Dragi cititori,

în ziua în care Familia franciscană celebrează memoria primirii stigmatelor de către Sfântul Francisc de Assisi, acest mare sfânt ne-a vorbit despre iubirea pură a lui Dumnezeu în mesajul pe care-l veţi citi.

Iubirea pură provine de la Dumnezeu şi El ne-o dăruieşte cu generozitate. Este adevărata şi unica iubire care dă viaţă întregii Creaţii, prin care devenim fiii lui Dumnezeu. Noi toţi simţim dorinţa arzătoare de a fi iubiţi cu această iubire, dar nu întotdeauna ajungem la ea. Când lipseşte iubirea pură în noi, se creează un mare gol în viaţa noastră, un gol pe care încercăm să-l umplem omeneşte în diferite feluri, fără a ne simţi însă vreodată mulţumiţi.

Toţi suntem chemaţi să descoperim această iubire, dacă o dorim, deoarece ea se află deja înlăuntrul nostru ca o sămânţă. Dumnezeu doreşte să o descoperim şi nu pune obstacole între noi şi iubirea Sa; noi suntem cei care punem obstacole, când ne hrănim egoismul şi pretenţiile noastre.

Sfântul Francisc ne vorbeşte de experienţa sa pământească, despre descoperirea iubirii pure, pe care o considera comoara ascunsă, şi care a marcat drumul său de om şi de credincios până la a-l transforma într-un Alter Christus, adică un alt Cristos pe Pământ, care a purtat în trupul său imaginea Celui Iubit, răstignit din iubire.

Sfântul Francisc ne aminteşte că iubirea pură este cea mai sublimă lege a Spiritului; de aceea, consider că acest mesaj se leagă foarte bine de cel al Spiritului Sfânt din data de 12 septembrie 2012, care vorbeşte despre legile Spiritului. Aş spune că aceste cuvinte ale Sf. Francisc concretizează mesajul Spiritului Sfânt, pentru că iubirea lui Dumnezeu este la îndemâna tuturor: a individului, precum şi a cuplului, a unei comunităţi consacrate, precum şi a întregii omeniri.

Să ne lăsăm călăuziţi şi noi în această descoperire care ne poate schimba viaţa, cu ajutorul Sf. Francisc şi al tuturor sfinţilor care, de-a lungul istoriei, au primit şi au iubit iubirea lui Dumnezeu, iubindu-şi aproapele cu aceeaşi iubire.

Vă binecuvântez şi mă rog împreună cu voi. Domnul să vă dăruiască pace.

 

Mesajul Sfântului Francisc din 17 septembrie 2012

“Vă binecuvântez, fraţii mei dragi!

Doresc să vă spun un lucru: amintiţi-vă întotdeauna că legea supremă a Spiritului este iubirea pură. Dumnezeu ne iubeşte cu iubirea Sa pură şi noi trebuie să ne iubim cu aceeaşi iubire: o iubire spirituală, dezinteresată, care nu doreşte să posede, care nu caută avantaje. Aceasta este legea cea mai importantă, fără de care nu puteţi înţelege Crucea şi Învierea lui Isus Cristos şi nici nu puteţi să fiţi integri şi să trăiţi în comuniune.

Iubirea pură este prima lege care provine de la Dumnezeu. Toţi sunteţi chemaţi să descoperiţi iubirea pură.

Am fost numit “Alter Christus”, adică un alt Cristos, şi am fost într-adevăr, pentru că am găsit iubirea pură. Aceasta este comoara ascunsă de care vorbeam: iubirea pură a lui Dumnezeu. Am reuşit să înţeleg cu ce iubire m-a iubit Dumnezeu. Când am înţeles acest lucru în profunzime, m-am simţit acceptat, iertat şi am început să iubesc cu aceeaşi iubire pură.[1]

Iubirea pură provine de la Dumnezeu şi trăieşte în fiecare fiu al lui Dumnezeu. Această iubire stă la baza oferirii voastre, deoarece fără iubire pură nu este posibil să te oferi lui Dumnezeu. Din acest motiv multe persoane înţeleg cu greu ce înseamnă să-ţi oferi viaţa lui Dumnezeu, în ciuda faptului că în cuvinte susţin că I s-au dăruit: în ei lipseşte iubirea pură. Omul, prin forţele proprii, nu se poate oferi ca jertfă; nici nu poate oferi un sacrificiu plăcut lui Dumnezeu dacă inima sa este plină de ambiţii, de pretenţii, de interese chiar şi spirituale, cum este cel de a se salva pe sine însuşi sau de a-şi linişti conştiinţa. Şi acestea sunt tot interese.

