contră, când vă dăruiţi cu totul lui Dumnezeu, alegând să faceţi voia Lui mai presus de toţi şi de toate, participarea voastră la Celebrarea Euharistică devine activă şi fiinţa voastră se uneşte pe deplin cu Isus, prin Euharistia pe care o primiţi. În acest fel devine puternică şi acţiunea Mea în voi, pentru că Eu acţionez în uniune deplină şi-n sintonie cu Fiul, şi amândoi acţionăm după voinţa Tatălui. Astfel, vă transformaţi încet-încet, până când deveniţi voi înşivă Euharistii Vii. Dumnezeu e cel care vă transformă; voi nu puteţi să faceţi acest lucru, pentru că El doreşte ca voi să fiţi un sacrament viu, adică un instrument al Mântuirii în mâinile Sale, care lucrează în folosul întregii Creaţii. Toate acestea nu se pot realiza fără dăruirea voastră sinceră lui Dumnezeu.

Amintiţi-vă că Dumnezeu doreşte să facă din voi Templul Său Sfânt. Nu este un templu făcut de mână omenească, în care se celebrează ritualuri religioase. Este Templul Sfânt al spiritului vostru, în care Isus, Marele Preot, înalţă Sacrificiul adevărat, sfânt şi neprihănit lui Dumnezeu Tatăl, sacrificiul vieţii voastre; El nu poate face aceasta dacă nu-I îngăduiţi să o facă.

La sfârşitul timpurilor, când omenirea din întregul Univers va intra în Noua Creaţie, Dumnezeu va trăi în mijlocul poporului Său şi va fi anulată distanţa dintre Dumnezeu şi om. Până atunci, trebuie să mergeţi prin credinţă, uniţi cu Isus Cristos, cu ajutorul extraordinar pe care Dumnezeu vi-l acordă prin prezenţa Euharistică a Fiului Său, Isus, în mijlocul vostru.

Vă întreb, deci: sunteţi conştienţi de ce mare dar aţi primit prin Euharistie?  Sunteţi conştienţi de aceasta atunci când luaţi parte la celebrările voastre? Vă întreb pe voi, preoţilor: sunteţi conştienţi de ceea ce faceţi în acel moment?

Tatăl vă dă încă un har foarte important: Providenţa Sa, care nu este un concept abstract, ci o acţiune a lui Dumnezeu, puternică şi neîntreruptă, prin care Dumnezeu face ca cei care-L iubesc să nu ducă lipsă de nimic. Este un dar minunat al lui Dumnezeu, rodul bunătăţii Sale şi a înţelepciunii Sale infinite, dar care se poate înţelege doar cu credinţa. De fapt, dacă vă încredeţi în Domnul, El acţionează; însă trebuie să-L lăsaţi liber să acţioneze, dându-I tot spaţiul dinlăuntrul vostru, lăsându-I Lui orice decizie. Aceasta nu înseamnă să fiţi pasivi sau fatalişti, ci să vă încredeţi în Cineva care poate Totul, pentru că e Atotputernic.

Nu sunteţi voi cei care rezolvaţi lucrurile, ci Dumnezeu; vouă vă revine rolul de a colabora la acţiunea lui Dumnezeu cu credinţa voastră şi cu docilitate, cu iubirea voastră pentru Dumnezeu şi cu rugăciunea voastră. Numai când veţi fi siguri că Dumnezeu poate rezolva orice situaţie şi nu vă veţi îndoi, veţi începe să vedeţi rezolvându-se situaţiile. Motivul pentru care nu vedeţi miracole în viaţa voastră, stă în faptul că nu credeţi în Atotputernicia lui Dumnezeu şi, datorită faptului că nu vă încredeţi în Dumnezeu, vreţi să faceţi totul de unii singuri, recurgeţi la înţelepciunea omenească, la mijloace umane şi sfârşiţi în încurcături mai mari decât erau la început.

