Dragi cititori, chiar dacă sărbătoarea Paştelui a trecut, încă ne aflăm în Timpul Pascal, care ţine până la Rusalii, şi care ar trebui să fie pentru noi un timp de bucurie, în care continuăm să medităm evenimentele grandioase ale morţii şi învierii lui Isus, pentru a le încarna cât mai mult posibil în viaţa noastră.

Mesajul lui Isus din această lună, vorbeşte despre puterea credinţei în Dumnezeu care transformă fiinţa noastră, eliberându-ne de condiţionările şi de fricile pe care adesea le purtăm în interior. Sper să vă fie de ajutor, pentru ca credinţa voastră să fie tot mai puternică, iar bucuria voastră să fie deplină. Vă salut cu drag, mă rog pentru voi toţi şi vă cer rugăciunea.

 

Mesajul lui Isus din 26 aprilie 2011

„Vă salut, fiii Mei iubiţi! Astăzi doresc să vă vorbesc despre credinţă, cea adevărată, care mută munţii din loc (cf. Mt 21,11), dar pe care adesea o confundaţi cu devoţiunea. Credinţa nu e devoţiune, adică sentimentul religios sau o serie de rugăciuni care se recită cu asiduitate; toate astea pot fi utile credinţei, dar nu e credinţa.

Ce anume e deci credinţa? E încrederea totală în Acela care v-a creat, care vă iubeşte, vă ocroteşte şi vă ajută în toate. Dacă vă încredeţi pe deplin într-o persoană, o şi stimaţi; îi deschideţi inima voastră şi nu o căutaţi doar din nevoie, o căutaţi pentru că îi îndrăgiţi compania, şi vă îmbogăţiţi stând cu ea. O consideraţi prietenă, şi nu vă gândiţi că v-ar putea răni sau că v-ar putea întoarce spatele în greutăţi.

Imaginaţi-vă acum că Dumnezeu este cel mai bun prieten al vostru, şi că iubirea lui Dumnezeu e perfectă, fără pete sau umbre. Dumnezeu vă iubeşte desăvârşit, pentru că e fiinţa perfectă, nemărginită.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă adesea între oameni, Dumnezeu nu aşteaptă niciodată ceva în schimb. Vă iubeşte pentru că vă iubeşte, şi gata. Nu aşteaptă nimic de la voi pentru că nu are nevoie de nimic; Dumnezeu Îşi este Lui însuşi suficient. Vă iubeşte pentru că sunteţi fiii Săi, creaturile Sale preaiubite, şi nu pentru că speră să obţină atenţia voastră, sau pentru a-şi umple vreun gol. Dumnezeu e perfect, nu-I lipseşte nimic şi, în perfecţiunea Sa, nu pretinde nimic de la creaturile Sale.

Dumnezeu nu pretinde, nici nu dă ordine, Dumnezeu doreşte. Dorinţele Sale nu au nimic de-a face cu dorinţele omeneşti care adesea nu sunt altceva decât capricii. Dorinţele lui Dumnezeu sunt aspiraţii înalte de bine pentru fiecare din voi; dacă Îi primiţi iubirea şi vă încredeţi în El, Dumnezeu vă va da numai binele, pentru că El e Binele Suprem. Nu-L puteţi iubi pe Dumnezeu şi nici să-I primiţi iubirea dacă nu credeţi în El, dacă nu aveţi încredere. Cum puteţi iubi pe cineva în care nu aveţi încredere?

Mulţi spun că nu au credinţă, deoarece cred că credinţa este un ansamblu de complicate practici religioase. Astfel, se ţin departe de Dumnezeu toată viaţa, pentru că, în mintea lor, L-au identificat cu un „colector de rugăciuni”. Rugăciunea e un lucru mare, şi ferice de cei care ştiu să se roage! Însă rugăciunea ar trebui să hrănească credinţa, ar trebui să fie un dialog viu cu Creatorul şi nu un exerciţiu ca scop în sine.

