Mesajul lui Isus din 12 martie 2011

„Vă binecuvântez, copilaşilor, la începutul Postului Mare care vă conduce la întâlnirea cu Mine mort şi Înviat. Fie ca acest parcurs să reprezinte pentru voi o descoperire tot mai vie şi mai adevărată a dimensiunii profunde a spiritului vostru şi a vieţii lui Dumnezeu prezente în voi. Evenimentele Sătămânii Mari, n-ar trebui să fie o simplă rememorare, ci o etapă a transformării voastre; acest lucru presupune moartea omului vechi care se află încă în voi, şi învierea unei fiinţe noi, a cărei sămânţă, prezentă în fiecare din voi, trebuie să încolţească. Uniţi cu Mine, printr-un drum de convertire şi de rugăciune, puteţi ajunge să fiţi creaturi noi, pentru a fi inundaţi de lumina strălucitoare a Paştelui.

Azi doresc să vă introduc într-o înţelegere mai adâncă a realităţii care vă înconjoară. Până acum ne-am oprit mai mult asupra realităţii care e în voi, dar ceea ce vă înconjoară e tot atât de important pentru că este dimensiunea în care se desfăşoară existenţa voastră.

Există o parte a realităţii pe care o punteţi cuprinde cu simţurile voastre, fizice şi spirituale; o puteţi vedea şi atinge, dacă este vorba, de exemplu, de o persoană, de un animal sau de un obiect; o puteţi percepe interior dacă este vorba de un sentiment, de o amintire sau de ceva impalpabil, dar tot atât de real ca ceea ce se poate atinge. În ambele cazuri este vorba de ceva vizibil; prin vizibil înţeleg ceva ce nu scapă atenţiei şi inteligenţei voastre. Lucrurile pe care le observaţi zi de zi şi care se perindă pe dinaintea voastră sunt lucrurile vizibile, cu care fiecare din voi se raportează într-un anumit fel. Acestea sunt sursă de durere, de linişte sau de îngrijorare, în funcţie de experienţa voastră şi de alegerile voastre. Pentru a învăţa să cunoaşteţi şi să înţelegeţi realitatea vizibilă, sunteţi educaţi încă din copilărie, prin ceea ce vă explică cei mai în vârstă, prin studiile şi experienţele voastre, până cînd nu ajungeţi să stabiliţi un contact personal şi unic cu ceea ce vă înconjoară, şi să vă mişcaţi în lumea reală din jurul vostru.

Mulţi dintre voi nu reuşesc să intre în sintonie cu mediul înconjurător, cu toate că se trudesc mult. Lumea lor interioară nu găseşte nicio legătură cu cea exterioară; aceasta provoacă conflicte dureroase şi închidere în sine însuşi. Alţii se lasă atraşi mai mult decât ar trebui de realitatea vizibilă şi se proiectează în afară, astfel că lumea lor interioară e sufocată de cea exterioară şi acest lucru aduce cu sine fuga de sine însuşi şi de viaţă.

Există o singură cale care conduce la armonie între realitatea voastră interioară şi cea exterioară: calea credinţei. Numai în uniune cu Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi creatorul tuturor lucrurilor puteţi descoperi sensul şi măsura oricărui lucru, puteţi înţelege şi discerne ceea ce e bun şi util. Oferirea vieţii voastre Mie, prin Inima Neprihănită a Mamei Mele, vă conduce la înţelegerea realităţii aşa cum e ea în Dumnezeu, şi nu numai cum se prezintă înaintea ochilor voştri. Privirea credinţei e una mai largă şi mai limpede, pentru că este alimentată de gândul lui Dumnezeu pe care El vi-l transmite prin Spiritul Sfânt.(1)

Însă privirea credinţei pătrunde şi dincolo de ceea ce e vizibil şi perceptibil simţurilor voastre. Vorbesc despre o realitate invizibilă ochilor voştri, însă pentru aceasta nu mai puţin concretă sau importantă. Asupra acestui aspect aş vrea să ne oprim astăzi. Puţini din voi se gândesc la această realitate, mulţi se tem de ea, chiar şi printre creştini, într-atâta încât lucrurile invizibile, cu toate că sunt create de Dumnezeu, sunt minimalizate şi chiar considerate superstiţii moştenite din trecut. Raţionalitatea omului de pe Pământ, inclusiv a creştinilor, e un zid care vă separă de lumea nevăzută. Aceasta însă există şi vă afectează mai mult decât credeţi.

