După cum ştiţi, Isus ne-a condus prin mesajele Sale începând din luna septembrie 2010. A încheiat un ciclu cu mesajul din 23 septembrie 2011, intitulat ”Vi-L voi trimite pe Apărătorul, Spiritul Adevărului”, [1] în care, printre altele, a promis că Spiritul Sfânt ne va călăuzi într-un mod special. Cu mesajul care urmează, Spiritul Sfânt începe să ne înveţe după făgăduinţa lui Isus.
Ce înseamnă asta? Isus îşi părăseşte poporul? Nu, din contră! Înseamnă că Isus va opera în puterea Spiritului Sfânt şi, împreună cu El, va conduce omenirea la Tatăl. Isus va manifesta puterea Sa de Domn al Universului, care trăieşte în gloria Tatălui, acolo unde doreşte să conducă omenirea dispusă să-L urmeze. Începe un drum care va purta omenirea la un nivel superior, lucru foarte bine exprimat în pasajul din evanghelia după Luca, [2] care-l citează pe profetul Isaia:
”Spiritul Domnului este peste mine;
De aceea m-a consacrat prin ungere
Şi m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună,
Să vestesc prizonierilor eliberarea
şi orbilor căpătarea vederii,
să-i pun în libertate pe cei asupriţi,
să vestesc anul de har al Domnului.”
Cum va realiza Isus aceasta? Cu puterea Spiritului Sfânt, va vindeca spiritul bolnav al omenirii, îl va întări pentru ca să respingă stricăciunea şi să învie. Domnul va putea face aceasta cu puterea Spiritului Sfânt, numai în spiritul oamenilor dispuşi să se lase transformaţi şi înălţaţi. Aşa cum Isus a înviat din mormânt prin puterea Spiritului Sfânt, tot astfel, cu aceeaşi putere, omenirii îi va fi dată posibilitatea de a ieşi din stricăciune.
În mesajul care urmează, Spiritul Sfânt ne conduce la Isus, Domnul Universului, şi, împreună cu Isus, la Tatăl. Ne explică ce atitudine trebuie să luăm pentru a fi angrenaţi în acţiunea atotputernică a Preasfintei Treimi.
Spiritul Sfânt ne garantează rodul acestei înălţări: ”Vă asigur că dacă întreaga omenire a Pământului s-ar căi, L-ar recunoaşte şi L-ar accepta pe Isus Cristos, oferindu-I-se, ar putea acoperi cu repeziciune distanţa fizică şi spirituală care o separă de omenirile credincioase lui Dumnezeu”.
Spiritul Sfânt împreună cu Isus Cristos, ne va povăţui în intimitatea inimii noastre şi ne va confirma în adevăr. Le va da tuturor oamenilor o mare ocazie de a-L cunoaşte; va elibera omenirea de opresiunea spiritului răului, de deviaţii, confuzii şi de tentaţiile de care este plin Pământul, dar şi alte locuri din Univers.
În mesajul din 8 septembrie 2011 [3], Isus conchide spunând: ”Dumnezeu este pregătit. Şi instrumentele pe care le-a ales sunt gata; acum depinde de fiecare din voi”.
Dragi cititori, permiteţi-mi să vă pun câteva întrebări, aşa cum mi le-am pus mie însămi:
Sunteţi gata:
- să înţelegeţi şi să trăiţi acest plan al lui Dumnezeu?
- să-l divulgaţi şi să-l mărturisiţi?
- să formaţi nuclee de persoane care sunt, la rândul lor, dispuse să trăiască şi să mărturisească acest program?
Omenirea va începe să se înalţe şi datorită fiecăruia dintre voi, iar ochii voştri vor revela o mare speranţă pentru împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Editura ”Luci dell’Esodo” vă stă la dispoziţie dacă veţi dori să aderaţi la acest proiect, pentru a răspunde la întrebările voastre şi pentru a vă acompania cu rugăciunea.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă însoţească.
Mesajul Spiritului Sfânt din 6 noiembrie 2011
Vă salut, fii preaiubiţi! Vă salut pe voi, cei care credeţi în Dumnezeul Trinitar şi Unic, care L-aţi primit pe Isus Cristos şi care Îl iubiţi. Voi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, născuţi din Spirit, care nu mai sunt supuşi stăpânirii cărnii şi a materiei.
