Dragi cititori, mesajul lui Isus pe care vi-l propun în această lună, tratează tema răului şi a suferinţei, temă delicată şi atât de prezentă în viaţa noastră. Aş vrea ca aceste cuvinte să vă fie mângâiere şi să vă transmită speranţă, în vremurile atât de grele pentru omenirea noastră. Vă salut şi vă doresc tot binele.

 

Mesajul lui Isus din 11 februarie 2011

Vă binecuvântez, fiii Mei iubiţi, cu toată puterea iubirii Mele. Astăzi doresc să vă vorbesc despre legătura dintre rău şi suferinţă.

Răul este o rădăcină otrăvită  care se află în voi, care face parte din natura voastră în urma păcatului originar comis de strămoşii voştri. Înainte de păcatul originar, păcatul era o realitate în afara omului; păcătuind şi aliindu-se cu Satana, strămoşii voştri au primit în ei înşişi răul, care a pătruns astfel în profunzimile omului. Din acel moment, răul face presiune din afara şi dinăuntrul fiecăruia, strângându-vă într-o menghină teribilă.

Consecinţele le puteţi observa în voi şi în jurul vostru. Păcatul originar a deschis porţile stricăciunii, care culminează cu moartea, şi care s-a transmis de la  strămoşii voştri la generaţiile care au  urmat. Din tulpina bolnavă au ieşit vlăstare bolnave şi suferinde.

De aici îşi are originea suferinţa, adică acea condiţie în care omul e dominat de evenimente şi de materie, pentru că nu este capabil să cunoască legile divine ale vieţii şi să li se conformeze, din cauza stricăciunii care este în el. Aceasta îl împiedică să-L cunoască pe Dumnezeu, Binele suprem; orice suferinţă se naşte din necunoaşterea lui Dumnezeu. Aici v-a adus răzvrătirea  faţă de Creator, răzvrătire care se reînnoieşte în fiecare zi în comportamentul multor oameni de pe Pământ.

Răul vă separă de gândirea lui Cristos, locuieşte în voi şi, din exterior, pătrunde în conştiinţa voastră. Vă face să acţionaţi conduşi de gândul vostru, care e uman şi prin urmare, limitat şi incapabil să cuprindă misterul ce pătrunde întreaga creaţie şi care vă menţine în existenţă.

Dăruirea voastră sinceră lui Dumnezeu, prin Inima Neprihănită a Mamei Mele, face ca viaţa şi legile Sale să devină o carte pe care Domnul o deschide  înaintea ochilor voştri, pentru a putea citi în ea iubirea şi puterea Sa. Atunci Spiritul Sfânt vă umple şi vă comunică gândul Meu, iar Eu pot să vă călăuzesc viaţa şi să vă prezint Tatălui Meu, pentru ca El să reînnoiască în fiecare din voi pecetea vieţii, cu care aţi fost însemnaţi încă din momentul concepţiei.

Dacă însă continuaţi să rămâneţi departe de Dumnezeu, dacă refuzaţi iubirea şi ajutorul Său, atunci răul se manifestă în voi cu toate consecinţele sale tragice, şi nu numai. Vă loveşte şi din exterior: duşmanul vă atacă, vă arată limitele proprii, ale celorlalţi, răutatea lumii; astfel rămâneţi închişi într-un cerc fără ieşire, care vă provoacă suferinţă în spirit şi în trup.

Depresiile voastre, bolile voastre, conflictele, neliniştea care vă marchează existenţa, derivă din necunoaşterea legilor lui Dumnezeu sau, şi mai grav, din refuzul acestora, care vă îmbolnăveşte  şi vă împiedică să vedeţi soluţiile pe care Dumnezeu le-ar avea pentru voi.

Câţi bărbaţi şi femei de pe Pamânt trăiesc contrar legilor vieţii! Sunt mulţi; ei înşişi suferă şi provoacă la rândul lor suferinţă.

Dumnezeu v-a dat o lege, a înscris-o în inimile voastre. Legea lui Dumnezeu nu e o culegere de porunci şi interdicţii, ca legile omeneşti, ci e rodul bunătăţii Sale, şi vă conduce la o viaţă integră şi fericită.  E fondată pe iubire: iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.

