de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

cu aceste reflecţii aş dori să însoţesc marile evenimente care se derulează sub ochii noştri. Încerc în acest fel să vă ajut să le înţelegeţi mai bine, pentru a primi harul pe care ele îl poartă în sine.

Sfântul Arhanghel Mihail, în mesajul din 1 martie 2013 [1], ne-a înştiinţat despre prezenţa sa în timpul Conclavului cardinalilor şi despre acţiunea întregului Trup Mistic pentru alegerea noului Papă, Francisc. În mesajul care a urmat, din 17 martie [2], Sfântul Mihail a declarat că va rămâne în mijlocul poporului lui Dumnezeu pentru a-l conduce la Cristos şi afirmă:

 „Azi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală, după dorinţele Preasfintei Treimi. S-a încheiat lunga fază de pregătire din aceşti ultimi ani; în anul 2013 am intrat, după cum v-a fost deja explicat, în timpul unei mari Acţiuni Trinitare, prin care Dumnezeu va introduce întreaga omenire şi toate creaturile în Noua Creaţie.”

 Împreună cu el acţionează toate instrumentele lui Dumnezeu, ordinare şi extraordinare. Papa Francisc e însufleţit de harul lui Dumnezeu şi s-a pus în slujba poporului cu întreaga sa viaţă, după cum mărturisesc gesturile şi vorbele sale.

Dumnezeu doreşte ca toţi fiii Săi să facă Trecerea Pascală: să iasă din orizonturile înguste de pe acest Pământ, care orientează omul înspre el însuşi şi-l sufocă cu nelinişti, tensiuni şi lupta pentru supravieţuire. El doreşte ca fiii Săi să se deschidă, prin Cristos cel Înviat, dimensiunii fascinante a veşniciei, care e reală şi nu dezamăgeşte niciodată.

 Vă propun câteva puncte pentru drumul vostru:

 1) Fiţi ucenici ai lui Isus. În duminica Floriilor a început drumul  pentru a deveni discipolii lui Cristos.

 – Isus, Dumnezeul făcut Om, supus Tatălui în toate încercările „până la moarte şi moarte pe cruce”, a fost glorificat „…pentru ca în numele lui Isus, în cer, pe Pământ şi sub Pământ, tot genunchiul să se plece şi toată limba să proclame că Isus este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2, 86-11).

Şi noi suntem chemaţi la această ascultare faţă de Dumnezeu Tatăl, pentru ca spiritul nostru să se unească cu spiritul lui Isus şi să-L urmeze în glorie.

 – Isus se oferă pentru noi; El ne veghează fiecare pas cu o atenţie afectuoasă, fiind mijlocitorul nostru la Tatăl, pentru a ne ocroti de cel rău: „Dar Eu        M-am rugat pentru tine, pentru ca să nu piară credinţa ta” (Lc 22,32). Isus i-a adresat aceste cuvinte lui Petru, dar ele sunt valabile pentru fiecare om care doreşte să fie unit mistic cu Cristos; putem să contăm pe El în slăbiciunile noastre.

 – Şi noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu, dar nu oricum. Între Isus şi noi trebuie să curgă viaţa de credinţă, de speranţă, de iubire: să ne punem încrederea în El, să dorim să ne înălţăm cu El la Tatăl. Isus le-a spus apostolilor Săi: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Lc 22,40). În acest fel, rugăciunea ne permite să fim activi şi operanţi în Spiritul lui Cristos, să fim o inimă şi-un suflet.

 – Să manifestăm identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu şi în încercări, şi atunci când pierdem totul, până şi viaţa! În acest fel devenim mărturisitori ai lui Dumnezeu şi-l învingem pe cel rău. Isus, întrebat de sinedriu – tribunalul evreiesc care avea să-L condamne la moarte – dacă era sau nu Fiul lui Dumnezeu, a răspuns:”Voi  spuneţi că Eu sunt!”(Lc 22,70).

 – Să încercăm să privim dincolo de emoţiile noastre şi să acceptăm tot adevărul. Iată cum ne conduce Isus:

 „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri…” (Lc 23,28). Trăind şi acţionând în adevăr, devenim oameni integri.

 – Să ne străduim să acţionăm asemenea lui Dumnezeu: să-i iertăm pe cei care ne fac rău, ne vatămă sau ne condamnă la moarte:

„Tată, iartă-le lor pentru că nu ştiu ce fac” (Lc 23,32-38). În acest fel, reparăm ruinele profunde ale omenirii şi participăm la Noua Creaţie. Ce mare putere dumnezeiască se descătuşează în noi atunci când facem un act de iertare!

 – Să mergem dincolo de dreptatea umană! Astfel, ne vom putea înălţa la Dumnezeu într-o clipă şi le vom putea deschide şi altora un drum rapid către El. Unul dintre tâlharii răstigniţi lângă Isus s-a rugat: „Isuse, pomeneşte-mă când vei veni în împărăţia Ta!”, iar Isus i-a răspuns: „Te asigur că azi vei fi cu Mine în Rai!” (Lc 23, 42-43).