Adevărata rugăciune izvorăşte din credinţă; dacă credinţa lipseşte sau e slabă, rugăciunea e goală, ajunge să fie o obişnuinţă sterilă care nu hrăneşte, ci, mai mult, vă oprimă spiritul.

De aceea, când vreţi să vă rugaţi, rămâneţi puţin în tăcere înaintea lui Dumnezeu, după care invocaţi-L pe Spiritul Sfânt şi cereţi-I să vă ajute să înţelegeţi unde e slabă credinţa voastră, şi în ce anume nu reuşiţi să vă încredeţi în Dumnezeu, ce vreţi încă să rezolvaţi de unii singuri. Aici, faceţi un act de credinţă, şi decideţi-vă să vă încredeţi în Dumnezeu, spuneţi-I că-L iubiţi şi că doriţi să fiţi călăuziţi de El.

Alegeţi să vă încredeţi în iubirea Lui, necondiţionat. Pe urmă, faceţi-vă rugăciunile, şi veţi vedea crescând în voi o bucurie intimă şi profundă, care vă va da pace. Atunci veţi simţi cu claritate încrederea în Dumnezeu, veţi simţi că credinţa voastră a crescut.

Să nu credeţi că credinţa constă în a face fapte mari; cea mai mare lucrare a credinţei e credinţa însăşi, pentru că vă deschide iubirii. Când vă încredeţi în Dumnezeu şi vă simţiţi iubiţi de El, atunci doriţi să iubiţi cu aceeaşi iubire, simţiţi impulsul de a comunica darurile primite. Astfel făcând, deveniţi instrumente prin care se răspândeşte acţiunea lui Dumnezeu şi se revarsă iubirea Lui peste întreaga omenire. Da, copilaşilor, fiecare din voi este o piesă de neînlocuit pe marea tablă de şah a planului lui Dumnezeu. Lăsaţi ca El să vă mute aşa cum El ştie; veţi câştiga partida voastră, şi veţi ajuta întreaga omenire să învingă răul şi stricăciunea.

Credinţa deschide larg porţile speranţei. Speranţa vă poartă dincolo de ceea ce e omenesc şi limitat, vă face să simţiţi deja prezente în viaţa voastră lucrurile viitoare. De fapt, dacă aveţi credinţă, nu se poate să nu vedeţi ceea ce Dumnezeu face acum pentru voi; binele pe care astăzi îl primiţi de la El pregăteşte ziua de mâine, un mâine radios, pentru că Dumnezeu e mereu cu voi. El nu-şi schimbă atitudinea faţă de voi, nici nu va trădează. Dumnezeu nu vă părăseşte niciodată. Şi chiar dacă voi L-aţi părăsi, El ar continua să vă caute; El vă aşteaptă mereu, şi se lasă găsit de voi.

Nu contează ce aţi făcut, experienţele pe care le-aţi trăit, durerea pe care aţi îndurat-o;    dacă-L chemaţi pe Dumnezeu cu credinţă, El este deja lângă voi, aşteaptă doar să-I deschideţi uşa (cf. Ap 3,20), pentru a erupe în viaţa voastră şi pentru a alunga tot întunericul. Pentru Dumnezeu nu contează ce aţi făcut, nici averea voastră, El doreşte doar să vă lăsaţi iubiţi de El pentru a fi fericiţi. De aceea, deschideţi-vă Spiritului Sfânt şi cereţi-I să alimenteze în voi focul speranţei; El o va face, şi speranţa voastră va deveni certitudine, nimic nu vă va mai clătina. Şi asta poate să facă credinţa! (cf. 1Gv 3,19-22).