Îi salut şi pe cei care nu cred, sau cărora le este greu să creadă; şi voi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, însă trebuie să descoperiţi şi să înţelegeţi acest lucru pentru a fi fericiţi. Salut şi binecuvântez întreaga omenire de pe Pământ, aflată în mare strâmtorare, dar care este chemată să învie în Cristos, să fie transformată şi să intre în noua creaţie.
Vin la voi pentru că Tatăl Mă trimite, în numele lui Isus, pentru a împlini ceea ce Îmi revine: să vă instruiesc, să vă apăr şi să ocrotesc în voi viaţa, pe care o comunic întregului Univers. Vin să vă vorbesc despre Dumnezeu şi despre lucrurile lui Dumnezeu, despre Isus şi despre Iubirea Sa, ca să puteţi afla calea ce duce la Cristos şi prin El să-L cunoaşteţi pe Tatăl.
Dacă veţi asculta cu docilitate cuvintele Mele şi le veţi pune în practică, veţi face paşi mari în viaţa spirituală, iar eu vă voi conduce către o înţelegere deplină a ceea ce vă este necesar pentru a deveni creaturi noi. Nu vă fie frică şi urmaţi-Mă, lăsaţi-Mă să vă conduc în profunzimile lui Dumnezeu.
Doresc să pornesc de la un punct central, şi anume: DUMNEZEU ESTE VIAŢA; tot ceea ce există a fost creat de Dumnezeu, şi va continua să existe doar dacă rămâne în Dumnezeu. Cine acceptă acest adevăr, trăieşte în conştiinţa şi libertatea fiilor lui Dumnezeu. Cine îl refuză, nu trăieşte o viaţă autentică şi sfârşeşte în întunericul ignoranţei şi al robiei.
Dumnezeu este Unul şi Întreit: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, acţionează la unison, fiecare în originalitatea sa. Fiecare din cele Trei Persoane are o acţiune specifică care, însă, converge într-o acţiune unitară mai amplă, neîntreruptă şi sublimă, cea a Preasfintei Treimi. În acest fel, opera Tatălui se armonizează şi se completează cu cea a Fiului şi a Spiritului Sfânt, fără suprapuneri sau interferenţe. Acţiunea Trinitară, care este creatoare, mântuitoare şi sfinţitoare, este cea mai mare forţă prezentă în Univers, din care provine eficacitatea tuturor legilor spirituale şi fizice care guvernează creaţia.
Viaţa fiecăruia din voi îşi are rădăcinile în acest Adevăr: aţi fost creaţi de Dumnezeu [4] şi sunteţi creaturi. El nu v-a creat pentru a vă folosi, pentru că nu are nevoie de nimic: Dumnezeu Îşi este Sieşi suficient. V-a creat din iubire, pentru a vă face părtaşi ai vieţii Sale imense şi ai gloriei Sale. Dumnezeu nu ţine niciodată nimic pentru Sine şi nici nu se închide în Sine, ci lasă să curgă liber puterea Sa. Curgerea forţei Sale generează viaţa.
Dumnezeu este viaţa a ceea ce creează; dacă nu ar crea nu ar fi Dumnezeu.
Dumnezeu este mai presus de orice făptură, pentru că este Creatorul. Cu toate acestea, nu se impune ca patron înaintea creaturilor Sale. Din contră, e un tată grijuliu care susţine cu iubire viaţa tuturor fiinţelor, dându-le tot ceea ce au nevoie. Mai mult: creând îngerii şi oamenii, creaturile cele mai sublime, le-a dăruit gândirea, inteligenţa şi cunoaşterea. A dispus ca aceştia să colaboreze cu El şi le-a încredinţat o slujire extrem de importantă în folosul întregii creaţii. Însă Dumnezeu rămâne Dumnezeu; inteligenţa şi forţa Sa rămân cu mult deasupra inteligenţei şi forţei celorlalte fiinţe.
Sunteţi chemaţi să colaboraţi cu Dumnezeu, însă nu sunteţi ca Dumnezeu, sunteţi creaturi limitate. Dumnezeu v-a pus o limită. Aceasta este limita structurală, de creatură, pe care orice fiinţă, de la cea mai mică la cea mai mare, o poartă în sine, pentru că face parte din însăşi structura lor şi este ceea ce distinge creatura de Creator.
Dumnezeu nu a făcut aceasta pentru a vă umili, ci pentru a vă proteja şi pentru a vă împiedica să vă faceţi rău vouă înşivă şi celorlalte făpturi. De fapt, legile care guvernează Universul sunt legi puternice, infailibile şi sublime; numai inteligenţa lui Dumnezeu le poate cuprinde şi le poate regla funcţionarea.