 – Să-I încredinţăm lui Dumnezeu şi spiritul nostru, spiritul vieţii, atunci când murim faţă de noi înşine. Atunci, în noi acţionează în libertate atotputernicia Preasfintei Treimi:

„Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez viaţa Mea” (Lc 23,46).

 2) Astfel uniţi cu Spiritul lui Cristos, înviem spiritual. Parcurgem drumul care duce spre minunăţiile infinitului, fără să ne mai întoarcem înapoi. Spiritul nostru, condus de Spiritul lui Cristos, va descoperi zi de zi Noua Creaţie, care se naşte în noi şi prin noi, şi învăluie întregul Univers.

 În acest punct, vă recomand să citiţi o experienţă fascinantă trăită de Stefania Caterina, preluată din una din cărţile sale [3], şi intitulată: „Cu Sfântul Francisc pe Planeta Nouă”.  Înainte de a o citi, şi ori de câte ori doriţi să vă cufundaţi în minunăţiile iubirii lui Dumnezeu, vă sugerez să vă rugaţi Spiritului Sfânt astfel:

 

„O, Spirite Viu al Dumnezeului Celui Veşnic, ador în Tine Trinitatea!

 Ador Înţelepciunea Ta, care e în Tine din veşnicie.

 Recunosc lumina Ta, care iluminează fiecare suflet.

 Te rog pe Tine, care eşti singura mea rugăciune,

 să te rogi neîncetat în mine.

 În tăcere, cu veşnicul Tău cuvânt, fii Tu în mine adoraţia mea perpetuă.

Umple-mă de credinţă şi speranţă!

 Tu, unica Iubire, fii în mine Iubirea mea!

 Condu-mă astfel încât să fiu credincioasă întreaga mea viaţă,

 numai Dumnezeului Trinitar şi Unic. Amin.”

 

Şi eu mă voi ruga pentru voi şi cu voi. Vă doresc un Paşte Fericit şi vă însoţesc cu binecuvântarea Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt.

 

*

 Cu Sfântul Francisc pe  Planeta Nouă

Era noaptea dintre 3 şi 4 octombrie, 2009, ajunul sărbătorii Sfântului Francisc de Assisi, un sfânt care-mi este deosebit de drag şi care este şi patronul ţării mele, Italia. Era aproximativ ora trei când m-am trezit. Simţeam pace şi bucurie şi aşa am început să mă rog, invocându-l mai ales pe Sfântul Francisc. La un moment dat m-am trezit, în spirit, pe o planetă deosebit de frumoasă. Aveam certitudinea că nu era vorba doar de un loc necunoscut mie, ci de o realitate total nouă, neprihănită. Părea că Dumnezeu abia o crease, astfel că mi-a venit în minte să numesc acel loc “planeta nouă”.

Lângă mine a apărut Sfântul Francisc, îmbrăcat aşa cum îl vedeam de obicei, într-un veştmânt simplu. Stăteam alături pe o culme de pe care se vedea o panoramă minunată şi un orizont infinit. Sfântul Francisc îmi arăta cu mâna peisajul şi îmi spunea: “Acum vei cunoaşte acest loc, pregătit pentru noua omenire, răscumpărată de Sângele lui Cristos şi unită cu El. Aşa va fi transformată toată Creația.”

Am coborât în natura care ne înconjura. Mergeam alături unul de altul, învăluiţi într-o mare tăcere, iar Sfântul Francisc îmi zâmbea, fără să vorbească. La un moment dat mi-a spus să merg singură mai departe, pentru că misiunea lui era terminată. Acum era rândul meu să intru într-o relaţie directă cu mediul înconjurător.

Am continuat să merg prin minunăţia care se deschidea în faţa mea: păduri imense şi parfumate, câmpii vaste, dealuri şi munţi. Am observat natura luxuriantă, uimitoare, necontaminată. Oriunde îmi întorceam privirea vedeam izvorând apă limpede şi cristalină; peste tot întâlneam lacuri, râuri şi cascade. Traversam câmpii verzi, iar florile se deschideau la trecerea mea ca şi cum ar fi înflorit pe loc. Am înţeles că în acest mod natura îmi ura bun venit; am perceput o armonie absolută între mine şi Creație, ca şi cum ne-am fi înţeles reciproc şi ne-am fi ştiut nevoile una alteia. Nu ştiu să explic mai bine în cuvinte ceea ce vedeam şi simţeam.

 Acelaşi lucru se întâmpla cu animalele care veneau să mă întâmpine în număr din ce în ce mai mare. Multe dintre ele erau asemănătoare celor de pe Terra. Vedeam cai, urşi, câini asemănători cu ai noştri, dar mult mai frumoşi şi mai armonioşi. La un moment dat s-a apropiat de mine o haită de lupi. Păreau mai degrabă nişte câini docili, care nu inspirau niciun pic de teamă. Ne observam unii pe alţii, iar eu înţelegeam cu o deosebită claritate ceea ce voiau să-mi transmită, chiar dacă o făceau fără cuvinte. De fapt, îşi împingeau cu botul puii spre mine, pentru ca să-i binecuvântez; ştiam că doreau binecuvântarea mea. O putere şi o fericire imense mă umpleau în timp ce mângâiam şi binecuvântam acele animale superbe. Ochii lor mari exprimau afecţiune şi recunoştinţă. Nu voi uita niciodată această scenă care s-a întipărit adânc în inima mea.

