Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

 

(Text extras din video-conferința din 25 mai 2012)

Stefania Caterina: Dragi ascultători, vă salutăm! Abordăm un alt subiect, în cadrul ciclului de video-conferinţe pe care le-am intitulat „Drumul spre plinătate“, și anume nucleele. În întâlnirile noastre anterioare am făcut referiri la nuclee. Astăzi, am dori să aprofundăm mai mult această temă, pentru că e deosebit de importantă. Isus însuşi a spus că, în viitor, poporul său va fi format din multe nuclee unite între ele.

Înainte de toate, ce este un nucleu? Un nucleu este un grup de persoane care se unesc pentru a parcurge un drum de credinţă în Cristos şi cu Cristos. Astfel trăind, membrii unui nucleu ajung să fie complet reuniţi în Cristos, oferiţi Tatălui, în Spiritul Sfânt, prin Isus Cristos. Nucleele sunt ceva mai specific, comparativ, de exemplu, cu grupurile de rugăciune pe care le cunoaştem, sau cu alte grupuri care se întâlnesc pentru scopuri religioase. Nucleul e ceva mai mult, e un instrument fundamental pentru funcţionarea întregului popor al lui Dumnezeu.

Tomislav Vlašić: Spunem de la bun început că nucleul nu este o alianţă de persoane. Ştim bine, că în diverse forme de viaţă, chiar şi în cea creştină, alianţele se creează cu uşurinţă, chiar şi din din rațiuni foarte subtile. De aceea, încercăm să înţelegem originea unui nucleu în acest proiect despre care vă vorbim: originea se află în Dumnezeul Trinitar şi Unic. Între cele Trei Persoane Divine, care sunt absolut integre, curge cu desăvârșire viaţa divină, într-un schimb continuu. Din această viaţă ia naştere viaţa omului. Suntem creaţi după Chipul dar şi după Asemănarea lui Dumnezeu, fapt care înseamnă că şi comportamentul nostru e menit să trăiască după Dumnezeu. Putem spune că viaţa Trinitară este nucleul fundamental al întregului Univers.

Biserica de pe Pământ recunoaşte identitatea sa în viaţa Preasfintei Treimi, şi recunoaşte, drept misiune a sa, manifestarea vieţii Trinitare întregii Creații. Noi toţi şi toate formele de viaţă, suntem creați după modelul vieţii Trinitare. De aceea vorbim despre reunirea în Cristos şi despre Noua Creaţie, pentru că ea va veni doar prin Isus Cristos, din moment ce totul a fost creat prin El şi pentru El. Drumul nostru e cel parcurs de Isus Cristos, care ne face să intrăm în viaţa Trinitară, primind şi trăind această viaţă deja pe Pământ, făcând-o să crească în noi şi manifestând-o altora.

În viaţa lui Isus, putem observa câteva aspecte care ne ajută să vedem diverse modele de nucleu. Înainte de toate, în Isus, conceput în sânul Fecioarei Maria, prin lucrarea Spiritului Sfânt, s-a exprimat creativitatea Dumnezeului Trinitar şi Unic. Isus a fost încredinţat îngrijirii materne şi paterne a Preacuratei Fecioare Maria  şi a Sfântului Iosif; trăind în acest nucleu, Isus a ajuns la deplina sa maturitate. Observând apoi viaţa Sa publică, vedem că Isus a propovăduit vestea cea bună mulţimilor; apoi, L-au urmat discipolii, după care a format în jurul Său nucleul mai mic al celor doisprezece apostoli. Ştim şi că, în unele experienţe particulare trăite de Isus, alături de El erau doar Petru, Iacov şi Ioan, apostolii cu care împărtăşea o intimitate mai profundă. În fine, Isus s-a detaşat de toţi, mergând în singurătate pentru a fi cu Dumnezeu. Sfârşitul vieţii pământeşti a lui Isus e marcat tocmai de fidelitatea Sa deplină față de Dumnezeu Tatăl în Spiritul Sfânt, când s-a lepădat de tot şi a înfruntat stricăciunea, moartea şi pe cel care este cauza morţii: Lucifer. Acesta este drumul nostru şi nu poate exista un drum abstract sau generic; toţi, de fapt, trebuie să reparcurgem modelele de viaţă care s-au manifestat în Isus Cristos pe Pământ.