Numai iubirea lui Dumnezeu poate face ca legile vieţii să opereze în folosul şi nu în detrimentul creaturilor. Progresiv, Dumnezeu comunică omului cunoaşterea acestor legi. Cu cât omul este mai fidel lui Dumnezeu, cu atât primeşte inteligenţă de la Creatorul Său; cu cât spiritul unei creaturi este mai elevat, cu atât Dumnezeu îi dăruieşte cunoaşterea, ca în cazul îngerilor, care sunt spirite pure.
Dumnezeu nu este gelos pe cunoştinţa Sa, dimpotrivă, o acordă bucuros prietenilor Săi. Fiilor Săi buni şi fideli, Dumnezeu le dă putere să înţeleagă şi să intervină asupra legilor creaţiei, pentru că ei acţionează supuşi fiind lui Dumnezeu, în armonie cu El, şi cu iubire faţă de toate creaturile. În acest caz, limita structurală nu este o piedică pentru cunoaştere. Aceasta este situaţia oamenilor altor planete, care nu au comis păcat originar, [5] şi care L-au înţeles şi au acceptat că Dumnezeu e mai presus de toţi şi de toate. De aceea, ei rămân creaturi limitate, dar harul divin face ca limita structurală să nu fie un impediment în îndeplinirea misiunii lor, deoarece sunt pe deplin fideli lui Dumnezeu şi nu sunt egoişti. Cu toate acestea, cunoaşterea omului nu poate niciodată să o depăşească pe cea a lui Dumnezeu pentru că, după cum v-am spus, Dumnezeu rămâne Dumnezeu.
Înţelegeţi că folosirea greşită a legilor vieţii, ar cauza creaţiei daune imense; puterea care provine din aceste legi ar deveni o armă mortală în mâinile celor care nu le cunosc, sau, mai rău, a celor care doresc să se folosească de ele în interes propriu. Nimeni nu se poate juca cu legile vieţii. Dacă Dumnezeu nu ar pune o limită creaturilor Sale, Universul ar fi în mare pericol.
E necesar să înţelegeţi şi să acceptaţi că sunteţi creaturi. Dacă nu faceţi acest lucru, deviaţi inevitabil înspre egoism şi egocentrism. Lucifer nu a acceptat că este o creatură. Voia să fie ca şi Dumnezeu, mai mult, deasupra lui Dumnezeu. Nu şi-a acceptat limita proprie pentru că nu a înţeles iubirea lui Dumnezeu, nici nu a primit-o în sine. A vrut să forţeze ordinea stabilită de Creator, depăşind limita pusă de Dumnezeu, şi a căzut dezastruos. Separat de Dumnezeu, a folosit rău cunoaşterea dobândită ca înger, cauzând căderea multor creaturi
Lucifer a înşelat o parte a omenirii, şi mulţi oameni, printre care şi strămoşii voştri, l-au crezut. Acei oameni ştiau bine că sunt creaturi şi că nu puteau fi ca şi Creatorul. Dar Lucifer i-a făcut să se răzvrătească faţă de Dumnezeu, convingându-i că în acel fel ar anula pentru totdeauna limita lor şi ar deveni asemeni Lui Dumnezeu. La fel ca Lucifer, strămoşii voştri nu au acceptat limita lor de creaturi, cauzându-şi multă durere lor şi urmaşilor lor. Cu minciunile lui, Lucifer a creat în oameni o imagine falsă a lui Dumnezeu, aceea a unui tiran care vrea să facă din creaturile Sale sclavi. I-a convins pe strămoşii voştri să se alieze cu el, pentru a obţine cunoaşterea care i-ar fi făcut deopotrivă cu Dumnezeu.
Înşelăciunea lui Lucifer durează şi astăzi pentru că şi dintre voi, mulţi încă nu acceptă că sunt creaţi şi că sunt creaturi limitate. Se încredinţează diavolului pentru a li se anula limitele lor şi pentru a fi puternici şi învingători. Ei cred că astfel vor putea domina Universul şi creaturile, şi încalcă încontinuu legile vieţii. Daunele pe care le pricinuiesc prin comportamentul lor le aveţi sub ochii voştri: suferinţe, boli, catastrofe naturale şi spirituale de toate felurile, care se abat asupra voastră şi vă chinuie.
