Dragi cititori,

Dragi cititori,

am primit unele mesaje, în care persoanele îmi cer să lămuresc un pasaj din ultimul mesaj al Spiritului Sfânt, publicat în luna august, şi anume:

Eu nu pot face altceva decât să vă indic drumul, însă nu pot decide în locul vostru. De aceea greşesc persoanele care-L roagă pe Dumnezeu să convertească sufletele. De aici se nasc şi multe dintre calomniile care se aud în lume: Dumnezeu nu-i converteşte pe cei răi, nu schimbă asta sau cealaltă. Dumnezeu ar putea face totul pentru că e atotputernic, însă vă lasă liberi, pentru ca în libertate să alegeţi calea voastră, în bine sau în rău… etc”.

Le mulţumesc celor care mi-au scris, cerându-mi explicaţii. Consider că acest lucru e foarte util pentru a aprofunda tematicile pe care le tratăm pe site, care sunt extrem de delicate şi au nevoie de explicitări, întrucât cuvintele omeneşti sunt mereu inadecvate în faţa misterului. Consider folositor să se instaureze un dialog între voi şi mine, chiar dacă la distanţă; şi acest lucru contribuie la crearea comuniunii între noi, şi face site-ul mai viu.

Continuă lectura „Dragi cititori,”

Decizia sufletului

annunciazione

Dragi cititori,

Sunt fericită să fiu din nou împreună cu voi. Continuăm împreună drumul nostru, către o înţelegere  tot mai profundă a vieţii lui Dumnezeu în noi. În această lună vă propun un mesaj în care Spiritul Sfânt vorbeşte despre necesitatea deciziei pentru adevăr, şi despre consecinţele pe care le comportă lipsa acestei decizii. Cred că aceste cuvinte ne privesc pe toţi îndeaproape, pentru că în fiecare zi suntem nevoiţi să alegem între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Pare că viaţa ne obligă să jucăm o interminabilă partidă de şah, în care e de vitală importanţă a face mutarea justă, a alege pe ce drum o apuci: calea lui Dumnezeu, o cale pe care o gândim noi, sau, şi mai rău, calea pe care satana ne-o sugerează, în mii de moduri şi cu mii de tentaţii. Nu ne rămâne decât să ne oferim pe noi înşine lui Dumnezeu, prin Inima Neprihănită a Mariei, pentru a fi călăuziţi pas după pas spre alegerea justă, care ne duce şi la transformarea vieţii.

Nu mă lungesc asupra acestor puncte, despre care am tratat pe larg în cărţile precedente. Vă încredinţez, deci, cuvintelor Spiritului Sfânt care e adevărata călăuză a vieţii voastre. Vă salut cu mult drag şi rămân unită cu voi în rugăciune.

  Continuă lectura „Decizia sufletului”

Consacraţi în adevăr

Consacrati nella verità

 Iată-ne din  nou împreună, dragi cititori.

Sper că sunteţi bine şi sunteţi fericiţi în Dumnezeu. În această lună doresc să vă împărtăşesc cuvintele pe care Spiritul Sfânt mi le-a adresat referitor la consacrare. Când vorbim de consacrare, poate ne vine spontan să ne gândim la preoţi sau la călugări. În realitate, fiecare dintre noi este chemat să se consacre lui Dumnezeu. Această consacrare nu constă într-o anumită formă de viaţă, ci mai degrabă într-o stare interioară a persoanei, care se dăruieşte pe sine însăşi Domnului, independent de realitatea în care trăieşte. În acest sens, sunt consacraţi toţi aceia care în mod sincer doresc să îi aparţină lui Dumnezeu şi se abandonează voinţei Sale. Consacrarea noastră este terenul din care încolţeşte fiecare vocaţie, fie ea căsătorie, preoţie, viaţă religioasă, etc. Pe cei care decid să îşi pună viaţa în mâinile lui Dumnezeu lăsând orice egoism pentru a urma calea lui Isus, Domnul îi primeşte ca şi consacraţi ai Săi. Dumnezeu nu face diferenţe între persoane, primeşte cu iubire darul fiecăruia.

Să nu ne speriem deci, din  cauză că nu ne-a fost cerut să facem lucruri mari, sau să rostim discursuri sublime pentru a-I plăcea lui Dumnezeu; ni se cere doar să fim ca şi copiii încrezători, fără răutate, care cred în bunătatea Tatălui lor şi I se încredinţează, fiind siguri că vor primi în schimb numai bine şi fericire. Dacă facem aceasta, Dumnezeu ne transformă şi participăm la opera Sa de salvare. Da, Domnul are nevoie de aceşti consacraţi pentru a ajuta umanitatea, pentru a-i arăta un alt mod de a trăi, pentru a deschide fiecărui om de bunăvoinţă calea speranţei.