Iubirea pură este goală, nu posedă nimic, la fel ca Isus pe Cruce. Sunteţi chemaţi să găsiţi această iubire, şi o puteţi găsi numai în uniune totală cu Cristos. Numai El vă comunică iubirea pură şi vă face să o înţelegeţi în toată profunzimea ei, şi, doar când o veţi fi primit şi înţeles, veţi începe să iubiţi cu aceeaşi iubire cu care vă simţiţi iubiţi.

Mai întâi, iubirea pură vă va face să vă oferiţi lui Dumnezeu. De aici va proveni şi integritatea voastră. Într-adevăr, dacă iubirea este pură, va fi pură şi oferirea voastră; automat ia naştere integritatea persoanei voastre, pentru că iubirea de Dumnezeu începe să acţioneze înlăuntrul vostru şi vă face integri, respingând de la voi orice rău. În cele din urmă, iubirea pură vă va face să trăiţi în comuniune cu ceilalţi. Unde nu este iubire pură, nu există comuniune adevărată, ci numai o legătură bazată pe interese, care nu are nimic de-a face cu comuniunea în Dumnezeu.

Puteţi atunci să înţelegeţi ce se întâmplă între oameni, chiar şi între creştini: deseori lipseşte iubirea pură şi, în consecinţă, lipseşte comuniunea. Persoanele relaţionează din interes sau nevoie. A sosit momentul în care poporul lui Dumnezeu este chemat să descopere iubirea pură; fără aceasta, orice învăţătură, oricât ar fi ea de sfântă, orice acţiune, orice predică, riscă să rămână inutile, deoarece nu aduc rod.

Noua Creaţie va fi întemeiată pe iubirea pură a lui Dumnezeu. Creaturile nu vor fi reînnoite magic, nici printr-o intervenţie unilaterală a lui Dumnezeu, ci prin iubirea pură care va sălăşlui în poporul lui Dumnezeu. Această iubire va învinge răul, şi întreaga umanitate va fi o umanitate nouă, pregătită pentru Noua Creaţie. Toţi sfinţii sunt angajaţi să se roage pentru instrumentele extraordinare din acest timp şi pentru întreg poporul lui Dumnezeu, ca acesta să descopere iubirea pură a lui Dumnezeu.

Omul egoist se teme de iubirea pură, deoarece această iubire nu lasă nimic egoismului. Dacă nu se ajunge la iubirea pură, chiar şi în viaţa spirituală, nu se ajunge la nimic, în ciuda cuvintelor şi acţiunilor frumoase, care nu întotdeauna mărturisesc iubirea lui Dumnezeu: fiecare rugăciune, fiecare cuvânt, fiecare acţiune nu ar trebui să fie nimic altceva decât iubire pură, vie şi lucrătoare prin cei care o primesc. Dacă nu acţionaţi la imboldul iubirii pure şi fără vreun alt interes în afara celui de a răspândi această iubire, orice lucrare rămâne scop în sine, chiar dacă este făcută în numele lui Dumnezeu.

Dumnezeu doreşte să descoperiţi în voi iubirea Sa pură; întreg Paradisul doreşte acest lucru. Nimeni, însă, nu vă poate ajuta în această căutare, dacă nu vreţi să găsiţi şi să trăiţi iubirea lui Dumnezeu, dacă nu sunteţi dispuşi să staţi faţă în faţă cu această iubire în spiritul vostru. Fără dorinţa voastră sinceră, nici rugăciunile sfinţilor nu vă pot ajuta.

Drumul pe care trebuie să-l faceţi pe Pământ şi care reprezintă şi ajutorul pe care îl puteţi da şi celorlalţi este acesta: să vă puneţi în faţa lui Dumnezeu cu o deschidere sinceră a spiritului vostru pentru a primi de la El iubirea pură. Dumnezeu este discret: nu impune un dar celor care nu-l doresc. Dumnezeu nu năvăleşte niciodată cu forţa în suflet, nici măcar cu iubirea Sa. Rămâne la uşă şi bate; [2] dacă îi deschideţi, vă dăruieşte iubirea Sa.

