„Puterile Iadului nu o vor birui…” (Mt 16,18)

Dragi cititori,

în mesajul pe care vi-l propunem, Sfântul Arhanghel Mihail se prezintă clar şi luminos, dar şi ferm şi exigent. Mesajul său se inserează în evenimentele vestite de el însuşi pentru acest an. El ne aminteşte că este Precursorul venirii glorioase a lui Cristos; de aceea, va fi în fruntea poporului lui Dumnezeu în toate evenimentele care aşteaptă omenirea.

Slujirea Sfântului Mihail nu înlocuieşte slujirea obişnuită a Bisericii, ci o flanchează cu o putere mai mare pe care o primeşte de la Dumnezeu. Lui îi revine, în numele Trupului Mistic al lui Cristos, să-l înfrunte pe Lucifer şi adepții săi, înainte de venirea glorioasă a Domnului.

Mesajul e simplu şi accesibil oricui doreşte să-i primească cuvintele. Din partea noastră, vom fi cu totul la dispoziţia Sfântului Mihail pentru a face tot ceea ce ne va cere, spre folosul poporului lui Dumnezeu.

Vă însoţim cu rugăciunea şi vă binecuvântăm în Numele Dumnezeului Întreit şi Unic.

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail

din 1 martie 2013

”Vă salut, popor sfânt de pe Pământ, Biserică a Domnului! Binecuvântez, în numele Dumnezeului Unul și Întreit pe toți cei care au decis cu seriozitate să-I aparțină lui Isus prin Inima Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria și prin Inima Arzătoare a Sfântului Iosif. Binecuvântez nucleele care s-au format și se formează; binecuvântez toți creștinii de pe Pământ.

Cel Preaînalt mă trimite la voi ca să vă vorbesc şi să vă încurajez în aceste timpuri, pline de har, dar şi de încercări. După cum bine ştiţi, în aceste zile, Biserica Catolică, care cuprinde o mare parte din creştinii de pe Pământ, trăieşte travaliul demisiei Papei şi al iminentei alegeri a noului Pontif. Aceste evenimente antrenează întreaga omenire de pe planeta voastră, pentru că, creştinii, după cum spune Isus, sunt sau ar trebui să fie sarea Pământului, lumina lumii (Mt 5,13-14), drojdia care face să dospească omenirea (Mt 13,33). De aceea, ceea ce se petrece în poporul creştin, se repercutează inevitabil asupra tuturor oamenilor.

Aşadar, aceste cuvinte se adresează azi, în mod special, Bisericii Catolice; nu sunt cuvintele mele, ci ale Celui ce mă trimite, Dumnezeul meu şi al vostru, Atotputernicul Domn al Universului. Să le asculte, deci, toţi, de la cel mai mic la cel mai mare în Biserică, pentru că cuvintele şi mustrările Domnului se adresează tuturor credincioşilor. De fapt, e responsabilitatea tuturor ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină cât mai curând, iar Biserica este prima celulă a acestei împărăţii.

Demisia Papei a fost un gest dureros pentru Biserică, dar Dumnezeu l-a primit ca o ardere de tot, ca o capacitate umilă a Papei de a se da la o parte, în faţa unei îndatoriri care îi depășește forțele, pentru a lăsa loc acţiunii lui Dumnezeu, noutăţii Spiritului pe care sufletul său a intuit-o. De aceea, îl binecuvântez pe Pontiful Benedict al XVI-lea; această binecuvântare, care coboară direct din Cer, să-l însoţească în viaţa sa de tăcere, trăită în taină şi rugăciune; jertfa sa va fi cu adevărat rodnică pentru întregul popor al lui Dumnezeu, dacă va şti să facă din viaţa sa o ofrandă vie pentru fiecare fiu al lui Dumnezeu. Pace ţie, Papă Benedict; fii binecuvântat în nume şi în viaţă!

După cum ştiţi, Biserica a fost chemată, de la începuturi, să ducă Vestea Mântuirii tuturor popoarelor, nu doar de pe Pământ, ci din întregul Univers; despre aceasta am vorbit îndelung şi nu mă voi repeta.[1] Să ştiţi şi că, începând din acest an, 2013, misiunea de a parcurge Universul pentru a evangheliza omenirile de pe alte planete, a fost încredinţată fraţilor din Univers credincioşi lui Dumnezeu, pentru că omenirea voastră nu a acceptat prezenţa vieţii în Univers, fapt pentru care nu a fost capabilă să ducă povara unei asemenea misiuni.