După păcatul originar omenirea s-a divizat: o parte a rămas credincioasă lui Dumnezeu şi o alta nu. Fraţii voştri din Univers rămaşi credincioşi, au avut încredere totală în Dumnezeu, au crezut în iubirea şi-n bunătatea Sa şi au progresat extrem de mult în cunoaştere, în toate domeniile. Gradul lor de civilizaţie e cu mult deasupra voastră, dar ei se simt în continuare creaturi limitate şi care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, de forţa şi de inteligenţa Sa; sunt docili şi sinceri, de aceea obţin de la Dumnezeu o înţelegere tot mai amplă a realităţii.
Partea rebelă a omenirii, inclusiv a voastră, a continuat cu obstinaţie să-L respingă pe adevăratul Dumnezeu. Pe Pământ, strămoşii voştri, aliaţi cu Lucifer, l-au adorat în mod direct sau sub chipul unor falşi dumnezei, pentru a obţine ceea ce doreau atât de mult: cunoaşterea care i-ar fi făcut ca şi Dumnezeu. Sărmanii oameni! Ruptă legătura cu adevăratul Dumnezeu, au rămas tot creaturi fragile; promisiunile lui Lucifer nu se realizau, mai mult: în loc să devină ca şi Dumnezeu, strămoşii voştri au sfârşit sub jugul diavolului.
Omenirea voastră avea nevoie de cineva capabil să frângă jugul lui Lucifer şi să indice din nou calea cea bună. Era nevoie de un Eliberator capabil să anuleze vina cea veche şi să refacă relaţia cu Dumnezeu; un Martor care să vorbească într-un mod autentic despre viaţa dumnezeiască. Aveaţi nevoie de un Salvator. Acesta a fost promis părinţilor voştri imediat după căderea lor şi Salvatorul, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe Pământ. Aici s-a întrupat, a murit şi a înviat, o dată pentru totdeauna, în folosul tuturor oamenilor din Univers.
Venirea lui Isus Cristos pe Pământ a imprimat o turnură decisivă şi definitivă în istoria omenirii din întregul Univers. Decisivă, pentru că:
- Isus s-a manifestat ca fiind CALEA unică ce duce la adevăratul Dumnezeu şi a anulat căile chinuitoare ale Răului, a zădărnicit toate planurile diavolului menite să înşele omul;
- a venit ca fiind ADEVĂRUL şi a descoperit realitatea lui Dumnezeu şi minciunile lui Lucifer, arătându-le oamenilor aşa cum sunt;
- s-a prezentat ca fiind VIAŢA, anulând puterea morţii, care este gradul maxim al stricăciunii, fructul cel mai amar al păcatului originar. Moartea există încă, e adevărat, dar nu va fi aşa la infinit. La sfârşitul timpurilor, va trebui să lase locul Vieţii celei fără de sfârşit, pentru că Isus a murit şi a înviat şi i-a luat morţii puterea de a-l nimici pe om. Omul se teme de moarte şi din această frică pornesc toate celelalte frici. Lucifer a ştiut să folosească în avantajul său frica de moarte a omului.
Limita cea mai mare a creaturii e tocmai moartea. Lucifer L-a învinovăţit pe Dumnezeu de moartea oamenilor şi le-a promis că-i va face nemuritori în schimbul alianţei cu el. Cu moartea şi învierea Sa Isus i-a luat morţii puterea de a vă teroriza. Acum ştiţi că în El puteţi depăşi bariera morţii şi că ea nu e veşnică; nu se poate atinge de spiritul vostru; atinge corpul, până când, la sfârşitul timpurilor, veţi învia şi moartea va fi anulată pentru totdeauna. [6]
Venirea lui Isus a introdus omenirea într-o fază definitivă pentru că:
- începând cu Isus Cristos, omenirea se îndreaptă către sfârşitul timpurilor, care nu înseamnă catastrofe, ci realizarea planurilor lui Dumnezeu. Sfârşitul timpurilor este sfârşitul a ceea ce e vechi şi începutul unei noi realităţi; este transformarea omenirii şi a întregii creaţii după chipul de slavă al lui Cristos, care a depăşit orice barieră, inclusiv pe cea a morţii.
Apartenenţa voastră la Isus Cristos şi dăruirea voastră sinceră Lui sunt garanţia unei vieţi transformate şi victorioase asupra răului, a unui drum sigur către cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţii, aşa cum este ea în Dumnezeu. Isus a deschis înaintea fiecăruia un spaţiu nou, unde se poate vedea din unghiul just în care se poate percepe şi participa la acţiunea lui Dumnezeu nu ca sclavi care execută ordine, ci ca fii.