Viaţa în interiorul universului se exprimă în două mari realităţi: cea spirituală şi cea materială. Ele sunt bine delimitate între ele, dar nu şi separate; spiritul pătrunde materia, care n-ar putea exista fără de el. Gândiţi-vă la om: corpul său nu trăieşte fără spirit, şi moartea survine în momentul separării spiritului de corp. Acelaşi lucru se întâmplă şi pentru plante, animale, minerale, care au în sine suflarea vieţii care le asigură un ciclu vital. (2) Orice lucru material este atins şi pătruns de spirit. Materia nu poate exista fără spirit, în timp ce spiritul poate exista fără materie. Spiritul vostru, de exemplu, trăieşte pe veci, chiar şi după moarte.

Universul este făcut din multe dimensiuni în care spiritul şi materia se află în diverse raporturi între ele. Există dimensiunea pământească, în care trăiţi, unde spiritul şi materia convieţuiesc, nu întotdeauna paşnic. În funcţie de alegerile voastre de viaţă, puteţi da întâietate spiritului sau materiei. Mulţi dintre voi se mulţumesc cu dimensiunea materială a vieţii, şi se lasă conduşi de instinctul trupului, care duce mereu la egoism. Alţii aleg să trăiască uniţi cu Mine, dând prioritate vieţii spirituale; aceştia intră în relaţie cu Spiritul Sfânt, care îi conduce. În ei, spiritul domină carnea şi aceştia dobândesc o cunoaştere mai profundă a realităţii.

Există dimensiunea ultrapământească a Raiului şi a Purgatoriului, în care sufletele continuă să trăiască după separarea de trup. Există dimensiunea spiritelor pure, în care se mişcă îngerii. Există şi dimensiunea infernului. În aceste dimensiuni, pe care simţurile voastre nu le percep, materia este absentă. Cu toate că sunt invizibile, aceste dimensiuni sunt reale.

Pe lângă dimensiunea pământească şi cele ultrapământeşti ale spiritului pur, există alte dimensiuni în univers în care este prezentă viaţa omenescă, făcută din spirit şi materie. Mă refer la prezenţa altor oameni în univers, care reprezintă o parte imensă a creaţiei, şi care constituie o realitate concretă şi indiscutabilă. (3) Doresc să deveniţi conştienţi de faptul că nu sunteţi singuri în univers!

Dumnezeu nu a creat doar omul de pe Pământ. Ce vă face să credeţi că Dumnezeu v-a creat numai pe voi? De ce limitaţi atotputernicia lui Dumnezeu şi căutaţi să îngrădiţi gândirea Sa, aducând-o la nivelul vostru? Să ştiţi că universul este imens, cum imensă este şi puterea creatoare a lui Dumnezeu, care nu se poate măsura folosind criteriile omeneşti. Sunt mulţi oamenii care trăiesc pe alte planete, în realităţi fizice şi spirituale adesea foarte diferite de cele de pe Pământ. Însă toţi oamenii au în comun aceeaşi demnitate şi acelaşi destin: sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, au fost mântuiţi de Mine şi sunt fii ai lui Dumnezeu ca şi voi, destinaţi să intre în gloria Tatălui Meu, la sfârşitul timpurilor; atunci Îi voi încredinţa întreaga omenire, reînnoită şi mântuită.

La începutul creaţiei omenirea era nedivizată, destinată să trăiască în armonie cu Creatorul. Oamenii au fost chemaţi să aleagă între a fi sau nu credincioşi lui Dumnezeu, între a colabora sau nu cu El pentru binele întregii creaţii. Unii au rămas fideli, în timp ce alţii, printre care şi strămoşii voştri, s-au răzvrătit faţă de Dumnezeu. Alţii au rămas nehotărâţi sau n-au ajuns la o decizie totală.

