Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

(Text extras din video-conferința din 28 aprilie 2012)

Stefania Caterina (S.C.): Dragi ascultători, vă salutăm și continuăm cu tema noastră ”Drumul spre plinătate”. Astăzi abordăm un aspect foarte important, cel al comuniunii universale, care reprezintă și unul din cele șase puncte indicate de Sf. Arhanghel Mihail drept pași fundamentali pentru reunirea în Isus Cristos [1]. Ea este importantă pentru că reprezintă materializarea a tot ceea ce vă prezentăm, fiindcă în comuniune devine vizibil tot ceea ce spiritul nostru trăiește.

Tomislav Vlašić (T.V.): Nu vă vorbim despre globalizare, nici despre organizaţii umane, nu vă vorbim despre un aspect juridic; vă vorbim despre acţiunea puternică a lui Dumnezeu în tot Universul, care a început şi care doreşte să unească totul în Cristos. Vă vom da informaţii şi vom încerca să vă indicăm cum să parcurgeţi drumul spre plinătate.

Dumnezeul Trinitar şi Unic e Unicul Dumnezeu. În El, legile spirituale, legile Spiritului, sunt desăvârşite. Toţi oamenii şi îngerii sunt creaţi după chipul şi asemănarea Sa. În uniunea cu Dumnezeu, care trece prin Isus Cristos, noi atingem maturitatea, pentru a deveni asemenea Lui.

S.C.: După cum am avut ocazia să vă spunem în prezentările anterioare, în momentul Creaţiei omul era integru: Dumnezeu, de fapt, a creat omul şi Universul desăvârșiți în plinătate şi frumuseţe. Această integritate a fost violată de păcatul originar, prin care stricăciunea a intrat în tot Universul şi în omul însuşi. În aceste timpuri, Dumnezeu acţionează pentru a depăşi stricăciunea şi pentru a-l reconduce pe om şi Creaţia la dimensiunea integrităţii lor originare. În toate acestea, comuniunea este fundamentală, pentru că acţiunea lui Dumnezeu nu se îndreaptă doar spre indivizi sau spre anumite grupuri de persoane, ci spre întreaga omenire, pe care El doreşte să o reunească în întregime în Cristos şi care, din acest motiv, trebuie să trăiască comuniunea deplină.

Dacă aţi citit ultimul mesaj al Spiritului Sfânt, publicat pe acest site (http://www.însprenouacreaţie.wordpress.com) în luna martie, aţi remarcat cu siguranţă câteva puncte pe care Spiritul Sfânt le-a indicat. Ele rezumă consecinţele directe ale păcatului originar, unde degradarea se manifestă în principal în regresul omului până la o stare aproape animalică, la toate nivelurile existenţei sale. Evident, toate acestea nu puteau să nu influenţeze relația sa cu aproapele şi, cu atât mai mult, relația sa cu omenirile de pe alte planete. De fapt, păcatul originar a determinat ruptura interioară a omului, diviziunea de aproapele său şi de alte omeniri, care au rămas departe una de cealaltă în Univers. Dumnezeu doreşte să reconducă toate popoarele Universului la unitatea  care exista între ele la origini. Aceasta este Comuniunea Universală.

T.V.: Reunirea în Cristos a început imediat după păcatul originar, cu vestirea venirii Mântuitorului lumii; astfel, istoria omenirii a pornit din nou. Cu venirea lui Isus Cristos, a început plinirea timpurilor. Din păcate, putem spune că omenirea de pe Pământ nu a primit pe de-a-ntregul plinătatea pe care Isus Cristos a adus-o. Şi noi, creştinii, ar trebui să ne întrebăm dacă am primit această plinătate.