De atâtea ori v-am invitat să-Mi oferiţi viaţa voastră prin Inima Mamei Mele, şi reînnoiesc şi acum această invitaţie. Dacă o veţi face, Eu voi lua în mâinile Mele viaţa voastră, cu delicateţea cu care se culege o floare, şi o voi ocroti, călăuzind-o înspre ceea ce e bun şi folositor pentru voi. În numele Meu, Tatăl vă va da din abundenţă Spiritul Sfânt, care va acţiona în voi şi vă va orienta neîncetat înspre Mine. El va deveni Sfătuitorul vostru şi nu va îngădui să fiţi înşelaţi. Vă va comunica gândul Meu, şi veţi putea observa şi discerne realitatea aşa cum este ea în ochii lui Dumnezeu. Astfel veţi fi creaturi noi.

În sfârşit, credinţa vă eliberează de frică, pentru că deschide spiritul vostru la iubirea lui Dumnezeu, iubirea perfectă care nu cunoaşte frica.

Dumnezeu e fiinţa atotputernică, în faţa căreia orice altă putere trebuie să se plece; dacă iubirea Sa trăieşte în voi, de ce ar trebui să vă temeţi? Sunteţi conştienţi că puterea lui Dumnezeu se află în voi, dacă sunteţi dispuşi să vă dăruiţi Lui cu sinceritate? Puterea Sa e prezentă în Spiritul Său, care vieţuieşte în spiritul vostru.

Observaţi fricile voastre: de unde provin? De la o iubire încă imperfectă în voi, încă umană.

Asta se întâmplă pentru că vă ţineţi viaţa în propriile mâini în loc să Mi-o daţi Mie. Astfel, iubirea voastră imperfectă devine ataşament sau aversiune şi generează frică. Nu sunteţi puternici ci slabi. În faţa încercărilor sau greutăţilor, reacţionaţi căutând soluţii umane, şi rugăciunile voastre devin simple cereri de ajutor.

Când însă vă aflaţi în dificultate, recurgeţi la credinţă! Decideţi-vă din nou să-I acordaţi încredere lui Dumnezeu, şi alegeţi iubirea Lui; lăsaţi ca viaţa Sa să curgă în voi şi să atingă toate situaţiile dificile din jur. Dumnezeu are mereu soluţia cea mai bună, şi v-o va arăta la momentul potrivit. Poate nu va fi cea la ce v-aţi gândit voi, da oricum va fi cea mai bună.

Dumnezeu cunoaşte mai bine ca voi greutăţile voastre şi nu rezolvă situaţiile făcând calcule, ci după iubirea şi înţelegerea pe care le are pentru fiecare din voi. Aranjează totul astfel încât să recupereze ce-i mai bun în fiecare persoană şi pentru a canaliza spre bine chiar şi ceea ce pare a fi un rău. Învăţaţi să înţelegeţi că până şi ceea ce vi se pare a fi un sfârşit, în Dumnezeu poate fi un început, pentru că în Dumnezeu nimic nu moare ci totul se transformă. Acesta e miracolul iubirii Sale. De aceea, vă cer din nou să-mi daţi viaţa pentru a o putea transforma.

Credinţa, deci, e încredere supremă în Dumnezeu, Creatorul vieţii; credinţa vă deschide iubirii lui Dumnezeu şi vă umple de speranţă. Prin credinţă, iubirea şi speranţa continuă să trăiască în voi, chiar şi prin încercările vieţii, şi vă întăresc. Trăind în acest mod, din zi în zi, vă desăvârşiţi după chipul Tatălui vostru care e desăvârşit (cf. Mt 5,43-48), şi sunteţi umpluţi de iubirea Sa. Prin credinţă, salvaţi viaţa voastră şi deveniţi cu adevărat fii ai lui Dumnezeu.

Eu sunt aici, alături de voi, pentru a vă iubi şi a vă ocroti. Dacă vă hotărâţi să Mă urmaţi, vă voi conduce la Tatăl Meu şi al vostru, pe un drum sincer de credinţă autentică. Vă voi comunica iubirea Mea pentru Tatăl şi vă voi revela iubirea Sa, acea iubire care nu cunoaşte teamă şi care alungă orice frică (cf. 1In 4, 17-18).

Vă binecuvântez, în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.”