După cum ştiţi deja, Stefania a primit diverse revelaţii privind şi viitorul Bisericii: ei i-a fost spus că poporul lui Dumnezeu va fi format din multe nuclee, care se vor uni în jurul Nucleului Central; aşa a stabilit Dumnezeu. I-a fost explicat ce anume sunt nucleele şi cum trebuie să fie. Am primit şi un mesaj de la Sfântul Arhanghel Mihail, care a evidenţiat şase puncte obligatorii pentru nuclee, dacă doresc să trăiască reunirea în Cristos şi să ajute Universul să fie reunit în Cristos. Să vedem acum cum se nasc, încă din momentul concepţiei, anumite modele ale vieţii Trinitare, la omenirile fidele lui Dumnezeu.

S.C.: Vă aduc experienţa poporului de pe Alfa Centauri, cu care am avut multe contacte în ultimii ani. Încă din 2003, acest popor ne spune că este organizat în nuclee. În acea omenire, nucleul fundamental este familia; şi noi spunem că nucleul fundamental al societăţii este familia. Pe planetele fidele, şi în particular pe Alfa Centauri, în familie se repropune şi se actualizează dinamica Trinitară, şi vă explic cum. Încă din momentul concepţiei, bărbatul şi femeia cunosc, pentru că Dumnezeu le revelează, identitatea şi misiunea lor. Ştiu şi care va fi viitoarea soţie sau viitorul soţ şi misiunea pe care o vor avea în comun. Ei sunt liberi să se accepte sau nu ca viitor soţ sau soţie. Dacă se acceptă, Spiritul Sfânt îi îndreaptă unul către celălalt. Bărbatul şi femeia, însă, nu sunt singuri, ci formează un triunghi împreună cu Dumnezeu; deci, uniunea între bărbat şi femeie este un triunghi între bărbat, femeie şi Dumnezeu. În acest triunghi, se exprimă creativitatea lui Dumnezeu, care este evidentă mai ales în procrearea fiilor. Când se naşte un fiu, se formează un alt triunghi, cel între tată, mamă şi fiu; dacă sunt mai mulţi fii, cu fiecare fiu se formează un triunghi. Aceste triunghiuri constituie structura familiei, o încarnare veritabilă a vieţii divine. Nicio familie nu e izolată de celelalte, pentru că aceste nuclee, cu toate că sunt numeroase şi diverse între ele, aşa cum sunt şi familiile, totuşi, ele formează un unic nucleu, care este poporul planetei. De aceea, fiecare familie, nu e un nucleu ca scop în sine, care se închide în sine. De fapt, formarea unei familii reprezintă o etapă în drumul întregului popor care, în final, ajunge  să fie un întreg, cu toate că rămâne alcătuit din multe nuclee. Cu alte cuvinte, poporul devine un unic nucleu, care înglobează toate celelalte nuclee.

T.V.: E foarte important să observăm că, dacă sunt mai mulţi copii într-o familie de pe Alfa Centauri, fiecare copil împreună cu părinţii, formează un nucleu original. Astfel, naşterea vieţii, pe acea planetă, nu e modelată de scheme sociale care tind să uniformizeze realităţile diferite, ci în fiecare copil e imprimată creativitatea lui Dumnezeu, care se exprimă în originalitatea sa. Acesta este fundamentul societăţii lor, graţie căruia se formează un mare nucleu, un singur popor caracterizat de unitate în diversitate, călăuzit de Spiritul Sfânt.

Şi noi vorbim despre nucleele care ar trebui să se formeze aici, pe Pământ. Să încercăm să înţelegem cum să ne mişcăm. După cum v-am spus deja, Dumnezeu a format în Univers un nucleu, pe care l-a numit Nucleul Central, în care a imprimat puterea Spiritului Său. Toate celelalte nuclee deja existente în Univers sau care se vor forma, vor trebui să fie unite în spirit cu Nucleul Central şi să trăiască după acelaşi spirit. Sfântul Mihail, în mesajul deja citat, ne-a ajutat să înţelegem mai bine aceasta, indicându-ne şase puncte, pe care le enumăr pe scurt. Punctele sunt acestea: 1) recunoaşterea preoţiei celor Şapte Mari Arhangheli şi participarea la Liturghia Cerească; 2) paternitatea şi maternitatea bărbatului şi a femeii; 3) preoţia nouă; 4) neprihănirea vieţii; 5) oferirea vieţii lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria; 6) comuniunea universală.