Iată deci cuvintele Spiritului Sfânt; vă doresc să primiţi Lumina şi Puterea Lui. Vă salut şi vă îmbrăţisez pe toţi în Cristos.

Continuă lectura „Consacraţi în adevăr”

Înălţaţi la Tatăl

Elevarsi al Padre

 

Dragii mei,

Iată-ne din nou împreună după timpul pascal, în care am rememorat marile evenimente ale mântuirii. De fapt, marea trecere de la moarte la viaţă ne revine fiecăruia dintre noi, independent de timpul liturgic în care ne aflăm. Moartea şi învierea se succed în existenţa noastră; în numeroasele încercări ale vieţii, suntem chemaţi să experimentăm victoria pascală a lui Cristos, transformând fiecare moarte în înviere.

Facem parte din poporul lui Dumnezeu care parcurge încontinuu drumul spre realizarea deplină a promisiunilor lui Dumnezeu; e un drum care trece neapărat prin etapele convertirii, pentru a ajunge la transformarea fiinţei noastre. Despre acest lucru am tratat pe larg în primul volum al seriei „Rescrierea istoriei”, cu titlul: „În gândul lui Dumnezeu”; în acesta am prezentat experienţe trăite şi explicaţii primite privind gândul lui Dumnezeu care trăieşte în noi şi care ne transformă din zi în zi.

Un aspect fundamental al vieţii spirituale este capacitatea sufletului de a primi noutatea lui Dumnezeu. Care noutate? Cea cuprinsă în viaţa pe care Dumnezeu ne-o comunică necontenit prin iubirea Sa. De fapt, viaţa lui Dumnezeu e mereu nouă şi se reînnoieşte fără încetare. Nu e niciodată statică, din contră, e dinamică, vitală, plină de experienţe mereu noi. Isus ne-a asigurat că dinlăuntrul celui care crede vor curge râuri de apă vie (In 7, 37-39).

Ne putem deschide noutăţii lui Dumnezeu doar dacă suntem dispuşi să primim viaţa Sa în fiecare moment, dacă suntem dispuşi să fin schimbaţi pentru a-I permite Domnului să trăiască în noi. Unica modalitate prin care putem reuşi acest lucru este oferindu-ne viaţa lui Isus prin Inima Neprihănită a Mariei. Aceasta e singura cale care ne permite să fim în pas cu harul, să fim creaturi noi. Mi-a fost explicat de multe ori de către Domnul, şi am experimentat: pentru a primi de la Dumnezeu plinătatea vieţii,  trebuie ca, la rândul nostru, şi noi să-i dăm viaţa noastră lui Dumnezeu, pentru că se primeşte în măsura în care se dăruieşte. Dându-i tot lui Dumnezeu, se primeşte de la El totul; e o lege a Spiritului. Nu e oare viaţa noastră totul? Ce altceva putem să-I dăm lui Dumnezeu mai mare decât viaţa noastră?

Deschiderea faţă de noutatea vieţii dumnezeieşti face ca fiinţa noastră să se înalţe către Tatăl. Despre aceasta vorbeşte mesajul Spiritului Sfânt pe care vi-l propun în această lună. L-am primit în 1999, ziua sărbătorii Înălţării; sper să vă fie folositor.

Vă salut, şi vă doresc tot binele, în Cristos.

  Continuă lectura „Înălţaţi la Tatăl”

Intimitatea cu Dumnezeu

Pentecostes

Vă salut, dragi cititori!

Sper ca aţi trăit un Paşte luminos de înviere împreună cu Isus. Ne apropiem de marea sărbătoare a Rusaliilor. Catehismul Bisericii Catolice ne aminteşte semnificaţia profundă a acestei sărbători, atunci când afirmă: „Cincizeci de zile după Învierea Sa, la Rusalii, Isus Cristos glorificat revarsă din abundenţă Spiritul, şi Îl manifestă ca persoană divină, astfel că Preasfânta Treime este pe deplin revelată . Misiunea lui Cristos şi a Spiritului devine misiunea Bisericii, trimisă ca să vestească şi să răspândească misterul comuniunii trinitare”(capitolul III, § 144).

Prin urmare, pentru fiecare dintre noi este esenţial să trăiască o relaţie din ce în ce mai strânsă cu Spiritul Sfânt, pentru ca El să ne călăuzească, să ne sfinţească, să ne facă să trăim în Cristos şi să ne trimită să mărturisim viaţa lui Cristos. Pentru a vă ajuta la aceasta, doresc să vă propun în această lună un mesaj primit de la Spiritul Sfânt în ajunul Rusaliilor din 1999, în care este vorba despre necesitatea de a experimenta adevărata intimitate cu Dumnezeu, care este fundamentul vieţii spirituale.