În ciuda numeroaselor semne ale prezenţei vieţii în Univers din partea lui Dumnezeu, date şi Bisericii, nici conducătorii politici, nici cei religioşi nu au informat locuitorii Pământului despre această prezenţă. Aceasta este o gravă responsabilitate, care apasă conştiinţa multora, mai ales a acelora din Biserica Catolică. Ea a primit de la Dumnezeu harul pentru a orienta conştiinţele înspre adevărul pe care Dumnezeu îl revelează continuu, pentru că Spiritul Sfânt are misiunea de a vă conduce la adevăr, în modul şi la timpul potrivit. El susţine întreaga Biserică şi-i indică modul optim de a face cunoscut adevărul.

De aceea, e inutil să vă justificaţi spunând că revelarea existenţei vieţii pe alte planete ar crea panică între credincioşi. Această afirmaţie diminuează acţiunea Spiritului Sfânt, care pregăteşte inimile pentru adevărul evenimentelor, din interiorul şi dinafara sufletului omului; nu îngăduie ca fiii lui Dumnezeu să rămână confuzi; astăzi aveţi dovada, în faţa demisiei Papei: credincioşii au înţeles şi au participat în modul potrivit, pentru că Spiritul Sfânt a acţionat în inimile lor.

Mă opresc aici, însă chem cu putere toate ierarhiile bisericeşti, începând cu cele catolice, să conştientizeze cu onestitate prezenţa vieţii în Univers şi să informeze credincioşii cu claritate. Aceasta necesită o reevaluare radicală a misiunii universale a Bisericii, care nu mai poate fi amânată, precum şi o actualizare a teologiei, care trebuie să țină pasul cu vremurile şi cu noile exigenţe de cunoaştere a adevărului.

Invit toţi credincioşii care de ani cunosc şi experimentează existenţa omenirilor de pe alte planete, să se roage mult, pentru ca să se facă loc în conştiinţe pentru acest adevăr şi pentru ca să se cunoască puterea comuniunii cu fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Vouă vi se cere o mărturie curajoasă.

Ce se va întâmpla acum în Biserica Catolică? Se va deschide o fază nouă, al cărei început va fi marcat tocmai de alegerea Papei. Acest eveniment va fi o răscruce în istoria omenirii, pentru că îi vor urma multe alte evenimente. Pentru aceasta, Dumnezeu a dispus ca, începând de astăzi, să fiu prezent într-un mod deosebit, cu cetele mele de îngeri, în Vatican. În această misiune voi fi flancat şi de Nucleul Central şi de fraţii credincioşi lui Dumnezeu care vor acţiona mai ales în spirit. Se va juca o partidă dură şi definitivă între forţele binelui şi cele ale răului, ambele prezente dintotdeauna în interiorul Bisericii.

Dumnezeu a decis să facă ordine în toate Bisericile care se declară creştine, începând de la Biserica Catolică, care reprezintă majoritatea creştinătăţii de pe planeta voastră. Rugăciunea şi acţiunea Bisericii Catolice sunt extrem de importante pentru omenirea voastră. Cuvintele care urmează, se referă, deci, la Biserica Catolică, în acest moment, dar sunt valabile, bineînţeles, pentru toate comunităţile creştine.

Dumnezeu a hotărât, deci, să facă ordine în Biserică. Ordinea lui Dumnezeu nu are nimic în comun cu impunerile omeneşti; ea porneşte întotdeauna de la SFINŢENIE. Biserica este chemată, deci, la sfinţenie; nu doar la sfinţenia câtorva, ci a tuturor. Nu mai este de ajuns eroismul câte unui credincios, şi sunt mulţi din aceştia, e nevoie de sfinţenia întregului popor al lui Dumnezeu. E nevoie, mai ales, de sfinţenia păstorilor şi a acelora care au misiunea de a indica altora drumul; acestora, le spun să aibă curaj şi să nu ezite să se ofere lui Dumnezeu; numai aşa vor putea indica poporului calea sfinţeniei.

Sfinţenia este viaţa lui Dumnezeu care curge în spiritul celui ce crede şi între credincioşi; ea este pură şi imaculată şi se manifestă în integritatea vieţii omeneşti. Stricăciunea, corupţia este opusul sfinţeniei. Dumnezeu doreşte să elibereze Biserica de corupţie, ca să crească în libertate sfinţenia poporului său; mâna Lui va face acest lucru. Vă asigur că Dumnezeu Şi-a ridicat mâna pentru a despărţi lumina de întuneric în Biserica Sa. Dumnezeu are nevoie de un popor sfânt, căruia să-i încredinţeze misiunea de a scoate alţi fraţi din păcat şi din moarte.