Aceste şase puncte imprimă direcţia vieţii fiecărui nucleu. După cum au explicat însuşi Isus şi Sfântul Mihail, fiecare nucleu e autonom, nu în sensul că este separat de celelalte nuclee. Prin autonomia unui nucleu, se înţelege ceva asemănător celor ce am spus referitor la familiile de pe Alfa Centauri, unde fiecare fiu formează un triunghi împreună cu părinţii. În acelaşi mod, putem vorbi despre aceste nuclee născute de la Spiritul Sfânt şi caracterizate de o originalitate a lor, cu toate că sunt unite cu alte nuclee. Tocmai în această originalitate, care există pentru că au luat naştere de la Dumnezeu, toate nucleele se află în comuniune nu pentru că le constrânge o autoritate şi nici pentru că aşa dictează nişte legi, ci prin simpla uniune în Spiritul Sfânt. Fiecare nucleu ar trebui să fie un cenacol, unde Spiritul Sfânt coboară încontinuu şi face ca nucleul să aducă roade.

Aş dori să subliniez încă un alt lucru important: Nucleului Central i-au fost daţi, ca mamă şi tată, Preacurata Fecioară Maria şi Sfântul Iosif, pentru ca să îşi exercite maternitatea şi paternitatea lor. Aceste două figuri, Mama şi Tatăl, sunt recunoscute în întregul Univers, nu doar de oameni, ci şi de Arhangheli. Fiecare nucleu trebuie să stabilească o relaţie cu maternitatea Mariei şi cu paternitatea lui Iosif.

S.C.: Maria, Iosif şi micul Isus au format un nucleu fundamental în istoria Mântuirii. Isus s-a întrupat într-un nucleu, într-o familie. Trebuie spus, însă, că, dacă nimeni nu se îndoieşte de faptul că Fecioara Maria exercită o maternitate divină, paternitatea Sfântului Iosif nu e recunoscută în aceeaşi măsură. Sfântul Iosif a fost un stâlp în micul nucleu din Nazaret, un stâlp în istoria Mântuirii, pentru credinţa sa şi pentru că a acceptat plenar, la fel ca Maria, lucrarea Tatălui, prin Isus Cristos, în Spiritul Sfânt. Iosif, acceptând-o pe deplin pe Maria, nu a acceptat doar persoana Mariei, ci tot ceea ce Dumnezeu generase în ea, deci, pe Fiul lui Dumnezeu. Din momentul în care a participat deplin la această lucrare în Maria şi prin Maria, Iosif a participat la neprihănirea soţiei sale.

Sfântul Iosif nu e neprihănit din momentul conceperii, ca Maria, dar a devenit după aceea, prin participarea sa la neprihănirea Mariei, în acea uniune divină pe care Dumnezeu a    vrut-o, în vederea întrupării lui Isus Cristos. E, deci, important să înţelegem maternitatea şi paternitatea Mariei şi a Sfântului Iosif, pentru că reprezintă un model pentru toate celelalte nuclee. Nucleul Mariei şi al lui Iosif e mai presus de toate celelalte nuclee, e irepetabil în istoria omenirii, prin puterea pe care Dumnezeu i-a imprimat-o şi pentru misiunea pe care a împlinit-o. Cu adevărat, a fost o misiune măreaţă misiunea de a-L îngriji pe Fiul lui Dumnezeu, de a-I  fi alături în creşterea Sa umană.

Iosif nu era doar umilul tâmplar, care lucra în atelier ca să-I asigure cele necesare lui Isus; el a participat plenar la acţiunea Fiului lui Dumnezeu, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte. El era prezent în spirit sub Cruce, împreună cu Maria. Nucleul Maria şi Iosif, cu toate că este mai presus de toate celelalte nuclee, prin amploarea misiunii sale, totuşi, este modelul pentru toate nucleele. În fiecare nucleu, de fapt, fiecare frate şi soră ar trebui să exercite plenar paternitatea şi maternitatea divină, pentru a genera viaţa în fraţi şi pentru a genera alte nuclee.