Aş dori să mă opresc asupra unui aspect care a fost mult subliniat în revelaţia pe care am primit-o. Se referă, în mod deosebit, la primul capitol al Faptelor Apostolilor, în care se spune că Isus, după Înviere, Şi-a învăţat apostolii timp de patruzeci de zile despre cele ce privesc Împărăţia lui Dumnezeu. Isus ne-a revelat că le-a vorbit pe larg apostolilor despre omenirile din întregul Univers. Trebuia să înceapă realizarea uniunii cu celelalte omeniri din Univers, şi de aici s-a născut şi aşteptarea venirii glorioase a lui Isus Cristos. Toate acestea ar fi trebuit să se întâmple de la început. Din diverse motive, poate şi datorită mentalităţii oamenilor de atunci, incapabili să înţeleagă o asemenea realitate, totul s-a oprit. Nu ştim nici la ce anume se referea Sfântul Luca, în pasajul citat, privitor la această învăţare a apostolilor despre Împărăţia lui Dumnezeu. Ne lipsesc atât de multe ca să înţelegem! În ce măsură noi, creştinii, L-am primit pe Isus Cristos? Suntem cu toţii sfinţi? Putem spune cu adevărat că-L manifestăm pe Cristos biruitorul, cel Înviat? Sau acceptăm Creştinismul ca şi tradiţie, cultură, ca şi devoţiune, ca religiozitate separată de adevărata credinţă?

Am primit mărturia fraţilor şi surorilor noastre din Univers, care au rămas fideli lui Dumnezeu şi care, de mai multe ori şi în diverse moduri, chiar şi prin unii sfinţi, au dat  semne clare ale existenţei lor. Doreau să intre în contact cu Biserica de pe Pământ, dar nu au fost acceptați.

S.C.: Acesta este un punct dureros dar şi foarte important de înţeles: fraţii noştri fideli lui Dumnezeu nu s-au închis în ei înşişi. Cu toate că au rămas fideli lui Dumnezeu şi, deci, trăiau la un nivel mult mai înalt decât noi, nu au ţinut niciodată doar pentru ei această superioriate a lor. Dimpotrivă, încă de la începuturile istoriei omenirii, s-au oferit lui Dumnezeu pentru a recupera întreaga omenire. De aceea, prezenţa lor a fost mereu evidentă în toată istoria, tocmai pentru că aceşti fraţi doreau să coopereze cu îngerii şi să fie în slujba lui Dumnezeu pentru a recupera fraţii suferinzi, fraţii mai slabi şi păcătoşi. Acest lucru ne-a fost confirmat de multele mărturii pe care le-am primit, în aceşti ani. De fapt, există diverse planete fidele lui Dumnezeu, şi toate au trăit şi trăiesc între ele o comuniune în spirit şi slujire. Aceasta înseamnă că aceste popoare fidele, chiar aparţinând diferitelor planete, lucrează unite în slujba lui Dumnezeu şi spre folosul nostru, pentru că, după cum ne-au spus deseori, nicio omenire nu poate trăi doar pentru sine. În Univers, noi suntem cu toţii fraţi şi surori, şi nimeni nu poate intra în plinătate fără celălalt. Chiar dacă noi, pe Pământ, suntem mai fragili, mai nevoiaşi şi mai păcătoşi comparativ cu fraţii fideli, totuşi, noi suntem importanţi pentru ei, pentru că formăm cu toţii un trup unic. Deci, oferirea acestor fraţi ai noştri, a traversat întreaga noastră istorie. Ei s-au oferit pentru ca Salvatorul să vină, s-au rugat pentru venirea lui Cristos. Plecând de la Întruparea lui Isus, de la Moartea şi Învierea Lui, acţiunea lor în ceea ce ne priveşte s-a intensificat și s-a lărgit, pentru că Isus a imprimat o cotitură în istoria întregii omeniri.

Popoarele rămase fidele lui Dumnezeu au primit Legea cu mult înaintea noastră. Totuşi, doar Legea nu era de ajuns; era nevoie şi de harul adus de Isus Cristos. Faptul că Isus Cristos a venit pe Pământ şi aici s-a întrupat, a murit şi a înviat, nu a fost un lucru fundamental doar pentru noi. Isus Cristos, de fapt, a venit pentru a împlini Legea în tot Universul. De atunci, fraţii noştri credincioşi au acţionat şi continuă să acţioneze pentru a atinge un obiectiv precis: unitatea în Cristos a întregii omeniri din Univers; cu alte cuvinte, reunirea în Cristos, pentru a reconduce totul prin Cristos la Dumnezeu.