Vă doresc să primiţi de la Spiritul Sfânt putere şi har, pentru a trăi tot mai cufundaţi în fericirea vieţii dumnezeieşti deja aici, pe Pamânt. Poate părea o utopie, dar nu este; cu toţii putem ajunge la aceasta cu ajutorul puternic al Spiritului Sfânt, care ne poartă la a experimenta zi după zi măreţia şi bunătatea lui Dumnezeu.

Vă salut cu mare afecţiune în Cristos.

  Continuă lectura „Intimitatea cu Dumnezeu”

Să străbatem şi să învingem moartea şi iadul

Attraversare e sconfiggere la morte e gli inferi

 

A început Postul Mare, un timp de pregătire intensă pentru Paşti. Cred că vrem cu toţii să-L urmăm pe Isus în trecerea Sa Pascală, de la moarte la viaţă, trecere care ne aşteaptă pe fiecare, în orice împrejurare a vieţii.

Ştim cu toţii că existenţa noastră este plină de circumstanţe nu întotdeauna roz. În familie, la locul de muncă, în relaţiile cu alţii, în diversele dificultăţi cu care ne confruntăm în fiecare zi, putem alege să  suportăm în mod pasiv evenimentele, sau să facem ceea ce Isus a făcut: să transformăm fiecare încercare într-o victorie, fiecare moarte într-o înviere. Cum? Oferindu-I lui Dumnezeu dificultăţile noastre, înălţându-I inimile şi gândurile noastre, rugându-se cu credinţă şi crezând cu tărie că El va şti transforma chiar şi răul în bine, pentru marea dragoste pe care o are pentru noi.

De multe ori, ne rugăm pentru a obţine ceva ce are o mare importanţă pentru noi, şi nu obţinem întotdeauna; suntem dezamăgiţi şi începem să ne certăm cu Domnul. Personal, prin încercările vieţii, am realizat că sensul profund al rugăciunii nu este acela de a-I  cere lui Dumnezeu să împlinească soluţia pe care o avem în minte; scopul rugăciunii este de a aduce fiecare situaţie înaintea lui Dumnezeu, de a o lăsa în mâinile Sale şi de a permite ca El să rezolve lucrurile, după gândirea Sa, care o depăşeşte cu mult pe a noastră.

În 28 februarie 2001, în Miercurea Cenuşii (ziua începerii Postului Mare), în timp ce mă rugam, am primit un mesaj de la Spiritul Sfânt. Vi-l propun, fiindcă mi se pare că vă poate fi util pentru parcursul spiritual din Postul Paştelui.

Vă doresc din inimă să experimentaţi  apropierea lui Isus în acest timp, până la a-L simţi viu în spiritul vostru, nu doar în ziua de Paşti, ci în fiecare zi a vieţii voastre.

  Continuă lectura „Să străbatem şi să învingem moartea şi iadul”

Alfa şi Omega

copertina dietro

„Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,  Cel ce sunt viu.

Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor,

şi am putere asupra morţii şi a iadului“. (Ap 1, 17-18)

 

Aceste cuvinte ale Apocalipsei m-au atins întotdeauna, pentru că exprimă bine ceea ce pentru sufletul meu reprezintă esenţialul în viaţă: Isus Cristos este Domnul. Lui trebuie să ne supunem, şi să-i fie supuse toate lucrurile, pentru a putea trăi şi pentru a fi protejaţi de rău.

Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El“ (Col 1,16). Am experimentat  şi continui să experimentez zi de zi că existenţa mea şi tot ceea ce mă înconjoară izvorăşte din Inima lui Isus, şi că la Ea se întoarce, în curgerea neîncetată a vieţii divine care susţine Universul. De aceea, consider că, inevitabil, totul trebuie să reîntoarcă la Isus, pentru că totul ia naştere din El.

„Prin El au fost create toate lucrurile, cele din cer şi cele de pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile…El este începutul…”(Col 1, 16-18). Ciclul vieţii face ca viaţa să revină la origine; omul făcut din ţărână se întoarce în ţărână, creştinul se naşte din Cristos pentru a se întoarce la Cristos şi, prin El, la Tatăl. Cred că nimeni nu se gândeşte că ar putea ajunge la Dumnezeu fără să treacă prin Isus Cristos: Calea, Adevărul şi Viaţa.

  Continuă lectura „Alfa şi Omega”