Dumnezeu doreşte să recupereze comoara imensă de sfinţenie, adevăr, doctrină şi caritate pe care Biserica a acumulat-o de-a lungul secolelor, mulţumită acţiunii neîncetate a Spiritului Sfânt şi a sfinţeniei multora. El nu va permite ca o asemenea comoară să fie risipită de mâini corupte. Via Domnului, care este Biserica, e plină de roade: Fiul lui Dumnezeu le va culege şi le va împărți fiilor lui Dumnezeu, fraţii Săi. Moştenirea lui Dumnezeu va fi dată fiilor lui Dumnezeu şi nu fiilor întunericului. De aceea, lucrătorii necredincioşi ai viei să ştie că nu vor primi moştenirea şi că nu le va mai fi îngăduit să-i ucidă pe adevăraţii moştenitori (Mt 21, 38-40). Rugaţi-vă, deci, creştini de pe Pământ, pentru ca stăpânul viei să se grăbească să înfăptuiască ceea ce a hotărât, eliberând Biserica de infidelitatea iconomilor răi.

Voi fi prezent înăuntrul Vaticanului până când Dumnezeu va dori; voi acţiona cu puterea pe care El mi-o dă. Cine va dori să se pună în locul lui Dumnezeu, va trebui să mă înfrunte deschis. Strigătul meu, adresat lui Lucifer la începutul Creaţiei: ”Cine e ca Dumnezeu?”, va continua să răsune până la sfârşitul veacurilor; voi lupta de-a pururi împotriva falşilor dumnezei. Cine poate să înţeleagă, să înţeleagă. Îngerii mei sunt prezenți deja în jurul zidurilor vaticane, după porunca primită de la Dumnezeu. Voi fi prezent la Conclav, nimic nu va scăpa privirii mele atente.

Mă adresez acum direct Cardinalilor care vor fi reuniţi în Conclav pentru alegerea noului Papă; lor le transmit dorinţele lui Dumnezeu pentru Biserica Sa în acest timp, şi le sintetizez în câteva puncte, pentru a fi o linie utilă discernământului lor.

Dumnezeu nu impune, ci doreşte; dorinţele Sale reprezintă ceea ce este mai bine pentru popor. Aşa arată Biserica văzută cu ochii Domnului său:

1) Biserica să pună în centrul vieţii şi al acţiunii sale viaţa Preasfintei Treimi şi nu pe ea însăşi, şi aceasta nu cu vorba ci cu fapta;

2) să se încreadă în Providenţă, ca izvor şi mijloc de întreţinere, şi să folosească banul cu detaşare şi sărăcie a spiritului, după legile lui Dumnezeu şi pentru binele tuturor, şi nu după ambiţiile şi egoismele umane. Să ştie să aleagă între Dumnezeu şi mamona;

3) cei care au răspunderi în Biserică să fie persoane integre: să nu ascundă adevărul şi să nu acopere minciuna. Să slujească credincioşii tratându-i ca persoane adulte şi respectându-le conştiinţa. Să-i corecteze pe cei care greşesc ca părinţi şi nu ca stăpâni, pentru că credincioşii nu sunt supușii lor, ci fii ai lui Dumnezeu, şi trebuie să fie ajutaţi să ajungă la deplina maturitate spirituală şi umană;

4) fiecare creştin, mai ales cel care stă în fruntea Bisericii, să-l primească pe fiecare om ca pe un frate, indiferent de provenienţa sa sau de condiţia socială. Să fie alături de cel care suferă. A fi credincioşi lui Dumnezeu înseamnă a fi fideli şi omului: demnităţii sale de fiu al lui Dumnezeu, libertăţii sale de gândire şi de opinie, respectului experienţelor sale, justei aprecieri a originalităţii sale şi a timpului de creştere şi de maturizare. Biserica să ştie să discearnă fără să judece vreodată, pentru că e chemată să fie milostivă.

5) Biserica să fie întotdeauna de partea săracilor şi niciodată de partea puternicilor; să nu aştepte favoruri de la nimeni şi să fie gata să-i slujească pe toţi. Cine conduce Biserica să fie cel dintâi slujitor al fraților şi să nu aspire la locuri de prestigiu, nici la cariera ecleziastică. Să considere drept cel mai mare prestigiu acela de a putea sluji. Păstorii să aibă o inimă liberă; numai astfel se vor putea împotrivi aroganţei celor puternici şi să ia apărarea celor mai slabi. Să nu se teamă că vor pierde ceva, nici chiar propria viaţă; să fie bine ancorați în stâncă, în Cristos; să nu fugă din faţa duşmanului. Domnul Dumnezeu astfel de păstori dorește;