 Spaţiile erau cu adevărat imense, făcându-mă să mă întreb dacă voi reuşi vreodată să le explorez.

Deodată, s-a apropiat un imens cal alb care a îngenuncheat în faţa mea, făcându-mă să înţeleg că puteam urca pe el ca să mă poarte, lucru pe care    l-am şi făcut. M-a purtat blând, fără zdruncinături, şi eram fericiţi să fim împreună. Am ajuns la un lac mare şi am descălecat, după ce i-am mulţumit şi l-am binecuvântat. Apropiindu-mă de malul lacului, am văzut peştii sărind afară din apă; lucrul straniu şi diferit faţă de Terra, era că aceşti peşti puteau trăi atât în apă cât şi în afara ei. Un peşte mare, asemenea unei balene, s-a apropiat încet de mal până la locul unde mă aflam eu şi m-a făcut să înţeleg că mă puteam aşeza pe spatele lui; aşa am şi  făcut şi, mulţumită lui, am traversat în lung şi în lat lacul, care mi s-a părut enorm. Un râu mare, cu apă limpede se vărsa în lac. Am urmat cursul lui până la izvoare.

M-am trezit apoi într-o pădure imensă, plină de arbori cu fructe necunoscute. Nu mai văzusem niciodată ceva asemănător. Niciun pom nu semăna cu celălalt şi fiecare avea o altă înălţime şi fructe diferite ca mărime şi culoare. Am vrut să gust aceste fructe; unele erau la îndemână, altele erau de neatins. Deodată, printre crengi mi-a apărut o maimuţică, asemănătoare celor de pe Pământ, care  mi-a adus puii săi. I-am mângâiat şi i-am binecuvântat aşa cum făcusem şi mai înainte, după care maimuţa a sărit repede prin arbori şi a cules fructe diferite, pe care mi le-a adus. Le-am gustat, iar gustul lor era pentru mine complet nou; nu semăna cu gustul niciunui fruct pe care îl cunoşteam. Îmi dădeau o senzaţie de saţietate care mă făcea să cred că nu mai aveam nevoie de nimic altceva; nu-mi mai era nici foame, nici sete. Dar lucrul cel mai deosebit era că, în locul de unde fusese cules un fruct, altul creştea la loc imediat; planta înlocuia imediat fructul cules cu unul nou.

Ce natură generoasă! Nu am putut să nu mă gândesc la truda agricultorilor noştri pentru a culege fructele Pământului, la lupta lor cu calamităţile naturale.

Ce raport dificil există între omul de pe Terra şi natură!

Apoi am gustat apa aceea, atât de limpede, care izvora pretutindeni. Părea un cristal şi avea un gust diferit de cel al apei noastre; pe lângă faptul că potolea imediat setea, îmi dădea senzaţia că mă vindecă în interior.

Ceea ce mi-a rămas întipărit îndeosebi în memorie din natura acestei planete este extraordinara frumuseţe şi armonia tuturor creaturilor: plante, animale, ape etc. Nu am văzut nori şi nici nu am întâlnit ploi sau furtuni. Totul era calm, senin, fiecare lucru era la locul său. Părea că fiecare creatură era gata să mă ajute şi să fie ajutată, asemenea acelor animale care veniseră să primească binecuvântarea pentru puii lor. Era un schimb reciproc de pace şi tandreţe.

Vă asigur că ceea ce am văzut este cu adevărat de neuitat.

Încă un lucru m-a impresionat în mod special: nu am văzut marea, ca şi cum n-ar fi existat. Arhanghelul Rafael mi-a explicat ulterior că marea este insidioasă, misterioasă, că nu se ştie niciodată ce ascunde în ea. E asemenea inimii omului de pe Terra. În Noua Creație, în schimb, natura va fi reînnoită şi transformată asemenea omului nou. Nu va mai fi viclenie, nici secrete înfricoşătoare, ci totul va fi ca o carte deschisă, pe care omul o va putea citi până în capăt.

Pe urmă, experienţa s-a terminat şi m-am revăzut în camera mea. A doua zi am continuat să reflectez asupra experienţei avute în acea noapte şi m-am rugat pentru a mulţumi şi pentru a primi lumină.

[1] Cf. Mesajului din 1 martie 2013 intitulat: „Puterile Iadului nu o vor birui“, publicat pe acest site.

 [2] Cf. Mesajului din 17 martie 2013 intitulat „Nu am venit să stric ci să împlinesc“ publicat pe acest site.

 [3] Cf. Cf. „Rescrierea istoriei – Vol.I În gândul lui Dumnezeu“, Ed. Luci dell’Esodo 2010, pag.116