Acceptând să moară şi să învie pentru voi, Isus a plătit datoria voastră înaintea Tatălui, v-a făcut fraţii Săi şi fii ai lui Dumnezeu. Acum puteţi sta înaintea lui Dumnezeu fără teamă, puteţi valorifica demnitatea şi măreţia voastră, pentru a împlini misiunea care vă este încredinţată, aceea de a susţine, împreună cu Creatorul, viaţa în Univers. Da, viaţa voastră, unită cu cea a lui Dumnezeu, susţine întreaga creaţie, dacă reuşiţi să cufundaţi fiinţa voastră în Dumnezeu, recunoscându-vă ca creaturi ale Sale. Viaţa fiecăruia dintre voi este de neînlocuit în planul lui Dumnezeu!
Isus Cristos a fost ascultător Tatălui până la moarte. Făcându-se om, a acceptat să ia asupra Sa limita creaturilor Sale, în afară de păcat, a purtat-o pe Cruce şi a învins-o prin Învierea Sa. [7]
Prin jertfa Lui, Isus a readus situaţia voastră la acelaşi nivel cu cea a omenirilor rămase fidele de la bun început. Şi voi, dacă Îl primiţi pe Isus Cristos, dacă Îl iubiţi şi-I dăruiţi în mod sincer viaţa, vă puteţi depăşi limita. Puteţi ajunge să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi realitatea şi să înţelegeţi legile Spiritului care guvernează viaţa. Chiar dacă diferenţa de cunoaştere dintre voi şi fraţii fideli din Univers este foarte mare, totuşi, acum, şi voi aveţi aceleaşi oportunităţi, pentru că toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu care au aceeaşi demnitate înaintea Tatălui. E nevoie însă să acceptaţi să-I aparţineţi lui Isus Cristos şi prin El, Tatălui, în puterea Spiritului Sfânt. Vă asigur că dacă întreaga omenire a Pământului s-ar căi, L-ar recunoaşte şi L-ar accepta pe Isus Cristos, oferindu-I-se, ar putea acoperi cu repeziciune distanţa fizică şi spirituală care o separă de omenirile credincioase lui Dumnezeu.
Mulţi dintre voi se întreabă ce trebuie să facă pentru a aparţine cu adevărat lui Cristos. Răspunsul e că trebuie să-I oferiţi Lui viaţa voastră. Numai oferirea vieţii voastre vă introduce pe deplin în viaţa Preasfintei Treimi.
Vă explic de ce: dăruirea voastră lui Isus vă permite să-I încredinţaţi Lui limita voastră de creaturi. Isus o ia asupra Sa şi o cufundă în moartea şi învierea Sa, unindu-vă strâns cu El, pentru a înălţa oferta voastră şi a Sa lui Dumnezeu Tatăl, care vă primeşte împreună cu Isus şi Mă trimite la voi. Eu cobor pentru a sfinţi oferta voastră, unindu-vă şi mai mult cu Fiul. Atunci, din Inima lui Cristos, curge în voi viaţa şi puterea Sa, biruitoare asupra morţii. În acest fel, din victorie în victorie, veţi vedea transformându-se fiinţa voastră, pentru că omul material, care este partea dominantă în voi, cedează treptat locul omului spiritual, care se află în voi, dar care trebuie să fie trezit de iubirea şi de acţiunea Lui Dumnezeu Unul şi Întreit.
Vă pun câteva întrebări care pot fi îndemn de reflecţie şi rugăciune personală şi comunitară:
- Cine este pentru voi Isus Cristos? Regele Universului sau Isus din Nazaret?
Nu vă miraţi că vă întreb acest lucru: mulţi creştini nu mai au o percepţie clară despre cine este Isus. El rămâne o figură îndepărtată, care se cunoaşte mai mult din auzite decât din experienţa personală. O figură decolorată de timp, ca personajele istorice care se studiază la şcoală şi apoi se uită imediat ce se închid cărţile. Isus nu trăieşte în cărţi, chiar dacă sunt frumoase şi vorbesc despre El: Isus trăieşte în spiritul vostru. Nu e închis într-o epocă istorică, ci trăieşte veşnic şi e acelaşi dintotdeauna, pentru că este Dumnezeu. El continuă să opereze în istoria voastră acum, ca şi atunci; nu a rămas în Palestina, ci s-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui; El este Domnul Universului. Nu este un personaj ci e o Persoană, cea de-a doua a Preasfintei Treimi. Sunteţi conştienţi de aceasta?