6) Biserica să-şi recunoască cu umilinţă greşelile şi infidelitatea şi să-I ceară iertare lui Dumnezeu. Să nu se ascundă în spatele justificărilor inutile, ci din contră, să se angajeze să repare greşelie şi răul făcut; să-şi dea silinţa să nu dispreţuiască profeţiile, pentru a nu-L întrista pe Spiritul Sfânt. Să-şi deschidă inima ca să primească noutatea lui Dumnezeu care e vie şi care palpită, mai ales în aceste timpuri;

7) Biserica să-şi deschidă în sfârşit privirea către Univers şi viaţa pe care acesta o conţine, fără să mai ascundă această realitate. Să primească cu iubire toţi oamenii de pe celelalte planete, ca fii ai lui Dumnezeu, să caute şi să promoveze comuniunea între toate omenirile din Univers; să fie conştientă că oamenii de pe Pământ nu sunt singurii din Univers şi că nu se vor salva de unii singuri;

8) Biserica să cinstească profund lucrarea Creatorului Său şi să-i înveţe pe credincioşii săi să respecte şi să ocrotească natura şi creaturile. Să fie mereu conştientă de faptul că Creaţia şi omul merg împreună spre plinătatea vieţii;

9) Biserica să ajute sufletele celor răposaţi prin rugăciune, Sfânta Liturghie şi prin Botezul în Spirit Sfânt şi foc [2]. Să coboare în spirit până în adâncurile Purgatoriului pentru a elibera prizonierii, după exemplul Domnului său, care a coborât la în Iad pentru a-l elibera pe om;

10) Biserica să ofere pe altare suferinţele întregii omeniri şi să le unească cu Sacrificiul lui Cristos; să-i ajute pe cei care suferă să se dăruiască lui Dumnezeu;

11) Biserica să-şi ierte duşmanii şi să-i iubească, fără să facă însă compromisuri cu adevărul. Să nu caute niciodată răzbunarea; inima sa să fie blândă şi umilă ca cea a Domnului său, care i-a iubit pe ai Săi până la capăt (In 13,1);

12) Biserica să nu uite niciodată că este pelerină până la sfârşitul timpurilor; să nu-şi lege inima de Pământ, ci să păşească decisă înspre Noua Creaţie promisă de Isus. Să se străduiască să se transforme din zi în zi pentru a-I plăcea Domnului ei şi pentru a fi găsită demnă să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu, împreună cu ceilalţi fraţi din Univers.

Din aceste cuvinte, puteţi înţelege ce provocări îi aşteaptă pe creştinii de pe Pământ. Nu e vorba de provocări noi, ci nou trebuie să fie spiritul poporului lui Dumnezeu, chemat să le pună în practică. Înţelegeţi cât e de important rolul Bisericii în schimbarea omenirii! Dumnezeu aşteaptă angajamentul Bisericii Sale de pe Pământ, a cărei acţiune trebuie se alăture celei a omenirilor fidele, pentru a ajunge la o adevărată evanghelizare universală.

Domnul mă cheamă să veghez asupra Bisericii de pe Pământ pentru a o proteja de rău. Eu sunt Precursorul venirii Sale glorioase şi nu voi înceta să vă chem pe voi toţi să pregătiţi împreună cu mine calea Celui ce va veni, Sfântului Sfinţilor, Domnului Universului. Voi veghea neobosit şi voi acţiona după porunca lui Dumnezeu, până când toate se vor împlini după dorinţa Sa. Domnul Dumnezeu Îşi va salva fiecare mieluşel din gura lupului şi niciunul din fiii Săi nu se va pierde, după cum a promis apostolul Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi puterile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18).

Vă cer tuturor să vă consacraţi într-un mod special, în acest timp, Inimii Neprihănite a Mariei, Mama Bisericii. Apelaţi şi la Sfântul Iosif, care e ocrotitorul poporului lui Dumnezeu. În apropierea sărbătorii sale, pe care Biserica de pe Pământ o celebrează în 19 martie, vă invit să recitaţi rugăciunea care urmează.

Vă binecuvântez cu puterea şi cu lumina lui Dumnezeu, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.

Rugăciune Sfântului Iosif

Sfinte Iosife, drept între cei drepţi,

ocrotitorul Familiei lui Dumnezeu în întregul Univers,

protejează Biserica de pe Pământ în aceste timpuri delicate şi importante.

Mijloceşte la Dumnezeu

ca Biserica să aleagă mereu calea cea bună,

depăşind în pace greutăţile

pe care spiritul lumii i le pune înainte.

Focul arzător al inimii tale să ne înflăcăreze de credinţă adevărată,

de speranţă sigură şi de iubire sublimă,

pentru a putea străbate,