Printre altele, ne-a fost spus şi că Maria şi Iosif sunt un filtru extrem de puternic, prin care trec toate rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Sunt cei pe care Dumnezeu i-a numit marii mijlocitori. Maria şi Iosif mijlocesc încontinuu pentru poporul lui Dumnezeu, filtrează toate rugăciunile noastre şi le oferă lui Dumnezeu curate, conforme voinţei lui Dumnezeu.

T.V.: Doresc să evidenţiez într-un mod deosebit figura Sfântului Iosif. Dacă Preacurata Fecioară Maria ne pare, într-un anumit sens, de neajuns, pentru că a fost concepută neprihănită, Sfântul Iosif ne este mai apropiat, pentru că nu a fost conceput neprihănit. Totuşi, a primit neprihănirea prin acceptarea creativităţii lui Dumnezeu în Maria şi s-a pus în slujba planului divin. Aceasta este calea pentru fiecare dintre noi, pentru a putea intra în integritatea vieţii şi pentru a dobândi neprihănirea.

Există un alt aspect care ar trebui să fie clar între membrii unui nucleu: Iosif nu era invidios, nici gelos, pentru măreţia lucrării lui Dumnezeu în Maria. Din contră, a primit darul Mariei şi s-a înălţat prin neprihănirea Mariei, datorită relaţiei lor curate, sincere, transparente înaintea lui Dumnezeu. Atunci, ce anume este important pentru un nucleu? E important să fie deschis creativităţii lui Dumnezeu, prin lucrarea Spiritului Sfânt şi prin Jertfa lui Cristos care ne-a mântuit. E important să se înţeleagă acţiunea lui Dumnezeu în fiecare frate, în fiecare soră, e importantă acceptarea fiecărei persoane ca dar al vieţii Dumnezeului Trinitar şi Unic; această acceptare ne îmbogăţeşte pe toţi. Aceasta este perspectiva Noii Creaţii, când toţi vor intra în plinătatea vieţii Trinitare. Astfel făcând, fiecare dobândeşte plinătatea, care se realizează plenar stând împreună, formând un singur Trup, Trupul Mistic al lui Cristos. Se ajunge la aceasta cufundându-ne în Spiritul pur şi trăind supuşi legilor Spiritului pur. De aceea, relaţia noastră cu Maria şi cu Iosif este foarte importantă, atât când îi invocăm, cât şi când îi privim ca pe o oglindă în care se reflectă toţi membrii unui nucleu şi toate nucleele în comuniune între ele.

Dorim să mai adăugăm câteva elemente privitor la planetele fidele lui Dumnezeu, pentru că fiecare din aceste popoare, cu toate că formează un nucleu unit, prezintă, totuşi, diverse modele de nuclee.

S.C.: E important să înţelegem că un nucleu nu-și epuizează menirea sa în comuniunea dintre membrii săi; fiecare nucleu are şi o misiune, care constă în a vesti şi a mărturisi viaţa lui Dumnezeu. De aceea, şi omenirile fidele, cu toate că fiecare se prezintă ca un nucleu unic, conţin şi nucleele care se află în misiune în Univers. Aceşti fraţi parcurg Universul pentru a mărturisi viaţa lui Dumnezeu şi pentru a ajuta omenirile mai puţin evoluate şi mai slabe spiritual. Pentru a face acest lucru, fraţii noştri fideli se mişcă în Univers în mici nuclee, pe care le-am putea numi nuclee misionare. Ele sunt alcătuite din puţine persoane, unite între ele, care formează un nucleu. Asta înseamnă, de exemplu, că echipajul unei astronave în misiune nu e alcătuit din persoane alese la întâmplare, ci dintr-un nucleu în adevăratul sens al cuvântului, în care persoanele trăiesc pe toată durata necesară desfăşurării misiunii lor. Ne-a fost spus că poporul fiecărei planete fidele lui Dumnezeu îşi oferă fiii cei mai buni şi-i trimite în misiune în Univers, îi oferă restului omenirii, pentru a-i putea ajuta pe alţi fraţi.

T.V.: Asta înseamnă că nucleele nu se formează cu scopul de a face să se simtă bine membrii care îl compun, ci, mai degrabă, pentru ca fiecare să descopere în nucleu identitatea şi misiunea sa, precum şi misiunea nucleului. De aceea, dorim să vă explicăm mai concret cum se nasc nucleele şi ce anume e important de ştiut. Primul lucru, în lumina tuturor celor ce ne-au fost revelate, nucleul reprezintă forma cea mai rapidă de a înainta pe drumul reunirii în Cristos a Universului.