Păcatul de răzvrătire comis de o parte din omenire, a divizat întreaga omenire şi v-a separat de fraţii voştri. De atunci, fraţii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu trăiesc în realităţi spirituale foarte elevate, deţin o cunoaştere cu mult superioară vouă, datorită căreia sunt mult mai avansaţi decât voi în domeniul spiritual, ştiinţific şi tehnologic. Fraţii rămaşi indecişi, sunt mai slabi spiritual, dar nu sunt răi, şi de aceea, spiritul lor e mai puternic decât al vostru. Cunoaşteţi bine realitatea voastră; ea e asemănătoare realităţii altor oameni răzvrătiţi ca şi voi. Cu toate acestea, omenirea de pe Pământ se află în condiţia cea mai rea, pentru că, spre deosebire de toţi ceilalţi, a încheiat alianţă cu Satana, şi el domneşte în multe inimi.

Eu am venit pe Pământ, în mijlocul omenirii celei mai fragile şi mai răzvrătite din univers; aici m-am întrupat, murind şi înviind o dată pentru totdeauna, pentru toţi oamenii din univers, oriunde s-ar afla. Cu jertfa Mea, am vindecat marea ruptură dintre Dumnezeu şi om produsă de păcatul originar, între oamenii din univers. Am venit între voi, dar nu numai pentru voi. Am coborât pe Pământ pentru ca din atâtea popoare să fac un singur popor, o umanitate nouă, destinată unei creaţii noi, eliberată de apăsarea stricăciunii şi a păcatului.

Dumnezeu uneşte, în timp ce Satana divide. Strămoşii voştri, amăgiţi de duşman şi aliaţi cu el, au provocat multe diviziuni, şi au pierdut amintirea a ceea ce au fost, într-atâta încât voi nici nu mai ştiţi de existenţa altor fraţi. V-aţi înţepenit pe planeta voastră şi credeţi că sunteţi unicii şi cei mai buni, când de fapt nu e aşa. Nu vă daţi seama că sunteţi slabi şi incapabili să vă mişcaţi în univers, să-i cunoasteţi natura şi întinderea.

Astăzi doresc să vă spun că aveţi alţi fraţi care sunt fii ai Tatălui Meu  şi al vostru. Cei credincioşi Tatălui sunt atât de puri! Vă iubesc şi se roagă pentru voi, vă însoţesc tăcut în istovitorul vostru drum pământesc. V-au ajutat adesea de-a lungul istoriei, şi vă ajută şi acum, fără ca voi să fiţi conştienţi de asta. Fac asta pentru că Dumnezeu doreşte acest lucru, doreşte ca omenirea să redevină una, prin credinţa în El, în speranţă şi iubire.

Cunosc deja întrebarea voastră: de ce nu ne-ai vorbit despre asta înainte? De ce nu este vreo urmă a acestui lucru în Evanghelie?

Eu vă spun că apostolilor Mei le-am vorbit despre această realitate. De ce n-aş fi făcut-o? Oare nu-I dă slavă lui Dumnezeu lucrarea mâinilor Sale?

Şi nu numai atât, ci vestea mântuirii trebuia şi trebuie dată tuturor popoarelor universului, nu numai celor de pe Pământ. Şi asta intra în mandatul apostolilor şi în mandatul fiecăruia dintre voi. Mulţi fraţi de pe alte planete aşteaptă mărturia voastră, pentru că în omenirea voastră Salvatorul s-a făcut om, iar părinţii voştri au văzut şi au auzit învăţătura şi lucrările Mele.

Vă întrebaţi cum puteţi face asta? Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă arate cum; El deţine toate mijloacele pentru a vă face capabili să vă îndepliniţi misiunea. Întrebaţi-vă mai degrabă dacă sunteţi dispuşi să o faceţi, sau preferaţi să nu credeţi acestei realităţi, pentru că Evanghelia nu vorbeşte despre asta, oamenii de ştiinţă nu ştiu, preoţii se îndoiesc, pentru că vă temeţi să nu fiţi luaţi drept vizionari, etc., etc.