A-L iubi pe Dumnezeu, mai înainte de orice şi mai presus de toate; această iubire stă la baza existenţei voastre. A-L adora în voi înşivă, a-L sluji pe El şi nu oamenilor care se cred puternici când de fapt nu sunt nimic. Da, vă spun: e inutil să-i adoraţi pe cei puternici, să vă supuneţi lor, vânzându-vă demnitatea în schimbul unei recompense. Dacă nu-L iubiţi pe Dumnezeu şi nu-L adoraţi, vă excludeţi din viaţă, şi daţi de  moarte. Şi nu vorbesc doar de moartea fizică, pentru că există o formă de moarte la fel de devastantă: moartea existenţială, golul, nonsensul. DUMNZEU E CEL CARE ESTE, şi dacă vă separaţi de El, VOI NU SUNTEŢI, pentru că vă privaţi de esenţa vieţii  care dă sens oricărui lucru. Trăiţi fără să aveţi viaţă, observaţi fără să înţelegeţi, umblaţi fără destinaţie; aşa îşi trag zilele sărmanii Mei fii care au ales să stea departe de Mine.

A-l iubi pe  aproapele ca pe tine însuţi; această iubire stă la baza comportamentului vostru. Să nu ucizi, să nu furi, să nu faci adulter, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, să nu minţi, să nu-l lipseşti pe aproapele tău de demnitatea sa şi de bunurile cinstit dobândite, să-i ajutaţi pe fraţii voştri să crească în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a legilor Sale. Dacă veţi face aşa, veţi fi fericiţi; apăsarea materiei nu vă va putea domina, cu toate obstacolele pe care Satana, duşmanul, le seamănă fără încetare în drumul vostru, pentru că e ucigaş de la bun început (Cfr. In 8, 44).

Cum vă gândiţi să respectaţi această lege? Cu eforturile voastre umane? Cu formalisme şi cu aparenţe? Nu… puteţi trăi după legea lui Dumnezeu numai  dacă o iubiţi, şi o puteţi iubi numai dacă dacă-L iubiţi pe Cel de la Care provine această lege.

Să revenim la început, dragi copilaşi: calea pentru a-L iubi pe Dumnezeu este a-I oferi viaţa voastră, prin Inima Neprihănită a Mariei. Numai astfel îmi permiteţi să acţionez în voi pe deplin, şi numai aşa legea Mea operează în voi şi aduce roade, roade de pace, de bucurie şi de dreptate.

Răul, deci, produce suferinţă, provoacă boli fizice şi spirituale. Cine Îl urăşte pe Dumnezeu şi legile vieţii, se contaminează pe sine şi întreaga omenire. Comportamentul pervers al multor oameni se abate ca o coasă asupra tuturor. Vă întrebaţi adesea de ce cei nevinovaţi trebuie să plătească greşelile altora, şi pentru asta îl acuzaţi pe Dumnezeu: Dumnezeu permite, Dumnezeu nu împiedică, etc. etc.

Vă spun că răul nu provine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este numai bine, lumină şi bunătate. Răul provine de la satana şi de la alianţa încheiată cu el de către strămoşii voştri, care  s-a reînnoit şi se reînnoieşte neîncetat de-a lungul secolelor în toate generaţiile. Cu durere profundă constat că marea parte a omenirii de pe Pământ vrea să-şi facă sieşi pe plac, şi nu lui Dumnezeu; în locul legii Spiritului alege mai degrabă legea egoismului care duce la moarte. De aici se declanşează violenţa răului care vă afectează pe toţi, fără excepţie, şi care e cu adevărat mare, pentru că astăzi pe Pământ oamenii egoişti sunt mai numeroşi decât adevăraţii fii ai lui Dumnezeu.

Nu există deci nici un remediu pentru voi? Oare Dumnezeu v-a abandonat­? Nu, copilaşlor, nu sunteţi părăsiţi. Tatăl vostru v-a dat posibilitatea de a ieşi o dată pentru totdeauna din această teribilă cursă a răului care produce suferinţa. Cum? Prin Mine.