În mesajul lui Isus în care e prezentat viitorul Bisericii, se spune clar că poporul lui Dumnezeu va fi compus din multe nuclee care vor trăi şi vor încarna viaţa lui Dumnezeu. Nucleele, în ochii lui Dumnezeu, nu sunt insule în Biserică, ci celule vii, ele sunt o drojdie, şi au misiunea de a favoriza trezirea poporului lui Dumnezeu, reînnoirea sa, pentru ca să pornească drumul înspre Noua Creaţie pe care Isus a promis-o.

Un nucleu se naşte din interior, de la Spiritul Sfânt, de la dezvoltarea interioară a unei persoane sau a mai multor persoane. Am văzut exemplul Fecioarei Maria şi al Sfântului Iosif. Nucleul nu se poate naşte după reguli umane, nici pentru că un leader decide şi spune: „Tu, tu, tu,… veniţi, formăm un nucleu şi facem un drum împreună“. Aceasta ar fi o inițiativă umană. Nu pot crea un nucleu pentru că anumite persoane îmi sunt simpatice sau pentru că împreună cu ele aş putea atinge mai uşor un scop anume. Aceasta este deja un fel de alianţă umană, unde se strecoară multe interese şi ambiţii. Astfel, nu suntem transparenţi înaintea lui Dumnezeu, nici doritori să devenim neprihăniţi; nu-L punem în centru pe Spiritul Sfânt, ca El să conducă, ci omul e cel care se impune pentru a conduce.

Într-un nucleu nu există mari şi mici, pentru că toţi sunt importanţi în Dumnezeu, de neînlocuit şi unici în Univers. Originalitatea şi unicitatea fiecărui membru se armonizează cu a celorlalţi în Spiritul Sfânt, pentru a lăsa să acţioneze creativitatea lui Dumnezeu într-un  nucleu, pentru ca el să fie format şi modelat de Spiritul Sfânt şi de Isus Cristos, Unicul Maestru. Aceste lucruri sunt foarte importante, pentru că se pot forma cu uşurinţă grupuri de rugăciune sau mişcări, însă noi vorbim despre persoane care doresc să fie cufundate în Dumnezeu şi să manifeste acţiunea lui Dumnezeu. Sfântul Pavel a subliniat de multe ori: „Prin har suntem mântuiţi“. Dumnezeu ne-a mântuit în Fiul Său şi a trimis Spiritul Sfânt. Noi ne străduim adesea să impunem modelele noastre, ideile noastre şi închidem persoanele în orizonturile noastre; aceste atitudini nu pot da viaţă nucleelor, aşa cum Dumnezeu le doreşte.

S.C.: Deci, Spiritul Sfânt e cel care trezeşte într-o persoană dorinţa de a se uni cu altele pentru a face un drum spiritual şi pentru a trăi vocaţia creştină. Spiritul Sfânt e cel care îndreaptă persoanele unele înspre celelalte. Acest fapt, situează nucleul în afara oricărei structuri ierarhice, în afara oricărei structuri care sufocă viaţa lui Dumnezeu. Nucleul, în sine, respinge o structură rigidă, pentru că e un organism viu, care nu poate fi comprimat, împachetat, închis în anumite scheme.

Multe persoane ne scriu pentru a întreba cum se formează un nucleu şi ce trebuie să facă pentru a-l forma. Ei bine, înainte de toate, persoana trebuie să se decidă dacă doreşte să urmeze cu fidelitate acest program şi să asculte ceea ce Dumnezeu îi cere. Dacă e decisă să parcurgă acest drum, atunci poate începe să se uite în jur pentru a vedea dacă există persoane care au aceeaşi dorinţă, persoane care se aseamănă în intenţii, în dorinţe. Dacă găseşte astfel de persoane, e bine să înceapă să se întâlnească pentru a se ruga împreună, pentru a căuta împreună cum să procedeze, pas cu pas. Restul îl va face Spiritul Sfânt, dacă este cu adevărat opera lui Dumnezeu. Nu vă temeţi, nu trebuie să studiaţi cum trebuie să faceţi. Voi aveţi deja totul înlăuntrul vostru, iar Spiritul Sfânt vă va călăuzi. Însă e necesar să porniţi cu o decizie personală fermă.