Pe vremea apostolilor, omenirea nu a vrut să primească această revelaţie, nu pentru că n-ar fi fost în stare să înţeleagă, ci pentru că nu a vrut; în primele comunităţi creştine, acest subiect a cauzat multe probleme şi revolte puternice. Apostolii Mei au tăcut, şi tot aşa şi alţii care i-au urmat, pînă i s-a pierdut amintirea. De altfel, Eu însumi vorbeam în parabole, şi despre multe lucruri n-am putut vorbi deschis! Să vă dau un exemplu?

Gândiţi-vă la America. O găsiţi oare pomenită în Evanghelie, sau v-au vorbit apostolii despre ea? Nu, şi cu toate astea, acel continent exista; şi acolo trăiau alţi oameni, fraţi de-ai voştri, la care trebuia să ajungă Vestea Evangheliei. L-aţi descoperit după; dacă aş fi vorbit deschis cât am fost pe Pământ, n-aş fi fost crezut.

Cu toate acestea, de-a lungul  secolelor, Dumnezeu nu a încetat să dea semne privind existenţa altor fraţi în univers, şi mulţi martori dintre voi v-au vorbit despre aceasta. Ei au fost luaţi în râs, persecutaţi, dar au ţinut vie o licărire de lumină, pentru ca acest adevăr să nu fie strivit pentru totdeauna sub bolovanii minciunii şi  întunericului. Puternicilor Pământului le-a fost dat în multe moduri să cunoască existenţa acestei realităţi grandioase, pentru a o face cunoscută popoarelor de pe Pământ. Ce anume s-a întâmplat? Conducătorii voştri, astăzi, ca şi ieri, v-au înşelat. Nu au vrut să vă reveleze ceea ce ştiau priviror la viaţa în univers. Se tem să nu piardă putere şi privilegii, şi să trebuiască să se confrunte cu alţi conducători mult mai înţelepţi decât ei, reprezentanţi ai unor civilizaţii superioare vouă. Oamenii corupţi de pe Pământ se tem de ceea ce nu pot domina, şi ascund ceea ce nu vor să accepte. Astfel cred că-i împiedică pe ceilalţi să cunoască şi să accepte ceea ce lor nu le convine. Conducătorii voştri vă înşeală şi vă lipsesc de cunoaşterea unei realităţi care vă aparţine pe bună dreptate, ca fii ai lui Dumnezeu şi locuitori ai universului.

Astăzi vă anunţ că se apropie vremea când prezenţa vieţii altor oameni în univers va fi revelată de către Dumnezeu, la timpul şi în modul pe care Tatăl le va voi. Da, copii, vă asigur că adevărul lui Dumnezeu va fi dezvăluit întregii omeniri aşa cum este el, şi nu după interpretările şi simulările oamenilor.

Vor fi luminate lucrurile vizibile şi cele invizibile, care se vor manifesta fără impedimente. Acest lucru nu se va petrece însă pentru toţi oamenii, fără discriminare, şi nici nu se va manifesta prin acele semne eclatante pe care multe persoane superficiale le aşteaptă. Se va petrece în spiritul oamenilor care cred în Dumnezeu Tatăl, şi care I se dăruiesc prin Fiul în Spiritul Sfânt, prin Inima Neprihănită a Mariei. Acestor fii credincioşi le va fi dată cunoaşterea adevărată, profundă, incontestabilă a realităţii. Aceştia îi vor ajuta pe alţii să ajungă la aceeaşi cunoaştere, care se va transmite de la spirit la spirit; puternicii Pământului nu vor putea face nimic să împiedice acest lucru. Pe Pământ se va forma un popor nou, capabil să distingă adevărul de minciună, care nu se va mai lăsa sedus de vocile înşelătoare. Apoi vor urma şi semnele exterioare, ca şi confirmare a ceea ce va fi deja o realitate trăită în sufletele drepţilor.