T.V.: De aici derivă responsabilitatea noastră, a creştinilor de pe Pământ: cu răspunsul nostru, noi mărturisim harul Mântuirii. Fraţii noştri din Univers fideli lui Dumnezeu, care nu au comis păcatul originar, aşteaptă răspunsul nostru, pentru ca Legea lui Dumnezeu să fie desăvârşită, prin Isus Cristos, în fiecare din noi.

Trăim un moment istoric, în care Dumnezeu antrenează în acţiunea Sa toate forţele operante în Univers, pentru a trezi fiecare om de bunăvoinţă de pe toate planetele. Sunt în acţiune Mama lui Dumnezeu, Preacurata Fecioară Maria, Sfântul Iosif, toţi sfinţii, toate oştile îngereşti şi toţi fraţii fideli lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, după cum v-am explicat, Dumnezeu a prevăzut Nucleul Central, care acţionează într-un mod specific pentru realizarea planului de reunire în Cristos. Ne putem, deci, imagina ce putere se emană în aceste timpuri în Univers spre folosul fiecăruia dintre noi, datorită faptului că Dumnezeu acţionează prin instrumentele Sale.

S.C.: În acest cadru, e foarte importantă participarea noastră, a tuturor. Din păcate, pe Pământ este răspândită o atitudine profund greșită față de viața din Univers. Unii consideră că fraţii din Univers sunt ca nişte zei care vor veni să ne salveze. Alţii cred chiar că ei sunt cei care au adus viaţa pe planeta noastră şi se aşteaptă să vină să ne elibereze de problemele noastre. Alţii, în fine, neagă total posibilitatea existenţei oamenilor în afara Pământului. Noi, însă, trebuie să avem atitudinea corectă. Trebuie să fim conştienţi că toţi, în Univers, suntem fraţi şi surori, pentru că suntem părtaşi ai aceleiaşi vieţi a lui Dumnezeu, care s-a manifestat în Cristos, în puterea Spiritului Sfânt. Referitor la aceşti fraţi, Spiritul Sfânt a subliniat în repetate rânduri: „Nu vă arăt viaţa altor popoare pentru ca să o imitaţi, ci ca să intraţi într-o cunoaştere tot mai profundă a identităţii voastre şi a misiunii voastre ca popor de pe Pământ”. Misiunea noastră, deci, este cea a poporului care a avut privilegiul venirii lui Cristos, care a fost martor ocular al evenimentelor Patimii, Morţii şi Învierii lui Isus; un popor care ar fi trebuit şi care trebuie şi acum să manifeste acea putere, aici, pe această planetă, unde lupta cu forţele infernale e mai evidentă, şi e o luptă de zi cu zi, după cum bine ştiţi.

Ne întrebăm, deci, cum putem participa la această lucrare grandioasă a lui Dumnezeu, cum putem intra în comuniune cu toate acele forţe de care vorbea mai înainte Tomislav, care sunt operante în Univers.

Trebuie să ne trezim în spirit, să începem să înţelegem că nimeni nu este o insulă izolată şi că nu ne aflăm pe acest Pământ doar pentru a duce o viaţă materială. Suntem aici pentru o misiune. Fiecare dintre noi are o misiune unică, irepetabilă. Şi noi, asemenea fraţilor noştri de pe planetele fidele, avem în noi puterea lui Cristos şi trebuie s-o manifestăm, s-o materializăm, să o trăim în viața noastră de zi cu zi. Noi suntem importanţi în planul lui Dumnezeu, aici, pe această planetă şi în acest timp. De aceea vă vorbim despre aceste lucruri, pentru că toată această realitate nu e ceva ce se va întâmpla, ci e ceva ce se desfăşoară deja, chiar în aceste momente în care vă vorbim. Puterea lui Dumnezeu acţionează şi trebuie să ne unim cu acțiunea lui Dumnezeu, pentru că, altfel, riscăm să rămânem de-o parte şi să ne slăbească puterile. Acum, însă, este momentul în care fiecare din noi trebuie să spună un „Da” clar și hotărât lui Dumnezeu, să-şi ofere viaţa lui Isus prin Maria, pentru a participa pe deplin la acţiunea Tatălui, prin Fiul Isus Cristos, în Spiritul Sfânt.