V-am spus că Providenţa nu e un concept abstract, pentru că ea e o lege cosmică şi, ca atare, operează în orice punct al Universului. Isus a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor adăuga pe deasupra”[2]; spunând aceste cuvinte, Isus nu a vrut să enunţe o frază frumoasă pentru a vă consola: a proclamat o lege eternă şi infailibilă. Această lege vă spune că dacă sunteţi gata să vă ocupaţi de Împărăţia lui Dumnezeu, Dumnezeu se va ocupa de voi. O va face mereu la timpul şi în modalităţile oportune, după înţelepciunea Sa şi după cunoștința sa absolută a fiecăruia din voi. Omenirea de pe Pământ nu a crezut niciodată în această lege. Chiar şi creştinii se îndoiesc de aceste cuvinte şi preferă să-şi asigure viitorul după legile omeneşti, care se bazează aproape întotdeauna pe puterea banului. Omenirile credincioase cred şi pun în practică această lege, drept pentru care nu folosesc niciun fel de bani şi nu duc lipsă de nimic.

Pe Pământ, fiii lui Dumnezeu nu pot să se sustragă puterii banului şi logicii profitului şi a câştigului, care stă la baza oricărei relaţii. Dumnezeu cunoaşte acest lucru şi nu vă condamnă pentru folosirea banului în sine, pentru că trebuie să duceţi o viaţă normală. Vă cere, însă, să nu vă puneţi siguranţa voastră în bani şi-n profit şi să credeţi în Providenţa Sa. Dumnezeu ştie care sunt nevoile voastre şi e capabil să se îngrijească de voi.

De aceea, şi atunci când lucraţi pentru a câştiga ceea ce vă este necesar, puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc! Ce înseamnă asta? Înseamnă să-I oferiţi Lui munca voastră, truda zilnică, cu spiritul orientat înspre Împărăţia Sa şi nu înspre câştig. Atunci, Dumnezeu vă va veni în întâmpinare cu Providenţa Sa şi va înmulţi roadele muncii voastre: vă va binecuvânta şi vă va umple de pace, de bucurie, de speranţă. Vă va da şi pâinea cea de toate zilele şi nu veţi duce lipsă de nimic. El vă va da mereu ceea ce vă este de trebuinţă în măsura justă pentru voi: nici prea mult, nici prea puţin; vă va da măsura potrivită, pentru că el este Drept.

Desprindeţi-vă, deci, dorinţele voastre de bunurile materiale şi căutaţi în Dumnezeu bucuria voastră! Fiţi siguri că viaţa voastră nu depinde de ceea ce posedaţi, ci de ceea ce vine de la Dumnezeu. Aceasta este adevărata sărăcie Evanghelică, atitudinea corectă care deschide porţile acţiunii Providenţei Divine.

Uniţi cu Dumnezeu şi siguri de ajutorul Său în orice moment, veţi începe să gustaţi adevărata viaţă şi vă veţi aduna o comoară în ceruri. Da, dragii Mei, tot ceea ce faceţi pentru Dumnezeu, fiecare act de credinţă în El, fiecare renunţare la logica banului şi a profitului, se revarsă în marile cufere ale lui Dumnezeu. Ele nu sunt pline de aur şi argint, ci de roadele sfinţeniei voastre. Lui Dumnezeu nu-I scapă nimic, şi tot ceea ce faceţi pentru El vă va fi restituit cu dobândă. Cu cât contribuiţi la umplerea cuferelor lui Dumnezeu, cu atâta acestea se vor deschide şi vor revărsa peste voi bogăţiile lor. Dumnezeu e cinstit cu voi.

Comoara voastră din Ceruri e inviolabilă, nimeni nu o poate atinge, pentru că ea vă aparţine numai vouă. Nu trebuie nici măcar să vă trudiţi pentru a spori această comoară. Este de ajuns să trăiţi în simplitate şi iubire înaintea lui Dumnezeu, credincioşi Lui şi legilor Sale, şi o veţi vedea crescând. Când vă veţi simţi în pace şi în siguranţă în Mâinile lui Dumnezeu, iubiţi, iertaţi, înţeleşi, alinaţi în durere, atunci veţi şti cu siguranţă că Dumnezeu a deschis pentru voi cuferele Sale, care sunt mereu preapline, veţi şti că comoara voastră există cu adevărat în ceruri şi că niciun tâlhar nu o va putea fura vreodată.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.