Am vorbit deja despre Nucleul Central, şi, deci, nu dorim să mai adăugăm altceva: totuşi, aş vrea să vă spun să nu uitaţi că omenirea din întreg Universul va forma într-o zi un singur nucleu, un singur popor condus de un singur Păstor. Lucrarea pe care Dumnezeu o face în acest timp e aceea de a forma multe nuclee şi de a le unifica. La aceasta slujeşte Nucleul Central, care e un nucleu cu o mare putere de a uni alte nuclee. Vedeţi câte diviziuni există pe Pământ, însă diviziunile există şi în alte omeniri; multe din ele nici nu ştiu de existenţa altora. E nevoie, deci, de un organism, ca Nucleul Central, care să aibă în acest timp funcţiunea de a unifica celelalte nuclee, pentru ca să se formeze, încetul cu încetul, un nucleu tot mai mare, până când toate popoarele Universului vor deveni un singur popor.

Pe lângă Nucleul Central, există alte nuclee pe care Isus le-a numit nuclee purtătoare. Acestea sunt nuclee care, după cum le spune numele, poartă o parte importantă a acestei opere. Sunt în general mai apropiate Nucleului Central şi sunt primele care primesc roadele acţiunii desfăşurate de instrumentele extraordinare, adică de îngeri, fraţii fideli, şi Nucleul Central. Nucleele purtătoare, la rândul lor, mărturisesc poporului lui Dumnezeu ceea ce au primit, pentru ca în popor să se formeze alte nuclee. Şi nucleele purtătoare sunt nuclee care unesc alte nuclee, care ajută şi însoţesc poporul pe acest drum, tocmai în vederea formării nucleelor. Atât acţiunea Nucleului Central, cât şi cea a nucleelor purtătoare, nu au ca scop mărirea nucleului în sine, primind alţi membri. Scopul este acela de a suscita alte nuclee, alte celule vii, care să se pună la rândul lor în acţiune şi să suscite alte nuclee, şi aşa mai departe.

T.V.: Nucleele purtătoare sunt văzute ca nuclee în care se nasc diferite daruri şi slujiri. După cum am explicat în toate aceste conferinţe şi după cum a spus Sfântul Mihail, sunt prevăzute preoţia nouă şi noi modele de viaţă. Acest lucru e natural: dacă în nuclee acţionează viaţa lui Dumnezeu, formele se schimbă în mod necesar, aşa cum se schimbă o haină prea strâmtă, pentru că trebuie să se adapteze la nevoile vieţii lui Dumnezeu, pe măsură ce aceasta creşte în nucleu. Deci, nucleele purtătoare devin puncte de referinţă pentru alte nuclee.

Există o lege foarte importantă care trebuie subliniată: niciun om nu poate forma un nucleu după capul său. Dacă începeţi să strângeţi oameni în jurul vostru, veţi crea probleme. Dacă, însă, Îl veţi ruga pe Spiritul Sfânt şi sunteţi cu adevărat dăruiţi lui Isus Cristos prin Maria, Dumnezeu vă va face să întâlniţi sau vă va trimite persoanele potrivite, prevăzute pentru acel nucleu. Nu veţi avea probleme şi veţi înainta cu rapiditate. Nucleele nu se formează prin publicitate, propagandă sau prin prozelitism. Ele sunt lucrarea lui Dumnezeu şi, de aceea, persoanele care fac parte din ele, trebuie să fie generate în Dumnezeu. Cine e generat în Dumnezeu, mărturiseşte viaţa lui Dumnezeu, poartă puterea Spiritului Sfânt. Această putere a Spiritului Sfânt se iradiază asupra celorlalţi, îi atinge pe cei buni şi pe cei răi, atrage în maniera justă, prin Spiritul Sfânt, persoanele de bunăvoinţă care aderă la planul lui Dumnezeu; atunci totul devine mai uşor. În Biserică spunem adesea: „Spiritul Sfânt este călăuza sufletului“. Să-I permitem, în sfârşit Spiritului Sfânt să ne călăuzească! Să încetăm a mai ocupa locul Său în noi şi între noi, cu ideile noastre, cu proiecţiile şi cu ambiţiile noastre. Să facem în aşa fel încât Spiritul Sfânt să formeze unitatea în diversitate, în originalitatea divină a fiecăruia.