T.V.: Care este situaţia pe Pământ, cine îl guvernează? Noi credem că cei care guvernează sunt conducătorii politici, financiari, religioşi, băncile, etc. Isus i-a vorbit Stefaniei şi despre iluminaţi, despre guvernul ascuns care stă în spatele tuturor guvernelor. Oricum ar fi, e evident că pe Pământ suntem conduşi de cineva care stă în frunte, şi că noi primim ordine de sus. Astăzi se spune adesea că oamenii de pe Pământ sunt numere. De ce sunt numere? Pentru că cineva îi guvernează; dar sunt vinovaţi doar guvernanţii sau şi persoanele, care adesea se comportă în mod iresponsabil? Sunt responsabili şi oamenii, care, adesea, în comoditatea lor, aleg să fie numere, nu vor să-şi asume responsabilitatea şi să participe la opera lui Dumnezeu. Trezirea despre care vorbeşte Stefania şi despre care vorbesc şi fraţii noştri din Univers fideli lui Dumnezeu e un apel adresat omului de a se trezi la libertate, la responsabilitate, pentru a nu fi un număr. Adesea noi, creştini, spunem că suntem fiii lui Dumnezeu; dar, dacă suntem fii ai lui Dumnezeu, suntem nişte amărâţi sau suntem persoane care se simt responsabile pentru destinul omenirii? Doresc să vă pun o întrebare: cum ne simţim în Biserică? Ca numere? Dacă ne simţim numere, avem şi noi partea noastră de răspundere. Cum e condusă Biserica? Fraţii noştri fideli afirmă că, pe Pământ, şi religiile, şi, din păcate, şi creştinismul, sunt conduse de sus. Să luăm un exemplu: un preot sau un superior care dă ordine, care-şi impune ideile, cunoştinţele sale, conduce pornind de la sine.

În Biserică îi numim pe preoţi sau pe călugări „părinţi”. Ce anume face un tată? E atent la viaţa fiului, se angajează pentru a o promova, percepe nevoile sale, se gândeşte ce să facă pentru a susține cât mai bine acea viaţă. Există un exemplu util în Evanghelie: atunci când păstorii merg să-L adore pe Isus, povestesc experienţele trăite la vestirea îngerilor despre naşterea Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Luca spune că Maria păstra, medita totul în inima sa. Un preot ar trebui să fie cel care meditează viața credincioșilor, o promovează și conduce întreaga comunitate la comuniune. Am spus că Preacurata Fecioară Maria a fost creată neprihănită şi că e o fiinţă unică în Univers; cu toate acestea, ea îi asculta pe păstori, pe micul Isus atunci când a rămas în Ierusalim, îi asculta pe Simeon şi pe Ana.

Fiecare fiu al lui Dumnezeu, în special cel care îndeplineşte o slujire, trebuie să fie cel care ştie să primească viaţa lui Dumnezeu, nu doar pe cea care vine direct de la Dumnezeu, ci şi în aproapele. Slujirea sa e aceea de a se oferi pentru ca acea viaţă să aducă rod, spre exemplu, într-un elev, într-un credincios. Suntem, deci, chemaţi să intrăm în această dimensiune, să acționăm contrar la ceea ce se întâmplă pe Pământ, unde omul i-a furat spaţiul lui Dumnezeu şi guvernează prin instituţii politice, economice, etc., unde vedem câtă corupţie există. Noi, creştinii, trebuie să facem contrarul: să-L slujim pe Dumnezeu, pentru ca El să ne conducă. De multe ori spunem că Spiritul Sfânt e cel care călăuzeşte sufletele; de L-am lăsa pe Spiritul Sfânt să le conducă! Suntem chemaţi să cedăm tot spaţiul existenţei noastre lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi prin Spiritul Sfânt. Nu se mai poate pierde timpul.