Eu am venit pe Pământ pentru a anula puterea răului, înfruntându-l direct pe satana. Luând asupra Mea moartea şi nimicind-o prin Învierea Mea, nu numai că am învins răul, ci mult mai mult de atât: am sfinţit suferinţa, făcând-o mântuitoare. Astfel că, dacă sunteţi uniţi cu Mine, dacă mă iubiţi şi vă uniţi suferinţele cu pătimirea Mea, fiecare durere devine mântuitoare.

Orice durere unită cu Crucea Mea are puterea de a nimici răul, şi se întoarce duşmanului ca un bumerang. Satana credea că pe cruce Îl  ucide pe Dumnezeu, dar s-a nimicit pe sine însuşi.

După Moartea şi Învierea Mea, suferinţa a fost sublimată. Ea nu mai este doar teribila consecinţă a păcatului, ci şi victoria asupra duşmanului. De fapt, suferind ca şi Mine şi pentru Mine, fiii Mei nu mai sunt dominaţi de rău ci îl distrug, aşa cum am făcut-o Eu. Pe Cruce am suferit şi am învins răul. Uniţi cu Mine, şi voi suferiţi pe crucile voastre, dar învingeţi răul.

Astfel, suferinţa voastră, oferită Mie, devine balsam pe rănile omenirii, şi o spadă care-l loveşte pe duşman.

Să ştiţi că astăzi, suferinţa multor nevinovaţi de pe Pământ e intim unită cu Jertfa Mea; e o armă atât de puternică împotriva răului încât Pământul este regenerat, în ciuda răutăţii atâtor oameni care-i oprimă cu perversitate pe cei mici şi sărmani. Însă Eu Îi ofer Tatălui sângele celor nevinovaţi, îl unesc sângelui Meu. Ultimii de pe Pământ, cei repudiaţi de omenire, cei consideraţi un nimic, sunt demni să-I stea alături Mântuitorului, să urce cu El pe Cruce. Astfel, încă o dată satana se autodistruge, acolo unde se crede învingător, unde crede că a scăpat de acei micuţi pe care îi detestă aşa de mult, fiindcă îi amintesc de puritatea pe care a pierdut-o.

Numai Eu am puterea să transform durerea voastră în suferinţă mântuitoare, pentru că Eu sunt Mântuitorul. Durerea mântuitoare vă răscumpără pe voi şi întreaga omenire. Pot transforma suferinţa voastră în victorie numai dacă Îmi daţi viaţa voastră şi crucile voastre, pentru că vă respect libertatea; de aceea, doresc să participaţi liber şi conştient la opera Mea de răscumpărare. Omenirea are nevoie de fiii lui Dumnezeu mai mult ca oricând; are nevoie de persoane capabile să transforme răul în bine cu puterea iubirii divine care operează în ei.

De aceea, curaj, dragi copii! Şi dacă suferiţi, să ştiţi că vă sunt alături, gata să transform fiecare cruce în Înviere; Îmi este de ajuns  un sincer act de credinţă, Îmi ajunge să-mi dăruiţi durerea voastră. Durerea voastră oferită Mie este o comoară preţioasă! E durerea sfinţilor care, ca un foc arzător, purifică întrega omenire şi învinge răul.

Suferinţa nu va domni pe vecie pe Pământ, şi nici moartea. Eu Mă voi întoarce pentru a înlătura definitiv răul şi stricăciunea, şi pentru a proclama victoria finală a poporului Meu asupra satanei şi adepţilor  săi.

Atunci vor învia cete imense de martiri necunoscuţi, învingători asupra răului şi morţii; Îmi vor sta alături în ziua biruinţei. Paşii lor vor călca trufia duşmanului.

Omenirea nu va mai cunoaşte suferinţa, ci numai fericirea nesfârşită a celor buni, blânzi, a adevăraţilor închinători ai Tatălui.

Nu e un basm, e promisiunea lui Dumnezeu.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.