Iubirea pură a lui Dumnezeu dă viaţă întregii Creaţii; de aceea v-am spus că prima lege a Spiritului este iubirea. Legea iubirii este aceasta: Dumnezeu ne-a iubit şi noi suntem chemaţi să-L iubim pe Dumnezeu, pe noi înşine şi pe aproapele cu aceeaşi iubire. Este o lege universală care susţine întreaga Creaţie şi este valabilă în tot Universul; această lege va guverna Noua Creaţie.

Totul derivă din iubirea lui Dumnezeu, din acea Iubire care a urcat pe Cruce pentru noi toţi. Suntem chemaţi să facem la fel. În viaţa mea pământească, deseori am plâns pentru că înţelegeam că iubirea pură a lui Dumnezeu nu era iubită de oameni. Simţeam în mine o durere imensă, deoarece refuzul iubirii pure din partea celorlalţi provoacă întotdeauna durere în cine doreşte să trăiască şi să transmită acea iubire. Am înţeles că oamenii, şi deseori chiar fraţii mei, doreau să umple lipsa iubirii pure cu alte lucruri: reguli, structuri, sisteme etc. Şi azi se întâmplă acelaşi lucru: legea sublimă a iubirii este înlocuită de alte legi, dictate de interese, egoisme, frici. Nici azi iubirea lui Dumnezeu nu este iubită; şi azi mulţi sfinţi suferă din cauza acestui refuz, aşa cum sufeream şi eu. Să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe tine însuţi şi pe aproapele cu aceeaşi iubire cu care suntem iubiţi de Dumnezeu este legea supremă pe care oamenii încearcă să o anuleze prin intermediul preceptelor umane, care nu au valoare înaintea lui Dumnezeu.

Durerea mea nu era mânie sau dezamăgire: era zelul pentru casa lui Dumnezeu; eram scandalizat de refuzul oamenilor de a primi iubirea pură. În acelaşi timp, însă, Îl aveam mereu în faţa ochilor pe Isus care urcă pe Calvar, apăsat de suferinţă, batjocorit, insultat, neînţeles. Înţelegeam că iubirea pură acţionase în Isus în mod necondiţionat, în mod liber, chiar şi atunci când era bătut în cuie pe cruce, incapabil să mişte măcar un deget.

Ochii mei erau fixaţi asupra Fiului lui Dumnezeu Răstignit pentru păcatele oamenilor; nu oboseam să meditez la Pătimirea Sa, pentru a intra în misterul unei iubiri atât de mari. În sfârşit înţelesesem că fiecare om este chemat să primească iubirea lui Cristos şi să o înalţe, să o amplifice prin Cruce. Crucea nu ar avea niciun sens pentru om şi nu ar fi avut nici pentru Isus, dacă El nu ar fi înălţat la maxim iubirea Sa pentru oameni, prin suferinţa Crucii. Iubirea pură a lui Cristos s-a desăvârşit în suferinţă, aşa cum s-a desăvârşit în puterea minunilor sau în triumful Învierii, pentru că ea acţionează întotdeauna şi în orice circumstanţă. Iubirea lui Dumnezeu lucrează în fiecare din voi, în orice situaţie: în succese sau în insuccese, în forţă sau în slăbiciune, când sunteţi admiraţi sau calomniaţi. Iubirea lui Dumnezeu este cea mai mare manifestare a puterii Sale, care nu cunoaşte obstacole.

Iubirea pură a lui Dumnezeu să fie farul care luminează viaţa voastră! Să nu rămâneţi dezamăgiţi de persoane, de limitele sau de păcatele lor; oferiţi fiecare durere lui Dumnezeu şi lăsaţi ca iubirea Sa pură să vă umple şi să vă aprindă. În orice încercare, să aveţi privirea ţintită la Crucea Domnului, iar ea va acţiona cu putere; va face sublimă iubirea voastră, o va purifica tot mai mult, până când orice durere, oferită lui Dumnezeu pe Crucea lui Cristos, se va transforma în iubire care răscumpără şi care reînvie cu şi mai multă forţă după fiecare încercare. Aceasta este iubirea care a înflăcărat viaţa mea pământească şi care arde şi acum în spiritul meu; este iubirea care m-a transformat în Cel Iubit: stigmatele pe care le-am primit în trupul meu erau numai imaginea exterioară a unirii mele cu Cristos Răstignit. Iubirea pe care am voit să o dăruiesc oamenilor pe Pământ, fraţilor mei şi tuturor săracilor care alergau la mine căutând lumină şi mângâiere, nu era altceva decât iubirea sublimă a lui Cristos. De pe Cruce, Isus a privit-o pe Mama Sa, pe Ioan, pe femei, pe tâlharul care s-a căit şi pe cei care L-au răstignit cu aceeaşi iubire pură. Cu aceeaşi iubire vă priveşte pe fiecare dintre voi.