Aş dori să mai adaug un lucru: priviţi nucleele pornind de la nucleul fundamental, format de doi soţi sau de o familie; şi acestea pot fi nuclee.

Nucleele se pot naşte în comunităţile de consacraţi sau într-un ordin religios. Ce-ar fi dacă consiliul general al unui ordin ar deveni un nucleu asupra căruia coboară gloria lui Dumnezeu! Întregul ordin ar fi transformat. Se pot naşte multe nuclee într-un ordin religios, chiar şi în tăcere; mulţi preoţi se pot trezi şi pot să trăiască cufundaţi în viaţa Trinitară, să emane acea putere în tot ceea ce trăiesc şi lucrează.

Nucleele se pot naşte şi în cadrul mişcărilor spirituale sau în grupurile de rugăciune, nu pentru a se deosebi de ceilalți membri, ci pentru a trăi, chiar în tăcere, o dimensiune mai profundă şi mai completă a vieţii Trinitare, spre folosul întregii mişcări sau al întregului grup.

Privind programele divine pentru aceste timpuri, în baza a tot ceea ce ne-a fost revelat, aş putea rezuma spunând că e necesar să se trăiască în nuclee, pentru că niciunul dintre noi nu poate trăi izolat. Vorbim încontinuu despre comuniunea creştină, mai ales despre Sfânta Liturghie; atunci, să începem în sfârşit să trăim comuniunea în Spiritul Sfânt, chiar în diversitatea formelor! Trăind cufundaţi în viaţa Trinitară, putem face ca zi şi noapte să se manifeste puterea vieţii divine, care atrage la sine tot ceea ce e pozitiv şi ne face să înaintăm pe drum. Încă o dată, subliniez importanţa nucleelor despre care vorbim şi a faptului că ele trebuie să fie unite cu Nucleul Central, pentru ca Spiritul care însufleţeşte tot şi toate să poată forma o ţesătură unică, pentru a ajunge la un unic popor al lui Dumnezeu.

S.C.: Toate acestea presupun disponibilitatea noastră de a ne lăsa transformaţi de Dumnezeu. Într-un nucleu, nu pot să fie persoane care sunt vechi în interior, care nu se lasă transformate de Dumnezeu. Dumnezeu e pe cale să reverse multe haruri peste omenire, dar nu le va distribui la întâmplare; Dumnezeu caută burdufuri noi, în care să verse vinul nou. Asta înseamnă că nu se poate ca cei care aparţin unui nucleu să dorească să fie mai presus de alţii, cum, din păcate, se întâmplă pe Pământ, chiar şi între creştini. În nucleu nu există figuri predominante, nici dacă este vorba de preoţi; nu de puţine ori, într-un grup de rugăciune sau într-o asociaţie religioasă, preoţii ocupă locul dominant, uneori opresiv faţă de ceilalţi credincioşi. Domnul, însă, vorbindu-mi despre preoţii care fac parte din nuclee,   i-a definit drept preoţi servitori. Ei slujesc poporul, fără să se pună mai presus de nimeni şi nu deţin privilegii particulare comparativ cu alţii, pentru că preoţia într-un nucleu e comună tuturor credincioşilor. Preotul e cel care se dedică în special slujirii preoţeşti, spre folosul celorlalţi.

În concluzie, puteţi intui că se apropie ceva măreţ, ceva nou. De aceea azi, în ajunul Rusaliilor, dorim să vă urăm fiecăruia dintre voi să ajungă la deschiderea interioară care e necesară dacă dorim să înţelegem noutatea acestor timpuri şi ceea ce Dumnezeu va face în noi toţi.

T.V.: Din partea noastră, ca întotdeauna, continuăm să ne rugăm şi să ne oferim pentru voi, pentru a vă fi aproape în spirit şi disponibili pentru tot ceea ce sunt nevoile voastre interioare. Prezentăm înaintea lui Dumnezeu suspinele şi rugăciunile voastre. Fie ca Spiritul Sfânt, la aceste Rusalii, să coboare cu putere asupra fiecăruia din voi. Vă mulţumim.”