- Ştiţi că Isus vă poartă la Tatăl sau vă este de ajuns să vă rugaţi lui Isus?
Dacă nu înţelegeţi că Isus trăieşte pentru Tatăl şi doreşte să vă conducă la Tatăl, nu aţi înţeles pe deplin opera Sa. Mulţi creştini Îl văd pe Isus ca Răstignit, suferind şi se limitează să-L compătimească sau să-i ceară mângâiere în necazurile vieţii. Acest lucru nu este, desigur, greşit pentru că Isus a fost Om Adevărat, a suferit pe cruce; El este şi omul durerilor care cunoaşte bine suferinţa voastră şi a lumii şi vă ajută să vă purtaţi crucile. Cu toate acestea, e nevoie să faceţi un pas mai departe: să priviţi şi Învierea şi Înălţarea Sa la cer.
Înviind, Isus a restabilit primatul vieţii asupra morţii, făcând vizibilă, într-un mod evident, puterea Tatălui Creator care trăieşte şi triumfă în Fiul Răscumpărător, în Acela care salvează de la moarte întreaga creaţie. Isus s-a înălţat la cer, şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru întreaga omenire. Aceasta înseamnă că opera lui Isus nu se încheie la ceea ce a făcut pe Pământ, ci se extinde în timp şi spaţiu, pentru toată veşnicia. El este mereu în acţiune pentru a-Şi conduce poporul la adevăratul pământ al făgăduinţei, care este noua creaţie. Aceasta este o dimensiune eternă şi necoruptă, în care întreaga omenire, în sfârşit reunită în Cristos şi unită cu El, va fi introdusă la sfârşitul timpurilor.
- Ştiţi că Tatăl şi Fiul operează mereu în puterea Spiritului Sfânt? Acţiunea amândurora e inseparabilă de acţiunea Mea. Tot ceea ce Tatăl şi Fiul doresc împlinesc prin Spiritul Sfânt. Eu purced de la Tatăl şi de la Fiul, pentru că sunt trimis să împlinesc ceea ce Tatăl şi Fiul doresc.
Nu sunt însă un simplu executor de ordine, ci Eu Însumi sunt Dumnezeu. De aceea, dorinţele Mele coincid perfect cu cele ale Tatălui şi ale lui Isus. Eu scrutez profunzimile fiecărei fiinţe, dar înainte de toate, scrutez profunzimile lui Dumnezeu; de aceea cunosc dorinţele Tatălui şi ale Fiului, care sunt însăşi dorinţele Mele şi deţin puterea divină pentru a le împlini. Dumnezeu nu ar fi putut încredinţa niciunei creaturi realizarea deplină a voinţei Sale, decât Sie Însuşi; nici o creatură, oricât de bună ar fi, nu ar putea să conţină întreaga putere a gândirii lui Dumnezeu, nici forţa Sa imensă.
Eu sunt cea de a Treia Persoană a Preasfintei Treimi; în Mine şi prin Mine se realizează desăvârşit voinţa divină trinitară. Din păcate, mulţi creştini Mă ignoră şi astfel nu-Mi permit să acţionez pe deplin în ei; dar dacă Eu nu acţionez în voi, cu greu veţi reuşi să înţelegeţi şi să puneţi în practică voinţa lui Dumnezeu. Vă cer să vă uniţi cu Mine, pentru ca eu să vă pot uni cu Tatăl şi cu Fiul.
Deocamdată ne oprim aici. Doresc să reflectaţi asupra lucrurilor pe care vi le-am spus şi să vă abandonaţi cu docilitate acţiunii Mele; vă voi învălui în puterea Mea pentru a vă oferi Preasfintei Treimi.
Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.
[1] Mesaj publicat pe acest site în 31 octombrie 2011
[2] Cf. Lc 4, 18-19
[3] Cf. Mesajului intitulat: ”Viitorul poporului Meu”, publicat pe acest site în 7 octombrie 2011
[4] Spiritul Sfânt mi-a explicat că atunci când foloseşte termenul ”Dumnezeu” se referă la Preasfânta Treime.
[5] Am vorbit despre omenirile de pe alte planete în cartea mea intitulată ”Dincolo de Marea Barieră”, ed. Luci dell’Esodo, la cap. 6.
[6] Cf. In 14
[7] Cf. Fil 2,1-11
ÎNSPRE NOUA CREAŢIE 