S.C.: Mă alătur celor spuse de Tomislav, pentru a adăuga un lucru care mi se pare că este important.   I-am menţionat mai înainte pe iluminaţi, guvernul-umbră care stă în spatele tuturor celorlalte guverne. Fiţi liniştiţi, nu dorim să vă vorbim despre teoria conspirației, însă aş dori să vă ajut să înţelegeţi un lucru: fiecare dintre noi deţine o putere în spiritul său. Spiritul fiecărui om se revarsă în afara sa şi se uneşte cu spiritul celorlalţi. Astfel se formează spiritul colectiv, spiritul unui popor, al unei planete, ceea ce noi numim spiritul lumii. Acest spirit se exprimă într-un anumit mod de a concepe şi de a guverna lucrurile, care e conform identităţii sale. Din păcate, spiritul colectiv care umple Pământul, este un spirit al dominării, al supremaţiei, care se exprimă perfect prin sisteme ierarhice, închise, piramidale, în care cel care se află mai sus îl guvernează pe cel de mai jos, iar cei care se află la nivelul cel mai de jos, nu reprezintă nimic. Spiritul lui Dumnezeu acţionează total opus: Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să se exprime în toată frumuseţea, puterea şi originalitatea sa. Doreşte ca toţi împreună să dezvoltăm un mod de a trăi conform cu legile lui Dumnezeu, care sunt legi de pace, armonie, perfecţiune, respect reciproc, acceptare reciprocă. Acest lucru nu e valabil doar pentru Pământ, ci pentru toată omenirea din Univers, într-o comuniune mai amplă, unde alte popoare îşi exprimă spiritul colectiv, care intră în comuniune cu spiritul nostru. Aceasta este marea putere a lui Dumnezeu. Satana, care domină Pământul, a manifestat pe această planetă ceea ce poartă în sine: aroganţă, supremaţie, dominare. A răspândit în jurul său ura pe care o are faţă de toate celelalte fiinţe, dispreţul şi dominația asupra celorlalţi. Spiritul colectiv de pe Pământ, din cauza alegerilor făcute de prea mulţi oameni, e asemenea spiritului lui Lucifer şi se exprimă prin anumite ierarhii care nu fac altceva decât să aplice legi care nu sunt legile lui Dumnezeu.

T.V.: Aş dori să adaug că, în toată această dinamică a luptei dintre bine şi rău, la sfârşit, Lucifer va conta pe egoismul omului, îl va umple de orgoliu, pentru ca omul să se autoconducă. Putem spune că, la ora actuală, niciun om, nicio autoritate nu e capabilă să guverneze acest Pământ globalizat. Mai mult, Pământul a devenit prea mic pentru locuitorii săi, într-atâta că ei aspiră la cucerirea Universului.

Aşa stând lucrurile, de unde am putea porni noi? De la legile Spiritului, pentru că toţi suntem destinaţi să fim înălţaţi la nivelul spiritului pur, pentru a deveni creaturi noi. Legea universală constă în iubirea lui Dumnezeu: a-L iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră, a-l iubi pe aproapele ca pe noi înşine. Isus ne-a învăţat să-i iubim pe toţi, buni şi răi. De ce? Pentru că este legea fericirii noastre, a împlinirii noastre. Ori de câte ori excludem o persoană din viaţa noastră, închidem spaţiul înlăuntrul nostru, pierdem o comoară. În Dumnezeu, fiecare persoană este o comoară pentru noi. Iubirea desăvârşită, cu care Dumnezeu ne iubeşte, ne face să fim asemenea Lui.

Noi suntem creştini, însă trebuie să intrăm tot mai mult în legile Spiritului, pentru că Rusaliile cosmice sunt obligatorii pentru toţi cei care doresc să fie uniţi cu Cristos. Putem fi uniţi cu Cristos doar în Spiritul Său. Nu ne putem lăuda: „Eu sunt creştin, eu sunt preot!” Sfântul Pavel spune: „Dacă cineva nu are Spiritul lui Cristos, acela nu-I aparţine”. Trebuie să intrăm în  Spiritul lui Dumnezeu, după cum e bine explicat în cartea „Rescrierea Istoriei”, pentru ca reunirea în Cristos să progreseze.

Am întâlnit multe persoane care urmăresc acest site, care spun că se roagă, se oferă şi doresc ca viaţa lor să fie reunită în Cristos. Doresc să subliniez un lucru: cel care doreşte sincer să fie reunit în Cristos, şi ca întregul Univers să fie cât mai repede reunit în Cristos, trebuie el însuşi să reunească tot ceea  ce-l înconjoară, aşa cum a făcut Isus Cristos, care  a pus şi moartea la locul său: a pus-o de-o parte, pentru a promova viaţa.