De aceea, dragi fraţi, aminiţi-vă că suferinţa oferită lui Dumnezeu este un dar preţios pentru sfinţirea voastră şi pentru mântuirea multora. Pe Pământ, suferinţa este peste tot, şi este atât de mare încât adesea distruge omul. Dumnezeu nu ar vrea toate acestea, dar umanitatea, rece şi insensibilă la iubirea lui Dumnezeu, separată de Creatorul său, generează în sine însăşi suferinţa, o poartă şi o naşte în fiecare clipă. Voi, cei care credeţi în Cristos, aveţi iubirea Sa în voi, aveţi puterea Crucii Sale, care este simbol de mântuire şi de victorie asupra răului în tot Universul. Puneţi în acţiune această putere şi veţi vedea roade bogate în voi şi în jurul vostru!

Fiii lui Dumnezeu de pe Pământ trăiesc într-un mediu ostil lui Dumnezeu şi suferă;pot face însă sublimă suferinţa lor şi să o transforme în iubire care răscumpără. Aceasta este o perlă preţioasă pe care adevăraţii creştini de pe Pământ o oferă Domnului lor şi pe care Universul o admiră. Într-adevăr, umanităţile Universului fidele lui Dumnezeu îi admiră pe oamenii de pe Pământ care îşi oferă viaţa lui Dumnezeu, urmându-L pe Isus Cristos care aici S-a jertfit.

De-a lungul secolelor, mulţi fii ai lui Dumnezeu de pe această planetă au parcurs drumul lui Cristos până la capăt, sublimând iubirea lui Dumnezeu prin Cruce. Eu însumi am parcurs acest drum, învăţând să înalţ durerea prin intermediul Crucii lui Cristos cel Răstignit. Nu uitaţi: crucea în sine nu ar avea valoare fără Isus Răstignit; de aceea, pe fiecare cruce a voastră căutaţi-L pe Isus, fiindcă El este pe toate crucile voastre şi le transformă în Înviere, dacă ştiţi să fiţi uniţi cu El.

Dacă pe Pământ nu ar fi păcatul, iubirea pură a lui Dumnezeu ar putea să curgă liber în fiecare om şi între toţi oamenii; omul s-ar afla alături de Creator pentru a guverna Creaţia, aşa cum trebuia să fie de la început. Condiţia Pământului, în schimb, este gravă pentru că păcatul domneşte în inima prea multor oameni. Totuşi, în această situaţie acţionează Jertfa lui Cristos care face sublimă suferinţa Pământului, o înalţă la Tatăl în Spiritul Sfânt. Astfel Dumnezeu nimiceşte decăderea şi conduce umanitatea spre Noua Creaţie.

Întreaga umanitate va trebui să facă drumul pe care l-a parcurs Isus, purificându-se de păcat prin Cruce, cu scopul scopul de a ajunge la Înviere. Noua Creaţie va fi Învierea întregului neam omenesc, triumful Fiului lui Dumnezeu care va oferi întreaga Creaţie Tatălui în Spiritul Sfânt şi Care I se va supune la rândul Său. În Isus Cristos, toţi fiii lui Dumnezeu şi Creaţia vor triumfa, pentru că omul triumfă când se supune lui Dumnezeu. Supunerea faţă de Dumnezeu nu este niciodată slugărnicie sau sclavie, deoarece Dumnezeu nu domină, ci guvernează cu iubire şi conduce omul pe drumul fericirii.

Acesta este spiritul pe care l-am trăit, spiritul Franciscan: să doreşti şi să primeşti iubirea pură a lui Dumnezeu; să trăieşti în iubirea pură care nu caută nimic pentru sine însăşi; să iubeşti cu această iubire toate creaturile; să te laşi transformat de iubire în Cel Iubit. De aici provin bucuria desăvârşită şi sărăcia absolută.

Doresc ca voi toţi să ajungeţi să trăiţi astfel, să întâlniţi iubirea pură a lui Dumnezeu şi să o ocrotiţi în voi ca pe comoara cea mai preţioasă. Pentru aceasta mă rog pentru voi, fraţii mei dragi, împreună cu Sfânta Clara şi cu toţi sfinţii născuţi în sânul ordinului franciscan, şi vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.

[1] Cf. 1Cor 13,1.13

[2] Cf. Ap 3,20