De aceea, vă spun că, dacă sunteţi cu totul dăruiţi Mie şi gata să slujiţi operei Mele, veţi cunoaşte ceea ce se mişcă în univers, vizibil şi invizibil. Nu le voi mai permite puternicilor şi celor îngâmfaţi să ascundă de ochii micuţilor şi ai săracilor lucrarea Mea. Viaţa în univers este lucrarea Mea, fiecare om creat este opera lui Dumnezeu, ori pe ce planetă ar trăi. Nimeni nu-şi poate aroga dreptul de a ascunde opera Mea, de a o deforma sau de a o lua în râs. Pe pământ tocmai asta s-a întâmplat pînă acum. V-am lăsat liberi, în bunătatea Mea, să acţionaţi cum aţi crezut de cuviinţă. V-am trimis semne şi profeţi. Multora dintre voi le-am trimis fraţi de pe alte planete, credincioşi Mie, care v-au vorbit despre multe lucruri. Am aşteptat convertirea voastră, dar degeaba. Omenirea voastră nu vrea să vadă, se preface că nu ştie, e încăpăţânată şi rebelă.

Acum timpul e pe sfârşite. În ciuda corupţiei multora, pe Pământ există oameni care-L iubesc pe Dumnezeu, care I se oferă şi care rămân fideli, în mijlocul multor încercări. Din păcate nu sunt mulţi, dar de la această mică rămăşiţă va reporni cu putere opera lui Dumnezeu, şi vestea mântuirii va fi purtată întregului univers. Fiecare fiu al lui Dumnezeu, de pe orice planetă, va avea posibilitatea să Mă cunoască, să Mă iubească şi să-Mi urmeze. Întreaga omenire va trebui să se întâlnească faţă în faţă cu Mine, mai devreme sau mai târziu.

Dacă veţi fi gata să faceţi parte din mica Mea rămăşiţă, dându-Mi viaţa voastră cu sinceritate şi iubire, fraţii din univers credincioşi lui Dumnezeu vor veni la voi, şi îi veţi întâlni. Nu va fi o întâlnire ca între nişte străini care se privesc cu suspiciune, ci va fi o regăsire a fraţilor îndelung despărţiţi. Va fi o îmbrăţişare plină de iubire. Aceştia vă vor ajuta să vă înălţaţi tot mai mult către Dumnezeu, şi tot aşa vor face şi cu alţi fraţi de pe alte planete care au nevoie de ajutor. Încet-încet se vor reuni fiii Mei împrăştiaţi în univers; vor fi reînnoiţi în spirit şi în gândire, prin comuniunea în Spiritul Sfânt care va fi între ei. Va fi un popor nou, adevăratul popor al lui Dumnezeu.

Nu va mai trece mult timp până când toate acestea se vor întâmpla. Acţiunea Mea va fi tot mai rapidă şi mai puternică, pentru că e mare nevoia de mântuire a multor oameni din univers, şi strigătul lor ajunge la Mine.

De aceea, voi interveni cu putere în istoria omenirii, servindu-Mă de oameni oneşti, integri şi fără ambiţii. Nu vi se cere să ştiţi cum şi când se vor realiza planurile lui Dumnezeu, şi nici să faceţi lucruri mari. Vi se cere să vă puneţi cu totul la dispoziţie, dându-Mi viaţa voastră, pentru ca Eu  să pot acţiona în voi şi să vă transform. Astfel, viaţa voastră va fi instrument al mântuirii, şi va atinge cu iubire lucrurile vizibile şi invizibile.

Viaţa voastră reînnoită va fi forţa şi bucuria voastră, va fi o piatră vie în templul lui Dumnezeu.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

 

(1)   Despre gândul lui Dumnezeu în noi am vorbit pe larg în cartea „Rescrierea Istoriei – Vol.I, În gândul lui Dumnezeu”.

(2)   În cartea „Dincolo de marea barieră”, în capitolele 5 şi 13, am vorbit despre suflarea de viaţă în creaţie şi despre om, alcătuit din spirit, suflet şi trup.

(3)   Despre viaţa pe alte planete am vorbit pe larg în cartea „Dincolo de marea barieră”, la capitolul 6.