Un alt lucru e foarte important: Spiritul lui Dumnezeu unifică, construieşte. Vă spun şi că Spiritul lui Dumnezeu, uneori divide. De ce? Pentru că, din fericire, ne separă de stricăciune; trebuie să o facă, pentru că altfel viaţa noastră ar fi destinată distrugerii. De aceea, e foarte important să intrăm în acţiunea Spiritului Sfânt şi să fim supuşi acţiunii Sale.

Observaţi încă un lucru: Isus ştia cine trebuia să-L trădeze şi nu a folosit autoritatea ca să-l îndepărteze. În momentul trădării, a primit un sărut de la Iuda şi a spus: „Iudo, cu un sărut Îl vinzi pe Fiul Omului?”. Cine se supune Spiritului Sfânt, trebuie să-I permită să îndepărteze de la el tot ceea ce e stricat. Fiecare tentativă umană de a divide binele de rău, provoacă răni şi războaie; dar Dumnezeu, cu Spiritul Său, îndepărtează de la noi într-un mod desăvârşit stricăciunea, dacă suntem total supuşi Spiritului Său. El face acest lucru în tot Universul.

S.C.: Iubirea despre care vorbim nu e o simplă emoţie, un sentiment pasager. E deschiderea faţă de acţiunea lui Dumnezeu în noi, dar şi dorinţa sinceră de a fi purificaţi, de a fi priviţi de El.

„Dumnezeu e lumină şi nici un întuneric nu este în El”, ne spune Sfântul Apostol Ioan. Dacă-L primim pe Dumnezeu în noi, primul lucru pe care El îl face, este să separe lumina de întuneric. Aşa a făcut la începutul  Creaţiei, după cum ne spune Biblia, în cartea Genezei: „Dumnezeu a văzut că lumina era bună, şi a despărţit lumina de întuneric”. Atunci despre ce fel de iubire vorbim? Despre acea iubire despre care ne vorbeşte Isus însuşi în Evanghelie când spune: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca viaţa sa să o pună pentru prietenii săi”. A iubi cu această iubire este şi o rugăciune înaintea lui Dumnezeu, pentru că a ne ruga înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu; dar a iubi înseamnă a ne schimba pe noi înşine. Nu există altă alternativă. Iubirea care nu ne conduce la o schimbare profundă, nu e iubire, e egoism. Fiţi atenţi, pentru că astăzi, în lume, se vorbeşte încontinuu despre iubire, însă iubirea adevărată e capabilă să meargă şi pe cruce pentru celălalt. Dacă ne lipseşte capacitatea de a ne sacrifica pe noi înşine, dacă lipseşte deschiderea faţă de acţiunea lui Dumnezeu în noi, nu vom fi niciodată capabili să-i iubim pe ceilalţi şi nici nu ne  vom simţi iubiţi. E foarte importantă alegerea pe care noi o facem înaintea lui Dumnezeu, pentru că de această alegere depinde demnitatea iubirii noastre de oameni.

T.V.: Vă urăm să doriţi şi să promovaţi reunirea în Cristos a întregului Univers, pornind de la voi înşivă. E frumos să visăm la Noua Creaţie, dar avem atâtea elemente care ne invită cu claritate să ne însușim şi să răspândim legea care ne conduce la Noua Creaţie. Avem zile luminoase, solare, şi noi vă dorim să aveţi parte de multă lumină din partea lui Dumnezeu, de multă binecuvântare, să puteţi experimenta în voi iubirea lui Dumnezeu şi să-i permiteţi să se răspândească în jurul vostru, aşa cum Soarele răspândește căldura sa fără să ţină cont de cine e rău şi cine e bun. Să continuăm pe acest drum, iar noi vă însoţim cu rugăciunea şi cu oferirea noastră. Vă mulţumim.

 

[1] Cf. Mesajului Sf. Arhanghel Mihail din 10 septembrie 2010, publicat pe acest site.